Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri. Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie. Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin. Notatie psaltica.

Conceptul de frumusete duhovniceasca izvoraste atat din scrierile unor mari filosofi ai Antichitatii(Platon, Aristotel), dar, mai ales, din Sfanta Scriptura si din scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii Rasaritene. Lucrarile cuprinse in Filocalia nu sunt altceva decat o ilustrare a conceptului iubirii de frumusete duhovniceasca. Toata osteneala si nevointele vietii noastre duhovnicesti sa le indreptam pururea catre dobandirea acestei frumuseti launtrice, cea care ne face sa fim bineplacuti lui Dumnezeu si care sa ne fie zestrea noastra pentru viata vesnica! Pr. Dr. Marin Comanescu

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga. Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului am adunat din nou cateva lucrui minunate din viata de zi cu zi pe care le daruiesc cititorilor in cel de-al doilea volum al Povestirilor duhovnicesti. Ele sunt menite sa ne intareasca credinta si sa ne apropie mai mult de Dumnezeu. Fiindca bunatatea lui Dumnezeu nu se opreste aici, speram si noi sa mai scoatem si alte volume, care sa fie spre slava lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor care ne sunt alaturi prin mijlocirile lor. Monah Pimen Vlad

Dintre Parintii nedreptatiti ai Bisericii noastre face parte si Cuviosul Parinte Gheorghe, Hagi-Gheorghe, care este un sfant al vremurilor noastre. Chiar putem spune ca este un mare sfant, in raport cu starea duhovniceasca a epocii noastre. Staretul a lasat un nume mare. "Un mare ascet si un aspru postitor", se spunea despre el. Cu numele sau erau numiti toti cei care posteau cu asprime. "Acesta este un Hagi-Gheorghe", spuneau. Hagi-Gheorghe avea pentru toti multa dragoste, o dragoste curata. Era totdeauna pasnic, ingaduitor si ierta usor. Avea o inima mare, de aceea ii incapea pe toti, asa cum erau. Traind o viata ingereasca, s-a induhovnicit, a devenit un inger care zbura spre cer, deoarece n-a tinut nimic pentru sine, nici patimi sufletesti, nici lucruri materiale. Pe toate le-a lepadat, de aceea a si zburat la inaltime.

Staretul Haralambie, fratele meu duhovnicesc, a fost unul dintre ucenicii batranului Iosif isihastul. Prin rugaciunea sfantului nostru staret, Paintele Haralambie s-a invrednicit de mult har si de multe binecuvantari ale Sfantului Duh. Era simplu din fire si fara de rautate, lucru care l-a ajutat sa faca ascultare desavarsita, iar aceasta l-a umplut de har. Marele nostru batran Iosif il iubea foarte mult pentru simplitatea sufletului sau si de aceea i-a daruit rugaciunea neincetata si ravna duhovniceasca in toate. Pentru aceasta, eu, cel din urma in viata duhovniceasca si cel mai mic frate cu varsta din sinodia noastra, il respectam, ma minunam si il iubeam mult pentru grabnica lui sporire in cele duhovnicesti. Sufletul lui stralucea de harul cu care era inzestrat. Arhim. Efrem, Sfanta Manastire "Sfantul Antonie", Arizona

Invatatura Sfintilor Parinti despre patimi si vindecarea lor nu este un rezultat al cunoasterii stiintifice si psihologice, ci ea este rodul unei adanci experiente duhovnicesti dobandita in urma nevointelor aspre si a incercarilor de multi ani. Referitor la aceasta Sfantul Isaac Sirul accentueaza: Sfintii Parinti nu scriu manuale de morala, ci ei arata drumul si povatuiesc pe om la nepatimire si indumnezeire prin curaturea de patimi.

