Biserica de la Draganescu, „Capela Sixtina“ a ortodoxiei romanesti

Format: 24x34 cm
Status: momentan indisponibil

Biserica de la Draganescu, „Capela Sixtina“ a ortodoxiei romanesti

2 recenzii (nota 3.0)

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Charisma
Numar de pagini: 212

La biserica din Draganescu, Parintele nostru Arsenie, ca un adevarat parinte neoisihast si teolog neopatristic, ne-a revelat fundamentele teologiei ortodoxe: constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, Cel in Treime laudat, dupa pilda proorocului, psalmistului si imparatului David(Psalmul 15, 8),constiinta contemporaneitatii noastre cu Hristos cel inviat, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, Care sade de-a dreapta Tatalui si este impreuna cu noi "in toate zille, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20) si constiinta celui dintai dintre pacatosi, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel (1 Timotei 1, 15)


Bucură-te, Pantocrator al lui Hristos-Dumnezeu, 
Bucură-te, Icoană a Învierii Domnului, 
Bucură-te, Liturghie arhierească, veşnică şi nevăzută, 
Bucură-te, Iconostas care ne reverşi limbile de foc ale Duhului, 
Bucură-te, Evanghelie a lui Hristos, zugrăvită în lumini cereşti, 
Bucură-te, sfântă Masă a Nunţii Fiului de Împărat, 
Bucură-te, Cruce a călugărului răstignit, 
Bucură-te, colibă a lui Iona de la margine de Ninive, 
Bucură-te, capelă sixtină a Ortodoxiei româneşti, 
Bucură-te, Voroneţ al Munteniei şi podoabă a Bucureştilor, 
Bucură-te, nouă corabie a lui Noe, care pluteşti peste valurile tuturor vremurilor, 
Bucură-te, raclă şi chivot al nevăzutei Catedrale a Mântuirii Neamului, 
Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost aleasă şi rânduită pentru a fi pictată de către Părintele nostru Arsenie, 
Bucură-te, smerită şi sfântă biserică de la Drăgănescu ! 

Pret: 150.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi (2 Corinteni 5, 1) pământeşti. De la Dumnezeu ieşim (1 Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. 
      Unii însă nu se mai întorc… 
      Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău (Isaia 5, 20) şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea (Ioan 9, 4) - moartea - rămaşi rătăciţi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă. 
      Aci e toată drama omului căzut între tâlhari pe când se pogora din Ierusalim la Ierihon (Luca 10, 30), adică a lui Adam cu toţi urmaşii, părăsind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a făcut datori să ştim: ce suntem, cine ni-s Părinţii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea şi, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă şi cine ne-ntinde momeli?… Că de la cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde să ajungem. 


