W - Editura Evanghelismos

Cu Batranul Arsenie se pare ca se implineste cuvantul evanghelic: "Iata cu adevarat israelitean, intru care nu este viclesug". A fost din fire cinstit, simplu, fara de rautate, bland, ascultator, neagonisitor si, in mod deosebit, un nevoitor cum rar se intalneste. Pentru Batranul Arsenie, intotdeauna da era da, iar nu era nu. Niciodata nu tinea minte raul, orice i-ai fi facut, niciodata nu se mania, niciodata nu facea rau nimanui. Traia in ascultare cu o desavarsita acrivie, si de aceea, prin ascultarea si desavarsita credinta ce le avea in staretul sau, traia zilnic mai presus de legile firii. In privegherile pe care le incepea de cu seara, se ostenea peste masura cu mii de metanii si cu starea de toata noaptea in picioare, pana se lumina de ziua. Atat de mult se adancea in rugaciune si se daruia ei, incat de multe ori, cand se apropia timpul lucrului, nu voia sa se dezlipeasca de rugaciune. Batranul acesta, cu toata simplitatea lui, a prins sensul vietii monahale. S-a predat pe sine in intregime ascultarii si nevointei, de aceea L-a si gasit pe Cel dorit. A gasit inlauntrul sau rugaciunea, L-a gasit pe Dumnezeu. Monahul Iosif Vatopedinul

De la Hristos si pana azi au aparut multe si felurite erezii. Dar care erezie crestina, care eretic a sustinut vreodata ca "Toate religiile slujesc lui Dumnezeu si pe om"? Ortodocsii si ereticii credeau si propovaduiau ca numai o religie "slujeste lui Dumnezeu", iar toate celelate diavolului, deoarece insala si mint si tin pe om departe de lumina si de adevarul mantuitor. Pana si iehovistii, care au intrecut orice masura prin lipsa de evlavie si hulele lor, n-au ajuns nici macar aproape de grozavia ecumenismului. Multi monstri a nascut iadul in vremurile noastre, dar de marimea ecumenismului nu este nici unul!

De la inceputul si pana la sfarsitul cartii, dragostea, ca un soare stralucitor imprastie norii grei de pe insula durerii, rasadeste flori in ghivece si in curti, matura, pregateste supe si creme dulci pentru bolnavi, spala si leaga rani, organizeaza sarbatori, aprinde lumina, daruieste speranta si optimism, se roaga. Si la sfarsit, dragostea descopera si aduce in insula Spinalonca binecuvantatul medicament care vindeca bolnavii, si care se intorc la casele lor.

Istoria unui locas inchinat lui Dumnezeu incepe inainte ca el sa existe fizic. Incepe cu istoria oamenilor care l-au ridicat. Iar acestia, la randul lor, ii poarta in adancul fiintei lor pe toti cei care i-au format si i-au pregatit pentru astfel de lucrari sfinte. Si in Cazul Chiliei "Intrarea Maicii Domnului in Biserica", din Schitul Lacu, acest fapt se adevereste pe deplin. Asezamantul, refacut din temelie prin osteneala Parintelui Pimen Vlad si a obstii sale, este lucrarea lui Dumnezeu si a Sfintei Sale Maici, prin sprijinul direct al multor credinciosi binefacatori.

Aceste epistole s-au scris de fericitul Batran Paisie si au fost trimise catre Sfanta Sihastrie a Sfantului Evanghelist Ioan Teologul. Epistolele au fost pregatite pentru aceasta editare cu putine luni inainte de adormirea Batranului, dar el ne-a spus ca ele sa se editeze dupa adormirea sa si sa cuprinda si testamentul sau, care legalizeaza si asigura curatia si neschimbarea epistolelor.

Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa. Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc. Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa. Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator

Parintele Marcu Toma nu a fost un teolog academician sau de profesie, ci a fost un veritabil "teolog al rugaciunii", pentru ca el a cunoscut in profunzime atat problematica teoretica a rugaciunii, cat si experimentarea ei practica, intensa. Desi isi considera cartea, modest, "o compilatie", parintele a reusit sa scrie, totusi, o lucrare sistematica importanta, care prezinta "tainele Rugaciunii lui Iisus" cu competenta atat in ceea ce priveste latura teologica, teoretica, a acestei probleme, cat si latura ei practica, experimentala. Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea

Multumesc Sfintilor Rafail, Nicolae si Irina ca m-au ajutat sa astern pe hartie aceasta carte. Am scris-o cu mult drag. As putea spune ca este povestea calatoriei mele in insula Sfintilor. M-au primit cu bratele deschise si s-au ingrijit de mine pe toata perioada sederii acolo si m-au facut sa ma simt de parca am fost o persoana favorita. Dar stiu ca Sfintii fac la fel cu toata lumea si ajuta pe fiecare dupa nevoile lui. Prin intermediul acestor randuri, am incercat sa impartasesc la cat mai multi o mica parte din bucuria pe care mi-au dat-o Sfintii Rafail, Nicolae si Irina. Ma rog Maicii Domnului si Sfintilor din insula Lesvos sa mijloceasca la bunul Dumnezeu pentru toti cei care vor citi aceasta carte. Cu smerenie, Monah Pimen Vlad

Dupa trecerea la Domnul a parintelui Justin Parvu, parintele Proclu de la Metocu Balan a spus un cuvant profetic, care a inceput sa se implineasca: Sfantul Justin Parvu va face mari minuni, spre intarirea credintei poporului. O mica parte din aceste minuni sunt cuprinse in acest volum, alaturi de marturii (majoritatea inedite) ale celor care l-au cunoscut si s-au folosit de prezenta si sfaturile sale. Cuviosul Parinte Justin Marturisitorul a ajutat in timpul vietii multimi de oameni - si la fel vrea sa faca si acum. Asa cum atunci primea pelerinii, uitand de foame sau de boala sau de somn, tot asa si astazi ii asculta in chip tainic pe toti cei care ii cer ajutorul. Pentru ca, dupa moartea sa, harismele nu i s-au imputinat. Dimpotriva, Dumnezeu le-a multumit, rasplatind acest vas ales care a patimit pentru Ortodoxie si Adevar, iubind Romania si neamul romanesc pana la jertfa...

Aceasta carte a fost tiparita pentru a-l face cunoscut pe Sfantul Iov Codrea credinciosilor din Romania. Vremurile pe care le traim sunt vremuri de racire a credintei, vremuiri de apostazie si desfrau, si de aceea fiecare nou sfant canonizat de Biserica aduce multa mangaiere in sufletele credinciosilor. Sfantul Iov din Uglea a trecut la Domnul pe 28 iulie 1985, si a fost canonizat in anul 2008. Viata sa a fost o viata de patimiri. Citindu-le, ne vom intari in credinta. Pentru ca Sfantul Iov Codrea ne arata ca vremea sfintiei nu a trecut.

Experienta in arta culinara am dobandit-o in Sfantul Munte Athos, La Manastirea Sfantul Pavel si la Schitul Romanesc Lacu, dar si la Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei din Romania, iar o mica parte lucrand la bucatarii din Maroc, Spania si Germania. Dintre atatea feluri de mancare pe care le-am pregatit, am ales pentru dumneavoastra ceea ce am crezut ca va intereseaza. Am eliminat carnea, deoarece in Sfantul Munte Athos si la unele manastiri din Romania nu se consuma deloc. Am eliminat, de asemenea, rantasurile si prajelile, dar si sarea de lamaie, care stim ca dauneaza.