Asa precum farurile asezate pe tarmuri povatuiesc pe cei care calatoresc pe mare, tot astfel si farurile duhovnicesti asezate de Dumnezeu povatuiesc pe cei care calatoresc pe marea acestei vieti. Un astfel de far duhovnicesc asezat intre stancile Katunakiei a fost si Staretul Efrem. Acesta, raspunzand chemarii lui Dumnezeu inca de tanar, a plecat in Sfantul Munte al Athonului, singurul loc de nevointa care se potrivea nazuintelor sale ascetice. Aici a trait in desavarsita ascultare fata de staretul sau, Nichifor, virtute care l-a ajutat sa urce foarte repede pe inalte culmi duhovnicesti. Pronia dumnezeiasca, care pe toate le randuieste cu intelepciune, a adus acest "cerb insetat" de apa Vietii sub indrumarea duhovniceasca a renumitului si mult experimentatului isihast Iosif. Desi staretul sau era batranul Nichifor, in nevointa duhovniceasca Parintele Efrem a ramas ucenic credincios al Staretului Iosif pana la moartea acestuia. De la el a invatat lucrarea tainica a rugaciunii mintii, intru care a sporit atat de mult si atat de repede, incat s-a invrednicit inca de tanar sa aiba descoperiri dumnezeisti.

In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii. Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute. Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam. Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.

Notatie psaltica.

Sfantul Munte al Athonului este simbolul dragostei, al deplinei afierosiri lui Dumnezeu a monahilor si al evlaviei credinciosilor Imparati bizantini, care l‐au inzestrat cu dreptul de autoguvernare, cu avatonul si cu alte privilegii legate de acesta. El ramane o continuitate vie a puternicei si stralucitei Imparatii bizantine de altadata. Prinosul lui de‐a lungul veacurilor este imens si nepretuit. Exista multe feluri de traditii in Sfantul Munte. Arhitectura, muzica, traditie tipiconala (tipicul slujbelor), pictura si altele. Toate sunt bune si insemnate, dar referirea noastra se face aici la trairea traditiei ascetice si isihaste. Aceasta nu depinde si nu se epuizeaza prin metode si asezari exterioare. Adica toti cei care traiesc in pustie sunt pustnici si isihasti, de vreme ce asceza si isihia sunt mai ales o stare, o izbanda si o nevointa duhovniceasca. Toti cei care sunt silitori ai firii lor si au trezvie si rugaciune traiesc aceasta traditie, indiferent daca se nevoiesc intr‐o chilie sau o chinovie. De aceea cele scrise nu promoveaza traditia unui Staret, a unei Chilii sau a unei Manastiri, ci o traditie vie, continua si foarte felurita a intregului Sfant Munte.

In nevointa sa ascetica, care a durat patruzeci de ani si care a fost pecetluita cu sange, Staretul a patimit in felurite chipuri si astfel a invatat, a cunoscut si a experimentat toate felurile de lupte ascetice. De aceea a si invatat in chip neinselat si cu multa intelepciune si discernamant pe cei care au dorit cu multa lepadare de sine sa guste din hrana cea nestricacioasa a Rugaciunii mintii si din apa cea vie a descoperirilor dumnezeiesti de care s-a invrednicit. Aceste nenumarate comori ale Harului dumnezeiesc, pe care si le invistierise in inima sa, le daruia cu imbelsugare nu numai binecuvantatilor sai ucenici, care il iubeau pana la jertfa, dar si celor care cu credinta cautau margaritarul ascuns si ceresc al DUMNEZEIESTII DRAGOSTE. Urmasilor sai duhovnicesti si fratilor in Hristos, clerici, monahi si laici, le-a lasat ca mostenire sfanta nu numai invatatura despre lucrarea practica si contemplativa a Rugaciunii mintii si a inimii, dar si nesfarsita sa dragoste si afectiune, nefatarnica lui indelunga-rabdare, povatuirea sa plina de discernamant intru intelepciunea Domnului, ingaduinta lui dusa pana la limita fata de neputinta omeneasca, pilda sa de nevoitor si toate cele care decurg in mod foarte firesc din ea.

