Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 973-978-136-309-7
Status: in stoc

Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

În viaţa adultă, de sine stătătoare, nu intrăm în condiţii egale. Unii sunt mai încrezători în sine, mai capabili să iubească şi să ierte, alţii sunt mai dependenţi, mai slabi, mai anxioşi şi mai nefericiţi – şi cauza principală constă în relaţiile noastre cu părinţii. Nu degeaba se spune că toate problemele noastre vin din copilărie.Din fericire însă, ne putem schimba relaţiile cu părinţii noştri şi astfel ne putem schimba pe noi înşine, ne putem schimba viaţa.

O astfel de schimbare ne va îmbunătăţi radical viaţa. Vom putea să comunicăm cu totul altfel cu cei pe care îi iubim: cu soţul, cu soţia, cu copiii. Vom avea o altfel de relaţie cu Dumnezeu – fiindcă omul transferă fără să vrea relaţia pe care o are cu tatăl său asupra relaţiei cu Tatăl Ceresc – şi, bineînţeles, va deveni mai sănătoasă atitudinea noastră faţă de noi înşine: în sfârşit, vom fi capabili să ne acceptăm, şi vom avea mai multă dorinţă şi putere să ne schimbăm în bine.

Suntem convinşi că veţi reuşi, cu ajutorul acestei cărţi, să îndepliniţi sarcina conţinută în denumirea cărţii şi astfel să vă îmbunătăţiţi viaţa. Puteţi învinge neiubirea prin iubire, vă puteţi schimba soarta. (Dmitry Semenik) 

Editie alcatuita de Dmitry Semenik 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Pret: 15.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
      Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Carti scrise de acelasi autor

    • Numele autorului cărții Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu s‑a pierdut în anonimat. Se cunoaște, în schimb, numele uneia dintre cele mai asidue și mai atente cititoare a acestei cărți – nimeni alta decât ultima țarină a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu puțin înainte de cumplitele evenimente care aveau să se abată asupra Rusiei. Din momentul când a descoperit‑o, Aleksandra Feodorovna nu s‑a mai despărțit de ea până la sfârșitul vieții. Dovada este jurnalul sfintei împărătese, în care găsim numeroase însemnări referitoare la Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu.
      În noiembrie 1917, pe când se găsea în surghiun la Tobolsk, țarina îi scrie Annei Vârubova: „Îmi încep ziua cu cartea pe care mi‑ai dăruit‑o acum șapte ani. Țin foarte mult la ea, găsesc în ea multe cuvinte de mângâiere”. Împărăteasa aderase din toată inima la considerațiile și reflecțiile autorului, rămas necunoscut, asupra vieții, asupra credinței și căilor care duc spre mântuire.
      Într‑un alt caiet a însemnat aceste cuvinte: „Credința ni se va întări în vremuri de suferință și încercări, dacă ne vom da seama că nu există nimic care să nu aibă scop, că nimic nu este întâmplător sau făcut pentru a ne vătăma, că totul este dinainte gândit, pentru a ne ajuta să fim mai buni, pentru a ne trăi viața din plin, mai fericiți”.
      Nu a fost o întâmplare nici că Aleksandrei Feodorovna i s‑a oferit în dar cartea Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu. Fără îndoială, purtarea de grijă dumnezeiască este cea care a făcut ca această carte să se afle printre cărțile cu conținut duhovnicesc pe care Familia Imperială a reușit să le ia în surghiun. Nu ne îndoim că pentru orice creștin această scriere va fi un reazim și îndrumar deopotrivă de bun, la bine și la rău, ca pentru sfânta muceniță încoronată.

    • Fiecare dintre noi ne dorim fericirea și nu este om care să nu se străduiască să ajungă la ea într-un fel sau altul. Dar, ce se ascunde în gândurile și doririle noastre privitoare la fericire? Oare zâmbet? Oare frumuseţe? Oare bucurie? Oare dragoste? Oare surâs? Oare bunătate? Oare mângâiere? Oare bună-stare? Sau poate că e o împletire din toate acestea? Orișicum, un lucru este adeverit: cu cât simţim că fericirea este mai departe de noi, cu atât mai mult tânjim după ea.
      Ne dorim ca prin această carte să aducem în sufletele cititorilor mari sau mici un strop de lumină din care să strălucească bucuria, zâmbetul, frumuseţea și dragostea cea nemincinoasă. De aceea, nădăjduim ca, prin istorisirile cuprinse aici, să se deschidă niște portiţe spre taina adâncă și luminoasă a fericirii. Rămâne ca fiecare dintre noi să ne îndreptăm către această taină, aducând închinare Celui Care ne-a zidit pentru fericirea Sa cea veșnică. 
      Temelia acestei cărţi este uimirea pricinuită de delicateţea prin care Dumnezeu lucrează cu sufletul omului. Gândul nostru de început a fost ca, prin povestirile de faţă, să se mijlocească o apropiere de cugetul Sfinţilor care și-au tăinuit viaţa cu Hristos întru Dumnezeu (Coloseni 3, 3). În acest chip vieţuind, ei s-au rugat să rămână neștiuţi oamenilor și, prin aceasta, s-au împărtășit din adâncurile dragostei și smereniei Domnului. 
      Îl rugăm pe fratele cititor să ierte și să îngăduie toată neputinţa noastră, ca dimpreună să ne adâncim gândul inimii întru cuvântul dumnezeiesc al Mântuitorului nostru, Care a grăit: „Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez” (Ioan 5, 17).
      Se cuvine să spunem că aceste povestiri se adresează celor care au trecut deja de vârsta de zece ani. Și pentru ca apropierea de filele cărţii să sporească atât bucuria copiilor, cât și pe cea a părinţilor, ori bunicilor, istorioarele au fost însoţite de ilustraţii.
      Așadar, acum nu ne rămâne decât să îi rugăm pe cititorii mici sau mari să primească aceste istorisiri cu bunăvoinţă, asemenea unei invitaţii de a descoperi sau a redescoperi Ce este fericirea? (L. S. Desartovici)

watch series