(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

Credința deșartă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărțile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
Superstiția numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

„În viață, omul să culeagă precum
albina din flori: ceea ce este bun!”
(Sfântul Vasile cel Mare)

Acum, în prag de nou secol și mileniu, lucrarea își păstrează actualitatea prin faptul că abordează problemele generale ale omenirii: caracterul, soarta, voința, morala, profesia, relațiile cu oamenii. Cartea ne ia prin surprindere prin frumusețea argumentării ideilor dezbătute, prin delicatețea cu care se adresează cititorilor, prin parfumul și culoarea ușor arhaică a limbii traducătorului, care reușește, printr- o fericită așezare în context, să ofere cititorilor o bogăție inestimabilă de idei, de o adâncă și penetrantă putere de sugestie. Nu putem trece cu vederea în această pledoarie pentru
actualitatea lucrării, punctele de vedere originale și incitante, afirmate în comentariul unor personaje și situații literare, mitice, religioase, filosofice, cu care este impregnat textul.
Îndemnul acestei cărți este: „Să fii OM! Să te ridici la statutul de OM!” Un om demn de numele său este rezultatul unei voințe disciplinate, a unui efort personal de autodepășire, de cumpătare și înfrânare a gândurilor, a faptelor și a instinctelor sale.
Avem în firea noastră instincte egoiste și răutăcioase, dar suntem străbătuți și de sentimente înălțătoare, nobile, adevărate. Din aceste două feluri de porniri se naște lupta între bine
și rău.
Oricât de grea ar părea lupta, trebuie să învingem, dacă dorim să demonstrăm măreția și noblețea sufletească. „Câtă vreme este între voi pizmă, și ceartă, și dezbinări, nu sunteți oare, trupești și nu după firea omenească umblați?”, ne întreabă retoric Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 3,3). „Iar
cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele” (Galateni 5,24). Tot el ne îndeamnă să luptăm cu patimile și pornirile firești, căci „oricine se luptă se înfrânează de la toate”, iar cel ce se înfrânează primește „cunună nestricăcioasă” (I Corinteni 9,
24-25). Cununile se dau pe măsura luptei!

Indrumarea vietii

Porunca a II-a a Decalogului este aceasta: "Sa nu-ti faci tie chip cioplit, nici toata asemanarea a cate sunt in cer sus, a cate sunt pe pamant jos, in apa si sub pamant. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti lor."  Aceasta porunca ne invata ca nu trebuie sa ne inchinam la idoli, adica la lucruri facute de mana omeneasca si socotite ca dumnezei.  Inchinarea la idoli sau idolatria, era foarte raspandita pe vremea cand Dumnezeu a dat prin Moise, poporului evreu, cele 10 porunci, de aceea se atrage deosebita luare-aminte, fiilor acestui neam, sa se fereasca de ea.

Protos. Nicodim Mandita

"Evanghelia Divina si toate Epistolele din Dumnezeiasca Scriptura a Noului Testament ne arata clar ca Mantuitorul si Sfintii Apostoli, reintregesc si reimputernicesc in Biserica Crestina, porunca a V-a a Decalogului, zicand: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant(Mt. 19,19).  La aceasta porunca gresesc copiii care nu cinstesc pe parintii lor cu acestea patru: cu cinste, cu dragoste, cu ascultare si cu multumire, precum si ei trebuie sa ia de la parinti alte patru: hrana, ajutor, invatatura si pilda buna; cei care nu cinstesc pe duhovnicestii lor parinți: pe Arhierei, pe Preoti, pe invatatori, pe cei care s-au facut lor stareti prin cinul calugaresc, slugile care nu cinstesc pe stapani, cei supusi pe imparatii si domnii lor si in scurt, cati li s-au facut bine si nu cinstesc pe facatorii lor de bine.  La aceasta porunca inca gresesc cei care au insurat sau au facut calugari pe copiii lor cu de-a sila, sau i-au pus pe alta treapta fara de voia lor sau nu i-au trimis la Sfanta Biserica, sau nu s-au ingrijit de ei sa aiba calitati bune, ori nu i-au pedepsit cand au gresit, sau nu i-au invatat carte, sau vreun mestesug.  Asijderea si copiii care nu ingrijesc de parinti la batranetile lor, sau nu i-au ingrijit in boala lor".