CD Audio - Paraclisul Maicii Domnului

Colectia: Cd dvd
Autor: Lipsa autor

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Editura: Psaltichia
Numar de pagini: 0

Status: momentan indisponibil

Pret: 10.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

CD Audio - Psalmi alesi Vol. I - Lipsa autor

Psaltichia

- Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

CD Audio - Psalmi alesi Vol. II - Lipsa autor

Psaltichia

- Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

CD Audio - Slujba Sfantului Siluan Athonitul - Lipsa autor

Psaltichia

- Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

CD Audio - Acatistul Bunei Vestiri - Lipsa autor

Psaltichia

- Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

CD Audio - Acatistul Maicii Domnului - Rugul aprins - Lipsa autor

Psaltichia

- Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

CD Audio - Acatistul Mantuitorului - Lipsa autor

Psaltichia

Carti scrise de acelasi autor

- Cel putin doua intrebari par sa merite o atentie aparte , inainte de lectura cartii de fata : prima, referitoare chiar la titlul romanului. Ce l-a facut pe autor sa aleaga pentru primul sau roman titlui Ultima Ora ? Aceasta intrebare ne duce cu gandul la un roman mult mai celebru , si anume , la Ultima noapte de dragoste, intaina noapte de razboi si ne face sa ne intrebam daca C.Virgil Gheorghiu , omul cu un al saselea simt, cel al primejdiei, nu avea,inca de la aceasta varsta tanara, presentimentul ultimului ceas de tihna si de calm inaintea unei perioade tulburi, teribile,care avea sa-i transforme si pe plan personal viata intr-una aproape normala,intr-o alta de-a dreptul dramatica,inimaginabila atunci.
  
  A doua intrebare este daca Ultima Ora e o prefigurare a romanului de mare succes, Ora 25 ?
  
  Putem spune ca intr-o oarecare masura am raspuns deja. Indiscutabil ,asa este. Tema orei si succesiunea logica a acesteia fac o punte peste toate scrierile intermediare ale autorului, trasand o curba ascendenta de maturizare foarte rapida.
  
  Din considerente biografice si bibliografice, nu ar fi drept ca acest prim roman al scriitorului sa lipseasca din bilioteca niciunui admirator al sau.
  
  Insa acestea nu sunt singurele motive pentru care editura noastra a hotarat reeditarea sa. Cititorul atent le ve descoperi fara mare dificultate pe toate celelalte,inclusiv ineditele trimiteri teologice deja prezente.

Ultima ora - Lipsa autor

Psaltichia

- De ce omul confortului se apropie cu căldură sufletească de un sfânt a cărui viaţă sufletească pare greu de asimilat, de conceput chiar?
  Dumnezeu permite lucrul acesta ca omul să înţeleagă. Când omul trăieşte în tot confortul, uneori Dumnezeu îi ia acest confort. Acesta este şi cazul Greciei de azi. Acum li s-a luat grecilor confortul, prin îngăduinţa Domnului, pentru a se apropia de ajutorul unui Sfânt. Cei care au o nevoie mai mare, au şi un gol interior mai mare. Vidul interior este proporţional cu nevoia, dar chiar şi omul confortului are probleme. Darurile materiale nu oferă liniştea, pentru că omul este icoana Domnului şi doar prin Dumnezeu acesta poate să-şi găsească pacea. Sfântul Efrem cel Nou îi ajută chiar şi pe bogaţi, pentru că şi ei a supărările lor.
  Mulţi sfinţi sunt cunoscuţi şi rugaţi pentru anumite probleme, pentru vindecarea anumitor boli. De ce Sfântul Efrem cel Nou este chemat în rugăciuni pentru nevoi atât de diverse, fiind grabnic ascultător al acestora?
  Sfântul este cunoscut pentru vindecarea tuturor bolilor. În plus, nu este doar un doctor. Este ajutător în boli, dar dă acelaşi ajutor şi unui elev, la un exeman. Face şi lucruri mari, şi lucruri mici, iar câteodată dă ajutor fără să i se fi cerut. I se spune "Sfântul Fulger". I s-a data acest nume pentru că trece foarte repede, ca un fulger, şi e grabnic ajutător. Sfântul a suferit mult din cauza martirajului. El este apropiat de Dumnezeu şi simte suferinţa, de aeea este atât de rapid în a sări în autor.
  (fragment dintr-un interviu realizat la Nea Makri)

