Sfântul Sava cel Nou a crescut şi s-a desăvârşit ca monah încă din tinerețe în cele mai venerate locuri ale Ortodoxiei: Ţara Sfântă şi Sfântul Munte. A fost prieten apropiat al Sfântului Nectarie din Eghina, în a cărui mănăstire de maici a slujit ca preot şi a predat cântarea psaltică şi meşteşugul iconarilor – pe care îl deprinsese în Athos, la Sfânta Ana –, iar cea dintâi icoană a Sfântului Nectarie de către el a fost zugrăvită, de-a lungul a 40 de zile de zăvorâre. Mare isihast şi „om al blândeţii”, la fel ca Moise şi David, smerit şi milostiv, de o iscusinţă negrăită ca părinte duhovnicesc şi îndrumător, toată asprimea şi-o îndrepta doar împotriva păcatului, urând mai ales hulirea şi osândirea aproapelui. 

Prăznuit pe 7 aprilie, ziua adormirii şi a aflării cinstitelor sale moaşte, Sfântul Sava îi primeşte cu dragoste pe toţi cei care îi cer ajutorul cu credinţă, precum arată numeroasele minuni săvârşite până în ziua de azi cu rugăciunile lui. 

Cuprins

Sfințenia - Împlinirea umanului
Luna septembrie
Luna octombrie
Luna noiembrie
Luna decembrie
Luna ianuarie
Luna februarie
Luna martie
Luna aprilie
Luna mai
Luna iunie
Luna iulie
Luna august
Sinaxarele din Triod
Sinaxarele din Penticostar

Am dorit ca in biblioteca cititorului roman,alaturi de alte multe Paterice publicate de-a lungul timpului, sa existe si Patericul insulei Cipru,pe care cu multa bucurie l-am descoperit in biblioteca Manastirii Simonopetra din Sfantul Munte Afhos, scris de catre un autor necunoscut. Istoria bisericeasca a Ciprului cunoaste asadar sase perioade cronologice, si anume: prima, care incepe cu propovaduirea crestinismului in Cipru si ajunge pana la inlaturarea dominatiei romane (45-330); a doua, cunoscuta ca perioada bizantina (330-1192); a treia, care se intinde de la venirea dinastiei de Lusignan in Cipru, pana la cucerirea lui de catre otomani,numita si perioada franco-cratiei (1192-1571); a patra, care coincide cu anii turco-cratiei (1571-1878) si careia ii pune capat instalarea in insula a administratiei britanice; a cincea, care cuprinde istoria Bisericii din Cipru in decursul anglo-cratiei (1878-1960); iar a sasea, care incepe cu proclamarea independentei Ciprului (august 1960) si se intinde pana astazi.

Sfintele taine sunt lucrări văzute ale Bisericii lui Hristos prin care, în chip nevăzut, se împărtășește omului harul Sfântului Duh, spre creștere duhovnicească și spre mântuire. Fiecare credincios este chemat să vegheze permanent ca trupul și sufletul său să fie curate, vrednice de a primi și a păstra pe Duhul Sfânt, vrednice de a fi templu al Duhului Sfânt. 

Se înțelege de aici importanța Sfintelor Taine în viața credincioșilor și adevărul că în afară de Biserică se primesc Sfintele Taine și prin ele harul Preasfântului Duh fără de care omul nu se poate mântui

În viaţa adultă, de sine stătătoare, nu intrăm în condiţii egale. Unii sunt mai încrezători în sine, mai capabili să iubească şi să ierte, alţii sunt mai dependenţi, mai slabi, mai anxioşi şi mai nefericiţi – şi cauza principală constă în relaţiile noastre cu părinţii. Nu degeaba se spune că toate problemele noastre vin din copilărie.Din fericire însă, ne putem schimba relaţiile cu părinţii noştri şi astfel ne putem schimba pe noi înşine, ne putem schimba viaţa.

O astfel de schimbare ne va îmbunătăţi radical viaţa. Vom putea să comunicăm cu totul altfel cu cei pe care îi iubim: cu soţul, cu soţia, cu copiii. Vom avea o altfel de relaţie cu Dumnezeu – fiindcă omul transferă fără să vrea relaţia pe care o are cu tatăl său asupra relaţiei cu Tatăl Ceresc – şi, bineînţeles, va deveni mai sănătoasă atitudinea noastră faţă de noi înşine: în sfârşit, vom fi capabili să ne acceptăm, şi vom avea mai multă dorinţă şi putere să ne schimbăm în bine.

Suntem convinşi că veţi reuşi, cu ajutorul acestei cărţi, să îndepliniţi sarcina conţinută în denumirea cărţii şi astfel să vă îmbunătăţiţi viaţa. Puteţi învinge neiubirea prin iubire, vă puteţi schimba soarta. (Dmitry Semenik) 

Editie alcatuita de Dmitry Semenik 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Citirea din Sfinţii Părinţi ne ajută să ne vedem păcatele şi neajunsurile sufleteşti. Cuviosul Macarie de la Optina ne sfătuieşte: „Citiţi cărţile Părinţilor şi studiaţi învăţătura lor; aceasta ne va fi de folos pentru cunoaşterea neputinţei noastre şi pentru dobândirea smereniei, răbdării şi dragostei, învăţându-ne cum să ne împotrivim patimilor, cum să ne curăţim inima de aceşti spini şi să sădim virtuţile”. Aceste cuvinte care îi aveau în vedere pe Sfinţii Părinţi se referă în aceeaşi măsură şi la stareţii Optinei, care prin experienţă străbăteau calea virtuţilor. „Aceştia Sfinţii Părinţi , ne învaţă Cuviosul, nu scriau după mintea lor, ci mai ales, având experienţa multor necazuri, scârbe şi boli, ne-au lăsat, ca o bogată moştenire şi plină de nădejde vistierie, cuvintele lor pline de har. Iar noi, aducând mulţumiri Domnului, Care ne-a făcut acest dar, să învăţăm de la ei şi la nevoie să le punem pe rănile noastre ca pe un balsam tămăduitor…” 

Aşadar, să cădem şi noi la cuvioşii noştri stareţi cu credinţă şi cu dragoste şi să învăţăm de la ei lucrarea poruncilor Domnului, lupta cu patimile şi să năzuim spre o viaţă sfântă, dreaptă şi bineplăcută lui Dumnezeu. 

Cuvioşilor stareţi ai Optinei, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi! 

(lipsa text)

Acest mic Sinaxar povesteste si copiilor si celor mari intamplari din vietile sfintilor a caror dragoste pentru Dumnezeu se face vadita si din grija lor pentru lumea din jur.  Sunt sfinti care au iubit si s-au milostivit de oameni si care, in acelasi timp, ocrotesc pasarile si animalele, cultiva plantele si pomii, se ingrijesc de ape si arata compasiune pentru fiecare faptura in suferinta.  Se ostenesc si se roaga pentru binele intregii lumi.  Prin viata lor cea sfanta si cu rugaciunile lor, sfintii binecuvanteaza si prefac intreaga zidire.

Cartea vine sa reconfirme sfintenia Parintelui Arsenie Boca, probabli unul dintre cei mai mari sfinti ai neamului romanesc.  Marturiile din carte sunt doar o frantura din lucrarea de apostol a Parintelui Arsenie Boca, aceea de a intoarce pe om pe drumul catre Hristos, singurul care duce la viata cea vesnica, "unde nu este durere, nici intristare, nici suspin".  Desi lucarea are la baza marturiile unor oameni simpli, interviurile redau si mai bine Duhul Sfant care lucra prin intermediul Parintelui Arsenie Boca.

Vlad Herman