Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

„Abecedarul duhovnicesc” este o mica lucrare a Sfantului Dimitrie, prin care traseaza liniile directionale ale vietii duhovnicesti ortodoxe si care arata intens pecetea gandirii a doi mari Parinti asceti si scriitori, Sfantul Ioan Scararul si Ava Dorotei (sec. al VI-lea).

Nadajduim ca in aceasta carticica, care foloseste din abundenta Sfanta Scriptura si intelepciunea si experienta patristica ortodoxa, fiecare credincios luptator va gasi sfaturi pretioase pentru viata lui duhovniceasca; atat incepatorul, care vrea sa-si traseze drumul sau spre cer, cat si cel inaintat si experimentat, care vrea sa-si reorganizeze puterile lui duhovnicesti si sa-si continue lupta cu si mai multa ravna, lupta care „nu este impotriva carnii si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor acestei lumi de-ntuneric, impotriva duhurilor rautatii care sunt in stihiile ceresti” (Efeseni 6, 12).

Cartea este dedicata celor mai importante probleme ale educatiei morale a fetei si destinata citirii in familie.  O deosebita atentie se acorda pregatirii fetei pentru viata de familie, dobandirii de catre ea a bunelor deprinderi si calitati, necesare viitoarei sotii si mame.  Sunt lamurite din punct de vedere ortodox probleme care le framanta in mod deosebit pe fete, pe adolescente prietenia si iubirea, frumusetea exterioara si cea launtrica, dreptatea si mila, alegerea caii in viata.

Alcatuita sub forma convorbirilor duhovnicesti dintre o mama si o fiica (la inceput aceasta este o fetita mica de cinci ani, iar la sfarsit are aproape cincisprezece ani), cartea este usor de citit si, nadajduim, va fi de folos atat pentru parinti, cat si pentru copii.

Iubiți părinți, mame și tați! Domnul, când v-a binecuvântat cu copii, i-a încredințat pe ei purtării voastre de grijă, v-a lăsat să îi îndrumați și săîi învățați tot ceea ce este bun și de folos, v-a însărcinat să urmăriți fiecare pas al lor și săîi opriți de la rău; și v-a dat această sarcină tocmai vouă, pentru că străinilor copiii voștri nu le plac atât de mult, nu le sunt atât de dragi și atât de apropiați, ca vouă. Împliniți, dar, cu toată atenția această sfântă sarcină, încredințată vouă de Domnul Dumnezeu, și educați-i cât mai atent și mai sârguincios posibil pe copiii voștri. Țineți minte că educația neglijentă poate fi foarte dăunătoare pentru copii, căci la ce lucru bun ne putem aștepta de la acei copii cărora părinții nu le-au acordat atenție, pe care nu i-au învățat nimic bun în copilărie și ale căror fapte nu le-au urmărit? Acești copii, obișnuiți încă din copilărie cu samavolnicia și trândăvia, când vor ajunge la vârsta maturității, vor deveni niște membri putrezi ai societății. Nu îi duceți, așadar, voi, părinților, în această stare atât de dezastruoasă pe copiii voștri și educați-i în frica de Dumnezeu. Încă din copilărie insuflați-le că mai mult decât orice ei trebuie să își aducă aminte de Domnul, Creatorul și Binefăcătorul lor, și să trăiască cu fricăînaintea Lui. Mai ales voi, mamelor, atât timp cât copiii voștri sunt mici, luați asupra voastră osteneala de a-i îndruma pe calea credinței și a evlaviei. Copiii mici întotdeauna sunt sub ochii voștri și vă iubesc sincer, văzând grija voastră, plină de afecțiune, către ei, și în nimeni nu au atâta încredere ca în voi.Văzând dragostea și încrederea copiilor față de voi, să și profitați de acestea tot spre mântuirea lor și să vă străduiți să le insuflați că prin nimic nu vă aduc atâta plăcere și mulțumire, ca printr-o viață plină de virtuți. 

„O Biserică secularizată este complet neputincioasă şi slabă în încercarea de a transforma lumea. Iar creştinii secularizaţi au eşuat la toate nivelurile.”

O Biserică care răstigneşte în loc să se răstignească, care trăieşte în slavă lumească în loc de slava Crucii, o Biserică care cade în faţa celor trei ispite ale lui Hristos în deşert, în loc să le biruiască, este o Biserică secularizată. O asemenea Biserică este menită să se acomodeze la o societate căzută şi să rămână în această stare căzută; răspândeşte dezamăgire şi disperare printre cei care caută ceva mai profund şi mai substanţial.

Crestinii stiu ca sufletul este mai de cinste decat toate cele create, pentru ca doar omul a fost creat „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”. Ia seama cat de mare este cerul si pamantul, si cat de mari si slavite sunt creaturile care se gasesc deasupra acestora! Omul insa este mai cinstit decat toate creaturile, deoarece doar asupra acestuia Dumnezeu Si-a aratat bunavointa Lui speciala, cu toate ca si vietatile marii, si muntii, si fiarele, in privinta marimii, sunt deasupra omului. Ia seama la vrednicia ta, omule, priveste cata este! Pentru ca Dumnezeu te-a creat mai inalt decat ingerii, si de aceea El Insusi a venit pe pamant ca sa-ti ofere ajutor si izbavire!

Dumnezeu si cu ingerii au venit pentru mantuirea ta! Pentru ca Fiul Imparatului a facut sfat cu Parintele Sau, Care L-a trimis pe Logos, adica pe Fiul, Cel ce a luat trup omenesc si Si-a ascuns dumnezeirea Sa, ca sa-L mantuiasca pe cel asemenea Lui, si Si-a jertfit trupul Sau pe cruce.

Mulţumirea sufletească, pe care o simte omul în urma împlinirii regulilor, nu are nimic în comun cu viaţa duhovnicească şi cu Ortodoxia. Pesemne că o astfel de mulţumire, de pe urma meritelor lor, simţeau şi fariseii, care nu au vrut să Îl primească pe Hristos. Poate că ceva asemănător simt şi oamenii, care urmăresc cu râvnă în biserici – cine, cum şi ce face, ca să nu pună la întâmplare o lumânare sau să nu treacă din întâmplare pe unde nu trebuie şi când nu trebuie. Însuşirea exterioară a regulilor devine o barieră serioasă în calea către Biserică, iar „ortodocşii”, care împlinesc numai regulile exterioare ale
Bisericii, sunt o piedică şi mai cumplită pentru oamenii care Îl caută pe Hristos.

În această carte sunt adunate întrebări ale oamenilor, care într-un fel sau altul s-au ciocnit în viaţa lor duhovnicească de manifestările pseudoortodoxiei. La aceste întrebări răspunde un propovăduitor şi publicist contemporan, ieromonahul Macarie Marchiş.Părintele Macarie a ajutat deja mulţi oameni să vină la Biserică şi să găsească răspunsuri la întrebări importante şi „incomode”. Nădăjduim foarte mult, iubiţi cititori, că această serie de cărţi, pregătită de editura noastră, vă va ajuta şi pe dumneavoastră să găsiţi calea către Hristos.