Sfantul Grigorie din Nazianz, pe care Biserica l-a numit si-l traieste ca pe „Teologul" prin excelenta, a fost indragit de cititori pentru ca el insusi a iubit mult pe Dumnezeu si pe oameni. Inca si mai mult: a fost iubit pentru ca a suferit foarte mult pentru adevar si pentru ca Dumnezeu, din acest motiv, i-a daruit iluminari. L-a luminat in asa fel mintea incat a reusit sa vorbeasca cu mare autoritate si cu mare putere despre adevar si despre realitatea dumnezeiasca. (Stelianos Papodopoulos)

Potrivit negreselnicei credinte a crestinilor, pe care ne-au lasat-o ca pe o sfanta mostenire, marturisesc si recunosc, cred intr-un singur Dumnezeu Tatal atottiitorul, Dumnezeu Parintele, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfant; ma inchin si preamaresc un singur Dumnezeu in trei persoane! Mai recunosc si unirea lui Dumnezeu in trup, iar ca mama a lui Dumnezeu pe cea care L-a nascut dupa trup, Sfanta Maria. Primesc si pe Sfintii Apostoli, pe prooroci, pe mucenici, la fel si in ruga adresata lui Dumnezeu, eu le cer ca prin ei, adica prin mijlocirea lor, Dumnezeu, prietenul oamenilor, sa-mi fie ajutor si sa fie o rasplata care sa-mi fie acordata pentru pacatele mele. Iata pentru ce cinstesc si preamaresc in chip deosbit trasaturile sfintelor icoane, pentru ca ele n-au fost transmise, de Sfintii Apostoli, ca ele n-au fot oprite si ca sunt chiar reprezentate in toate Bisericile noastre!

Fragment dintr-o epistola trimisa de Sfantul Vasile lui Iulian Apostatul

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creștinătății și dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor și avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmițare în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturisește credința și nu este cine să apere valorile credinței, acea credință este moartă, după cum moartă va fi și soarta acelui popor.

Arhimandrit Iustin Pârvu

Prima editie a cartii a aparut in 2007 cu titlul Prin fereastra temniței

Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur este una din cele trei Liturghii care se savarsesc in Sfanta Biserica Ortodoxa.

Fiecare Liturghie are caracterul ei, care reiese din trairea fiecareia in parte. De pilda, Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur este cea mai des savarsita, mai plina de viata, mai practica, mai intima si plina de lumina duhovniceasca.

Dumnezeiasca Liturghie nu este o simpla lauda adusa lui Dumnezeu, nu este lucrare omeneasca, nu este o inaltare a omului catre cer, ci este o lucrare exclisiva a lui Dumnezeu, este o pogorare a Lui catre om.  Ea este totodata si izvor nesecat de viata vesnica si de sfintire a crestinilor.

Societatile consumiste contemporane cunosc din plin ravagiile produse de temutul fenomen patologic al bulimiei sau mancatului in exces.  Cunoscut inca din Antichitate de primii monahi sub numele de gastrimargia sau nebunia pantecelui, el este expresia unei crize existentiale profunde, a carei solutie era vazuta in orizontul teologic si duhovnicesc deschis de revelatia biblica.  Din blestem si sursa a caderii mancatul poate deveni binecuvantare si mantuire pentru cine reinvata sa manance Cuvantul Hristos.

Recitind in registru terapeutic intelepciunea duhovniceasca perena a monahismului egiptean in formularile memorabile ale avvei Evagrie Ponticul, ieroschimonahul Gabriel Bunge ofera in paginile acestei carti un fascinant si util indreptar de arta a vietii pentru omul recent.

Parintele Gabriel Bunge s-a nascut in 1940 la Koln si a studiat teologie si filozofie la Bonn.  In 1962 a intrat in monahism in abatia benedictina de rit slavo bizantin de la Chevetogne (Belgia), retragandu-se din 1980 ca eremit in sihastria Sfanta Cruce de langa Roveredo (Ticino, Elvetia).  Din 2010 este ieroschimonah primit in Biserica Ortodoxa Rusa.  Autor al unei serii de carti si studii despre vechiul monahism, specialist de talie internationala in scrierile avvei Evagrie Ponticul.

Rugaciune, din latinescul rogare, este actul liber si constient prin care noi, oamenii, comunicam cu Dumnezeu. Rugaciunea este taina unirii omului cu Dumnezeu.  Rugaciunea este cea care are puterea sa sparga bariere, sa despice lumi si ceruri, sa strapunga adancuri, dar si inalturi, sa ne aduca in proximitatea unei minuni.  Omul care nu se roaga este trup si umbra.  Omul care se roaga este suflet usor si trup cu aripi cu care poate sa urce intr-o clipa pana la Cer.  Rugaciunea este mai mult decat comunicare este convorbirea tainica a oamenilor cu Dumnezeu.

Sfântul Chiril al Turovului, născut la începutul veacului al XII‑lea în Bielorusia de astăzi, din neam bogat şi de vază, a primit de la Dumnezeu pentru lepădarea sa de bogăţia şi slava pământească darul È™i cinstea de a fi nu numai cel dintâi stâlpnic din istoria Ortodoxiei la slavii de Răsărit, ci şi Hrisostomul ei – cel mai mare propovăduitor al Rusiei ­Kievene. Ca nevoitor, ca arhiereu, ca propovăduitor şi tâlcuitor al cuvântului lui Hristos, s‑a bucurat de o uria­şă cinstire şi preţuire din partea contemporanilor într‑o vreme şi într‑un spaÈ›iu deloc lipsite de etaloane ale sfinţeniei, şi de‑a lungul veacurilor scrierile lui au fost copiate mereu alături de scrierile vechilor ­Părinţi ai Bisericii.

Minunatele rugăciuni ale Sfântului Chiril vă vor aduce, nădăjduim, pacea sufletească, smerenia, nădejdea şi apropierea de Dumnezeu de care avem trebuinţă întotdeauna, atât la bucurie, cât şi la greu.

Cuvantul, Carele este cinstit intocmai cu Tatal si cu Duhul Sfant, Cel ce a stralucit in vremile cele de apoi pe pamant ca un soare mare din Fecioara, din dumnezeiasca fiica, Acela ca pe niste raze v-a trimis pe voi, maritilor apostoli, care luminati cu lumina credintei pe toti oamenii cei din intunericul inselaciunii, si pe aceia cu dumnezeiestile invataturi catre Dansul ii aduceti!

Cuvintele ce sunt cuprinse in paginile acestei carti au fost adunate intru pomenirea si cinstirea Doamnei Maria Brancoveanu, sotia Voievodului Martir si maica Sfintilor Constantin, Stefan, Radu si Matei.