Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Petrecute în urma cu doua milenii pentru noi şi pentru a noastrα mântuire, evenimentele centrale ale vietii Domnului nostru Iisus Hristos sunt retraite in fiecare an de catre creştini. An de an, la Naşterea Domnului, la Înviere, la Cincizecime ori la Înaltare, Biserica se face, prin pregatire duhovniceasca şi praznuire liturgica, partaşa aievea acestor fapte mântuitoare ale lui Dumnezeu, petrecute în istorie, dar veşnic actuale. Chemati suntem mereu sa adâncim semnificatia lor prin întelegere şi participare. 
Cuvintele la zile mari ale Mitropolitului Antonie Plamadeala ne vin în întâmpinare pe calea nu uşoara a desluşirii tainelor mântuirii. Mari praznice ale creştinatatii sunt abordate din diferite unghiuri, pentru a aduce înaintea cititorului o imagine cât mai ampla şi mai cuprinzatoare a respectivei sarbatori. Util oricarui creştin interesat de propria mântuire, volumul constituie de asemenea un pretios instrument în lucrarea pastorala a slujitorilor Sfântului Altar. 

Tatal nostru este o rugaciune de capatai a crestinilor.  Data Bisericii de Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, ea s‑a facut punte spre Dumnezeu, de doua milenii, carturarilor si celor fara stiinta de carte, bogatilor si saracilor, celor puternici si celor slabi deopotriva, indreptand de la grijile lumii la singurul lucru de trebuinta, spre viata vesnica si vesnica bucurie.

In aceasta carte, Mitropolitul Antonie ­Plamadeala – despre care parintele Nicolae Steinhardt spunea: „O figura formidabila... Stralucit de inteligent, harnic la culme, carturar.  Talentat, nobil... Ce aduce in plus?  Ceva fara pret: caldura crestina, marinimia crestina.  Suflul moral.  E un crestin adevsrat: inteligent foc, deschis, neinchistat in maruntisuri...  Aceasta il inalta si‑l deosebeste: o viziune crestina larga, care innobileaza, care dintr‑odata schimba atmosfera, o salta (sus de tot), deasupra simplei eruditii si chiar deasupra fluentei naratiunii si puterii de sintetizare a evenimentelor” – ne insoteste si ne indruma, la fel ca atunci cand era alaturi de noi in aceasta lume, pe calea atat de veche si pururi noua a Rugaciunii Domnesti.

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalțare duhovnicească și o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului și în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simțea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini și fii duhovnicești, povățuind și împărtășind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfășoară o viață de om închinată lui Dumnezeu, așa cum a înțeles el să și-o istorisescă, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu bucuriile și tristețile ei și, mai ales, ca o pildă a unei vieți puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

Am gândit aceste predici ca pe un tratat teologic despre adevarurile fundamentale de credinta, cu intentia de a‑l oferi ca pe un catehism care sa‑i ajute pe cititori, aşa cum i‑a ajutat şi pe ascultatori, sa se înarmeze cu argumente pentru apararea credin]ei lor ortodoxe în fata celor care ar încerca sa‑i ademeneasca spre alte credinte şi grupari sectare. E o carte de teologie pentru teologi şi pentru neteologi.
E o carte de întrebari pentru cei care îşi pun întrebari şi carora nu le raspunde nimeni; pentru cei care nu ştiu sa‑şi puna întrebari, dar le au pe suflet, dar şi o carte de raspunsuri la întrebari.
E o carte de exegeza lucrata în stilul predicilor, dar s‑ar putea, în unele privinte, sa le fie de folos şi exegetilor specialişti. (Mitropolit Antonie Plamadeala)