Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

(lipsa text)

De nu cunosti duhul cel ucigator, nu vei cunoaste nici Duhul cel datator de viata, spune Sfantul Ioan de Kronstadt.  Aceasta poate fi considerata si ideea principala a cartii de fata.

Daca putem face mult sau putin din cele scrise e putin important, pentru moment.  Important este sa stim directia de urmat.

Cartea este de folos fie si numai pentru pregatirea zilelor de duminica si sarbatori si primirea Sfintelor Taine.

Chiar daca viata unui ortodox din lume si a unui calugar difera, totusi trecerea in vesnicie trebuie sa fie oarecum similara, pentru ca locul in care vor sa intre este acelasi: Imparatia cerurilor.

Pentru un crestin folosul poate sa fie, intr-o prima faza, schimbarea atitudinii fata de bunuri si de lume.  Ai aceleasi bunuri dar te atasezi tot mai putin de ele.  Apoi ar urma sa iesim din acest suvoi al innoirilor continue a bunurilor, uneori fara sa fie nevoie si sa aiba vreun sens, doar pentru ca a aparut o noua versiune sau un model noi caruia i se face intens reclama.

(lipsa text)

Cu mainile tremurande de emotie si chipul brazdat de tainica rugaciune, maica Magdalena tinea in maini un caiet cu insemnari dintr-o vreme de oarecand, a purtarii sfintilor lui Dumnezeu printre oameni.  Candva, traise adevarate momente de binecuvantare, pe cand ajunsese, facand ascultare, ca maica, la Prislop.  Aici il intalneste pa Parintele Arsenie Boca.  Il intrezarise putin si in copilarie, cand Parintele fusese la Ocna Sibiului, in satul sau natal.  Insa aici, la Prislop, va avea fericirea de a-i sta in preajma, de a-l asculta, de a-i fi indrumator si parinte duhovnicesc.

Insemnarile pe care ni le daruieste sunt ganduri pe care le spunea cel mai adesea Parintele Arsenie obstii de la Prislop la masa, ori diferite cuvantari pe care tanara maica de atunci le sorbea cu nesat, de fiecare data, si pe care a dorit sa nu le piarda nicicum, imortalizandu-le in momente de ragaz si pe hartie.

Un ghid practic pentru crestinul ortodox, in care ne propunem sa luam fiecare moment important din viata crestinului, sa-l explicam si sa aratam cum trebuie facut.  Vom incerca sa aratam pe parcursul ghidarii si rostul obiectelor care fac parte din randuiala unei slujbe: ce este lumanarea, icoana, prescura, tamaia, cadelnita, candela, crucea, coliva, etc., pentru a intelege ca toate acestea nu sunt intamplatoare si fara sens, ci sunt manifestari autentice ale unei anume mod de viata coerent si foarte profund.

O carte este semnificativa daca reuseste sa ne adune in noi insine si sa ne puna in cumpana Duhului, recuperand in inimile noastre acele cuvinte fara de care nu putem exista.

Acele cuvinte sunt Hristos, Ortodoxie, Romania, adica valori pandite astazi de tot felul de primejdii si de care noi trebuie sa ne agatam cu o inversunare tot atat de mare ca a celor care vor sa le distruga.  Nu exista decat o singura Cale - cea a luptei nepotolite, pe viata si pe moarte, pentru ca astfel de cuvinte sa nu dispara, ci sa ne facavii.  Dar pentru asta trebuie sa avem un curaj nebun...

Sergiu Ciocarlan