Sfantul Efrem cel Nou. Marturii ale minunilor savarsite in zilele noastre. Vol. 2 - Lipsa autor

Psaltichia

- Numele Cuviosului Paisie, numai rostit fiind, aduce bucurie si mangaiere. Om simplu, dar, in acelasi timp, harismatic, om al rugaciunii si dascal al vietii contemporane, prin invataturile sale adunate in numeroase carti traduse si in limba romana, Cuviosul paisie a luminat si plaiurile romanesti.

CD - Acatisul Sfantului Cuvios Paisie Aghioritul - Lipsa autor

Psaltichia

- Intrând în Mănăstirea Sihăstria în vara anului 1989 la o vârstă fragedă, am avut marea binecuvântare de a mă afla în preajma unor călugări încărunţiţi, cu trupul uscat de post, de nevoinţe şi de ispite, dar cu chipul luminat, blând şi plăcut, care îmi povesteau câteodată frânturi din zbuciumata lor viaţă, pe care au petrecut-o de-a lungul anilor în mănăstire.
  
  Aşa am aflat de călugării alungaţi din mănăstire, siliţi să dezbrace haina monahală şi să-şi tundă pletele. Unii dintre ei, tineri fără maturitate duhovnicească, s-au pierdut în lume, alţii au stat ascunşi prin păduri, iar alţii au plecat la părinţi lucrând prin fabrici, sau în alt chip câştigându-şi existenţa. Ascultând aceste drame, povestite cu durere în suflet, mă cutremuram, deşi nu înţelegeam prea bine la momentul acela suferinţa şi încercările prin care au trecut. Mă simţeam bine în prezenţa lor, mă împărtăşeam din belşug de dragostea, de bunătatea şi de darurile pe care Mântuitorul Hristos le-a revărsat peste aceşti oameni, într-o viaţă de răstignire continuă. Încet şi aproape imperceptibil anii au trecut, dar odată cu ei, unul câte unul părinţii mei dragi şi scumpi au plecat, lăsând în urmă amintirea lor frumoasă, pilda vieţii lor şi sfaturile de care îmi
  amintesc cu atâta nostalgie ori de câte ori le privesc crucile din cimitirul de pe deal. Acum, când dintre acei părinţi minunaţi au rămas doar foarte puţini, mi-am propus să notez câte voi putea despre viaţa şi pătimirea lor, ca o datorie morală faţă de cei care m-au primit în mănăstire, care mi-au călăuzit primii paşi în viaţa monahală şi care mi-au picurat în suflet dragostea de Dumnezeu şi respectul pentru cele sfinte.

Rastignirea monahismului romanesc la mijlocul secolului al XX-lea - Lipsa autor

Psaltichia

- Povestea Brâncovenilor începe cum nici o altă poveste nu a mai început:
  
  „Povestea noastră, dragi copii, nu începe cu «A fost odată…», aşa cum v-aţi obişnuit să înceapă toate poveştile… Povestea noastră începe cu «Fi-va veşnic», ceea ce înseamnă «va fi mereu»!
  
  Fi-va veşnic, aşadar, rânduit în ceata sfinţilor din Împărăţia de Lumină a Bunului Dumnezeu, un voievod pe nume Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai lui — Constantin, Ştefan, Radu şi Matei — şi cu boierul lui cel mai credinicios, sfetnicul Ianache Văcărescu.“