Catre sufletul impovarat de duhul intristarii

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-136-316-5
Status: in stoc

Catre sufletul impovarat de duhul intristarii

Cartea arhimandritului Lazăr este scrisă pentru cititorii contemporani. Autorul cunoaşte bine şi problemele lor duhovniceşti, şi păcatele lor, şi căderile, dar şi marea putere a pocăinţei. El previne cu privire la capcanele duhovniceşti care se întâlnesc mai des în calea omului modern. 

„Aducem aici unele gânduri şi povăţuiri ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, grupându-le pe câteva teme interesante şi importante, care pot să însufleţească şi să aprindă râvna creştinului care a slăbit şi s-a întunecat cu duhul întristării. 
Poate că aceste gânduri însufleţitoare vor deştepta chemarea inimii cuiva şi vor învia în el năzuinţa curajoasă spre Cer.” 
Arhimandritul Lazar

Pret: 14.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Ca duhovnic, trebuie multă înţelepciune, răbdare, dragoste, osteneală, ca să nu cazi în prizonieratul relaţiilor sufleteşti, pe nimeni să nu înşeli, să nu îndrumi greşit, să nu tolerezi înşelarea de sine, să nu sminteşti vreun om, încât el să plece deznădăjduit şi să nu se mai întoarcă niciodată la Biserică. Duhovnicul trebuie să se roage, să aibă compătimire, să fie cu dragoste, să ierte, să fie îngăduitor, să rabde. Rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie, iar răspunderea lui este imensă.
      Un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum să devină prizonier. El trebuie să fie liber, să fie rob al lui Dumnezeu şi nu al altcuiva. Trebuie să aibă conştiinţa liberă, trebuie să spună întotdeauna ce gândeşte şi să facă întocmai ceea ce îi dictează conştiinţa. Nu trebuie să viclenească ori să fie făţarnic. De aceea se leagă de el multe inimi de copii şi de vârstnici. De asemenea, trebuie întotdeauna, cu toată sinceritatea, cu toată înflăcărarea inimii lui, să răspundă la întrebările care se ridică, la nevoile duhovniceşti ce‑i stau înainte. Trebuie să audă şi să simtă inima tulburată a copilului ori a tânărului şi să afle modul cel mai adecvat de a da un răspuns, de a întinde o mână, de a ajuta. Iar aceasta niciodată nu trebuie să fie un act formal. Vai preotului care nu înţelege acest lucru!

      Traducere din limba rusa de Gheorghita Ciocioi

    • Numele autorului cărții Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu s‑a pierdut în anonimat. Se cunoaște, în schimb, numele uneia dintre cele mai asidue și mai atente cititoare a acestei cărți – nimeni alta decât ultima țarină a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu puțin înainte de cumplitele evenimente care aveau să se abată asupra Rusiei. Din momentul când a descoperit‑o, Aleksandra Feodorovna nu s‑a mai despărțit de ea până la sfârșitul vieții. Dovada este jurnalul sfintei împărătese, în care găsim numeroase însemnări referitoare la Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu.
      În noiembrie 1917, pe când se găsea în surghiun la Tobolsk, țarina îi scrie Annei Vârubova: „Îmi încep ziua cu cartea pe care mi‑ai dăruit‑o acum șapte ani. Țin foarte mult la ea, găsesc în ea multe cuvinte de mângâiere”. Împărăteasa aderase din toată inima la considerațiile și reflecțiile autorului, rămas necunoscut, asupra vieții, asupra credinței și căilor care duc spre mântuire.
      Într‑un alt caiet a însemnat aceste cuvinte: „Credința ni se va întări în vremuri de suferință și încercări, dacă ne vom da seama că nu există nimic care să nu aibă scop, că nimic nu este întâmplător sau făcut pentru a ne vătăma, că totul este dinainte gândit, pentru a ne ajuta să fim mai buni, pentru a ne trăi viața din plin, mai fericiți”.
      Nu a fost o întâmplare nici că Aleksandrei Feodorovna i s‑a oferit în dar cartea Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. Fără îndoială, purtarea de grijă dumnezeiască este cea care a făcut ca această carte să se afle printre cărțile cu conținut duhovnicesc pe care Familia Imperială a reușit să le ia în surghiun. Nu ne îndoim că pentru orice creștin această scriere va fi un reazim și îndrumar deopotrivă de bun, la bine și la rău, ca pentru sfânta muceniță încoronată.

watch series