A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Marturia Olgai Moss este absolut socanta.  Chiar si pentru cei obisnuiti cu literatura inchisorilor, suferintele si chinurile la care au fost supusi prizonierii de catre japonezi, in timpul celui de-a doilea razboi mondial, par neverosimile.

Cartea ne arata cele doua directii in care poate sa se manifeste omul - navalindu-se in noroiul rautatii si al patimilor de tot felul, fiind asemeni unui drac, sau incercand sa scape de povara incercarilor cu ajutor dumnezeiesc.

Cartea de fata este intr-un fel o scrisoare de dragoste a lui Dumnezeu pentru om.  Mai ales pentru omul deznadajduit al zilelor noastre.  Este o gura de aer curat.  Care ne arata ca, daca cere ajutorul ceresc, omul poate supravietui celor mai crunte incercari.

Popularitatea acestei carti in randul cititorilor, aprecierile deosebite si tirajul mare reflecta o tendinta importanta in societatea actuala - aspiratia omului catre spiritualitate, Dumnezeu si Biserica.  Aceasta denota faptul ca oamenii au revenit la tema vietii religioase si a relatiei omului cu Dumnezeu, intelegand ca o anumita perioada de timp aceasta lume spirituala le-a fost interzisa.  Imbucurator este faptul ca istorisirile parintelui despre dragostea fata de aproapele, providenta lui Dumnezeu, vesnicie, a drumului greu de strabatut spre Dumnezeu si-au gasit ecou in inimile cititorilor, aflati la diferite grade de religiozitate.  Semnificativ este ca aprecierea acestei carti a reunit un numar mare de experti, printre care renumiti oameni de cultura, actori de teatru si cinema si jurnalisti.

(lipsa text)

Cum să‐I răspundem lui Dumnezeu cu dragoste pentru dragoste și cum să ne arătăm vrednici de acest dar dumnezeiesc? Pentru aceasta există o știință, care se cheamă știința duhovnicească. Aceasta este știința mai presus de toate celelalte științe, așa cum duhul de viață al lui Dumnezeu este mai presus de toate făpturile. Această știință nu este de la om trupesc, ci de la Însuși Sfântul Duh al lui Dumnezeu. Însuși Dăruitorul celui mai de preț dar i‐a învățat pe oameni cum să se învrednicească de acest dar. Dacă dorești să pătrunzi această luminoasă și dulce știință, binecuvântată fie dorința ta!

Sf. Nicolae Velimirovici

Acest sfant, unul dintre cei mai noi sfinti canonizati de Biserica Greciei in acest secol, s-a nascut in anul 1846, in Silivria Traciei, din parinti saraci, dar foarte evlaviosi. Din boteza primit numele Anastasie, bucurandu-se din prunciede o aleasa educatie crestineasca.Dupa primii ani de scoala, Anastasie este trimis sa invete la Constantinopol, unde studiaza teologia si scrierile Sfintilor Parinti. Aici sufletul sau incepe sa-l descopere pe Hristos in inima sa prin rugaciune, prin citirea cartilor sfinte si prin cugetarea la cele dumnezeiesti.

Studiul părintelui profesor Andreas Andreopoulos despre semnul crucii – documentat științific, dar fără a fi scolastic – reprezintă atât un bogat material informațional pentru profesorii de religie, dar și un răspuns complex pentru orice creștin care dorește să aprofundeze istoric, liturgic și simbolic semnificația semnului crucii.
Un gest atât de simplu ca însemnarea cu semnul crucii, folosit atât de des, în atâtea împrejurări, de atât de mulți oameni, ascunde în spatele său nu doar o istorie interesantă, ci și semnificații profunde, care ne conduc la cele mai mari taine ale istoriei mântuirii. În cartea sa, părintele Andreas Andreopoulos ne invită la o călătorie cât se poate de captivantă în istoria și spiritualitatea acestui semn sfânt.