    • De ce, oare, această inițiativă care comportă multă muncă, dificultăți, timp și investiție materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăință” cum rostește o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre ființă”.
      „Chipuri de pocăință” găsim în viața sfinților din primele veacuri creștine, în viața sfinților cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
      „Chipuri de pocăință” găsim, de asemenea, în viața bineplăcuților lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. Cuvioșii Stareți de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăință”, printre „geniile sfințeniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
      Intenția publicării unei colecții dedicate vieții mănăstirești de la Optina are și un alt scop și anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viață monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenței exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea Neamț. În viața celor 14 stareți ai Optinei, canonizați de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
      După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia și prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Țările Române, din Rusia și din alte părți ale Bisericii Ortodoxe a fost influențat de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii Neamț de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
      Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai ușoare. Influența vieții duhovnicești rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
      Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din Sfinții Părinți, redobândirea libertății în spațiul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenței Sfântului Paisie asupra vieții creștine ortodoxe.
      Publicarea colecțiilor dedicate stareților mănăstirii Optina se dorește a fi, așadar, și un omagiu adus Sfântului Paisie de la Neamț.
      Prin intermediul acestei colecții creștinul de azi intră în legătură cu un izvor de viață care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. Viața și învățăturile stareților de la Optina arată, dincolo de locul și timpul în care ei au trăit, că existența omului fără Hristos și fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareții de la Optina, în veacul al XIX-lea și începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulțimi de călugări, țărani și moșieri, prinți și intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei și simțeau că la umbra sfinților de la Optina găseau izvorul umplerii vieții lor cu duh și adevăr.
      Astăzi, omenirea trăiește și mai dramatic decât în veacurile XIX și XX, tragedia singurătăți, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-și regăsi echilibru vieții interioare și, prin aceasta, să redescopere sensul existenței sale?
      Răspunsul nu este și nu poate fi altul decât: HRISTOS. „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existența omului.
      Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minții și a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmași. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos și călăuză avem pe cei ce au parcurs același drum: pustnicii din Egipt sau cei din Carpați, cuvioșii din Athos sau cei de la Optina.
      Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia și a ostenitorilor din cadrul Editurii și Tipografiei Mitropoliei Moldovei și Bucovinei care fac posibilă publicarea colecției „Cuvioși stareți de la Optina”.
      Dumnezeu să te binecuvinteze și pe tine, cititorule al acestei cărți, conducându-te prin pocăință, rugăciune și iubire, la viața în Hristos, singura care-ți va oferi bucurii adevărate, libertate reală și lumină în viață. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei)

Carti scrise de acelasi autor

    • La biserica din Draganescu, Parintele nostru Arsenie, ca un adevarat parinte neoisihast si teolog neopatristic, ne-a revelat fundamentele teologiei ortodoxe: constiinta atotprezentei lui Dumnezeu, Cel in Treime laudat, dupa pilda proorocului, psalmistului si imparatului David(Psalmul 15, 8),constiinta contemporaneitatii noastre cu Hristos cel inviat, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, Care sade de-a dreapta Tatalui si este impreuna cu noi "in toate zille, pana la sfarsitul veacului (Matei 28, 20) si constiinta celui dintai dintre pacatosi, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel (1 Timotei 1, 15)


      Bucură-te, Pantocrator al lui Hristos-Dumnezeu, 
      Bucură-te, Icoană a Învierii Domnului, 
      Bucură-te, Liturghie arhierească, veşnică şi nevăzută, 
      Bucură-te, Iconostas care ne reverşi limbile de foc ale Duhului, 
      Bucură-te, Evanghelie a lui Hristos, zugrăvită în lumini cereşti, 
      Bucură-te, sfântă Masă a Nunţii Fiului de Împărat, 
      Bucură-te, Cruce a călugărului răstignit, 
      Bucură-te, colibă a lui Iona de la margine de Ninive, 
      Bucură-te, capelă sixtină a Ortodoxiei româneşti, 
      Bucură-te, Voroneţ al Munteniei şi podoabă a Bucureştilor, 
      Bucură-te, nouă corabie a lui Noe, care pluteşti peste valurile tuturor vremurilor, 
      Bucură-te, raclă şi chivot al nevăzutei Catedrale a Mântuirii Neamului, 
      Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost aleasă şi rânduită pentru a fi pictată de către Părintele nostru Arsenie, 
      Bucură-te, smerită şi sfântă biserică de la Drăgănescu ! 

    • De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi (2 Corinteni 5, 1) pământeşti. De la Dumnezeu ieşim (1 Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. 
      Unii însă nu se mai întorc… 
      Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău (Isaia 5, 20) şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea (Ioan 9, 4) - moartea - rămaşi rătăciţi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă. 
      Aci e toată drama omului căzut între tâlhari pe când se pogora din Ierusalim la Ierihon (Luca 10, 30), adică a lui Adam cu toţi urmaşii, părăsind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a făcut datori să ştim: ce suntem, cine ni-s Părinţii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea şi, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă şi cine ne-ntinde momeli?… Că de la cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde să ajungem. 

watch series