Protos. Nicodim Mandita

Milostivul și Atotpurtătorul de grijă Dumnezeu, care în cursul veacurilor a luminat pe aleșii Săi: Drepți, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Dascăli și înflăcărați credincioși ai Bisercii Vechiului și Noului Testament, să reverse Dumnezeiescul Său Dar asupra tuturor cititorilor și ascultătorilor celor scrise în cartea acesasta și să le dea putere de sus a viețui drept creștinește și a deveni făclii luminătoare în mijlocul lumii acesteia care zace în întuneric și în umbra morții. El, cu puterea Sa Dumnezeiască, să aprindă într-înșii focul Duhului Sfânt și să le ajute a se folosi bine tot restul vieții lor, spre folosul lor propriu duhovnicesc, spre binele obștesc, spre reînvierea minunatelor și luminatelor adunări creștinești și naționale într-un cuget, simțire și suflet, spre progresul personal, al Bisericii, al Națiunii și spre Slava lui Dumnezeu.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu noi cu toți, fraților. Amin. (2 Cor. 13, 16)

Dumnezeu prin porunca a VIII-a a Decalogului, a hotarat fiecarui om a nu rapi nimic din avutul aproapelui sau, zicand:  Sa nu furi.  La aceasta porunca gresesc:  Toti cati sunt furi aratati precum sunt talharii, rapitorii si cei ce iau cu sila; cati sunt furi amagitori, precum sunt negutatorii si toti cei ce se silesc sa amageasca pe altul, vanzand cu masuri viclene si facand alte mii de mestesuguri si de minciuni, pentru aceasta Domnul, furi si talhari a numit pe negutatori, zicand:  Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi ati facut o pestera de talhari(Mt. 21, 18), precum sunt cei ce iau dobanda.  Aceasta porunca se calca prin iubirea de argint, impreuna cu patimile si pacatele care se nasc din iubirea de argint.  Inca greseste la aceasta si de va cumpara cineva lucru de furat, stiindu-l, ca sa-l ia mai cu putin decat se plateste de drept; de a dat bani falsi in loc de buni, sau pe cei ce sunt cu lipsa in loc de plini; de nu a lucrat lucratorul precum se cuvenea, sau a lucrat rau si totusi si-a luat plata sa; de nu a platit cineva celor ce i-ai slujit; de a gasit ceva si a ascuns, fara de a cerceta cine a pierdut; de nu a respectat invoiala ce a facut; de s-a lenevit de lucrurile peste care a fost mai mare si administrator; al sarmanilor, al vaduvelor, al Bisericilor, al scolilor sau al tovarasilor; de a dat lucruri judecatorului ca sa judece nedrept, sau el a luat ca sa judece etc.

Protos. Nicodim Mandita

"Prin porunca a III-a a Decalogului, Dumnezeu ne poruncește:Sa nu iei Numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

La aceasta porunca gresesc: toti hulitorii si cei care fac juraminte sau care pun pe altii sa faca juraminte si cei care calca juramintele; cei care la fiecare pricina pomenesc pe Dumnezeu, zicand: Dumnezeu stie, zau, zau lui Dumnezeu, pe legea mea si altele asemenea; cei care fagaduiesc lui Dumnezeu sa faca vreun lucru bun si nu-si implinesc fagaduintele lor; proorocii mincinosi; cei care cer de la Dumnezeu cereri necuviincioase dupa voile lor, cereri potrivnice mantuirii lor; cei care intrebuinteaza cuvintele Dumnezeiestilor Scripturi la glume si rasuri; cei care nu sufera bolile trupesti, feluritele lipsuri ori ispite, cu rabdare si multumire, ci cartesc prihanind pe Dumnezeu ca pe un nedrept; cei care hulesc pe Dumnezeu, Numele Lui, Cortul sau Biserica, cele Sfinte si pe Sfintii Lui din cer si cei care fac si pe altii sa hulesca; cei care zic ca Dumnezeiasca Scriptura cuprinde basme, impotrivindu-i-se, si lauda mai mult cartile paganilor; cei care isi calca fagaduinta data la Sfantul Botez, dezertand la credinte si vietuiri anticrestinesti potrivnice Ortodoxiei."

Protos. Nicodim Mandita

Precum ostasii buni, intelepti, stau in stransa legatura cu comandantul lor pe campul de instructie si de razboi; oile cu pastorul lor; albinele cu regina lor, tot asa suntem datori si noi oamenii a sta in cea mai stransa legatura cu Creatorul nostru.  Si aceasta legatura se realizeaza numai prin rugaciune, despre care vom vorbi in paginile acestei carti.

Iubitilor!  Sa ne silim a sta in stransa legatura cu Dumnezeu: prin rugaciune, cugetare in legea Lui si pazirea pruncilor Lui, pentru a deveni si noi puternici in lucru si in cuvant, plini de focul dragostei Dumnezeiesti si lumina celor ce umbla in intuneric.