A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Creştinismul ortodox relevă adevărul neîntrerupt al Domnului şi Mântuitorului nostru Hristos, din vremea Cincizecimii până în secolul nostru şi dincolo de el. Ortodoxia este valorizată tot mai mult printre creştini, pentru adâncimea spiritualităţii şi a teologiei, a angajamentului în rugăciune şi pentru frumuseţea Liturghiei sale. Dar reputaţia Bisericii Ortodoxe de raportare la Tradiţie dă deseori impresia că nu are nici un mesaj pentru societatea contemporană. 
Această carte reuneşte autori ortodocşi laici şi clerici, care oferă perspective profunde şi fascinante în ceea ce priveşte rolul şi misiunea Bisericii în lumea de azi. În timp ce rugăciunea şi slujirea sunt considerate a fi cele mai înalte chemări ale tuturor credincioşilor, problemele abordate aici acoperă o gamă mult mai largă, incluzând viaţa de familie şi pierderea celor dragi, ecologie şi consumism, politică, etică medicală şi psihologie. 
Distinşii colaboratori îi includ pe Mitropolitul Antonie de Suroj, Episcopul Kallistos Ware, Mitropolitul Ioan Zizioulas, Mitropolitul Atanasie de Herţegovina, Arhiepiscopul Anastasios de Albania, Episcopul Vasile de Sergievo, Prof. H. Tristram Engelhardt jr., Andrew Louth, Gillian Crow, Costa Carras, Andrew Walker şi dr. Jamie Moran.

Traducere din limba engleza de Doina Rogoti 

Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvîrşirii (6) sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.

Volumul VI: Sfantul Simeon Noul Teolog, Cuviosul Nichta Stithatul.

traducere, introducere si note de Dumitru Staniloae

Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvîrşirii (8) sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi.

Volumul 8: Calist si Ignatie Xanthopol, Calist Patriarhul, Calist Angelicude, Calist Catafygiotul si altii, precum si un studiu al traducatorului despre istoria isihasmului in ortodoxia romana, cu cateva texte filocalice ale unor calugari romani.

traducere, introducere si note de Dumitru Staniloae

Minunea nu ­înseamnă mereu ­­­­­faptul că sănătatea trupească ne este redată, fiindcă o minune care se întâmplă pentru trup nu durează veşnic. Minunea este cea care vindecă sufletul, nu doar trupul.

Scopul minunii este să devenim trăitori ai Bisericii lui Hristos care este spital duhovnicesc.

Vor oamenii din lume să vadă dovezi despre misiunea Bisericii? Iată, oamenii au fost vindecaţi, la trup şi la suflet aici în viaţa aceasta, pentru ca sufletul lor să meargă pregătit dincolo, în viaţa veşnică.

Prin curăţirea pe care ne-o dăruieşte durerea întru Hristos, prin sfinţenia izvorâtă din acceptarea întru mulţumire a durerii, Dumnezeu ne scapă de beţia amară a plăcerilor amăgitoare care nasc suferinţă şi deznădejde, trândăvie şi necredinţă.

DIALOGURI DUHOVNICEŞTI cu:

• MITROPOLITUL ANDREI ANDREICUŢ
• MITROPOLITUL SERAFIM JOANTĂ
• MITROPOLITUL IOSIF POP
• EPISCOPUL VICAR VASILE SOMEŞANUL
• ARHIMANDRITUL ARSENIE PAPACIOC
• ARHIMANDRITUL TEOFIL PĂRĂIAN
• ARHIMANDRITUL SOFIAN BOGHIU
• ARHIMANDRITUL IUSTIN MARCHIŞ
• PR. PROF. CONSTANTIN GALERIU ş.a.

Trebuie sa fim mereu preocupati de mantuirea noastra.  Acesta este scopul principal, permanent, de neschimbat, de neuitat: mantuirea.  Si de aceea trebuie sa fugim de obiceiuri si rutina.  Totul in viata trebuie sa plece din aceasta fiinta a vietii noastre: inima.

E adevarat ca probleme sunt multe, dar nu trebuie sa dai drumul la sfoara care te leaga de cer.  Daca iti dai drumul, cazi in neant, cazi in pacat, cazi in iad.  Trebuie sa te tii de aceasta sfoara orice ar fi, oricat de puternice ar fi vanturile.  Tine‑te cum poti, in felul tau, dar tine‑te!

(Parintele Arsenie Papacioc)

Editie alcatuita de Ieromonah Benedict Stancu