Vamile vazduhului si marturii despre existenta lor

Format: 14x21 cm
ISBN: 978-973-9434-15-7
Status: in stoc

Vamile vazduhului si marturii despre existenta lor

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Agapis
Numar de pagini: 128

Existenţa celor 24 de Vămi ale Văzduhului reiese destul de clar şi limpede şi din: Cuvântul de învăţătură, foarte folositor, al Sfântului Macarie Egipteanul. Acolo el arată că un Înger în chip călugăresc descoperindu-i printre altele, despre ieşirea sufletelor din trupurile lor, întâlnirea şi recunoaşterea dintre ele în viaţa viitoare, şi despre cele 24 de Vămi, unde îngerii se ceartă cu diavolii pentru fiecare suflet „Şi dacă vor fi – zice îngerul – mai frumoase si mai multe bunătăţile omului, sufletul aceluia îl iau îngerii şi-l suie din Vamă în Vamă, până îl trec cele 24 de Vămi…”. îngerul vorbind cu Sfântul Macarie mai departe, despre gâlcevile ce se fac între îngeri şi diavolii sălbatici, adaugă: „Şi tot aşa merge sufletul prin cele 24 de vămi, până la poarta cerului’. Apoi vorbind despre cei ce zavistuiesc, că se aseamănă cu luda Iscariotul care a vândut pe Hristos, adevereşte a treia oară existenţa celor 24 de Vămi, zicând.-„Şi aşa merge sufletul la cer, prin cele 24 locuri (vămi) tot intrebându-se, pentru ca nimic necurat să nu intre în împărăţia Cerurilor…

Pret: 6.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • Dumnezeu prin porunca a VIII-a a Decalogului, a hotarat fiecarui om a nu rapi nimic din avutul aproapelui sau, zicand:  Sa nu furi.  La aceasta porunca gresesc:  Toti cati sunt furi aratati precum sunt talharii, rapitorii si cei ce iau cu sila; cati sunt furi amagitori, precum sunt negutatorii si toti cei ce se silesc sa amageasca pe altul, vanzand cu masuri viclene si facand alte mii de mestesuguri si de minciuni, pentru aceasta Domnul, furi si talhari a numit pe negutatori, zicand:  Casa Mea, casa de rugaciune se va chema, iar voi ati facut o pestera de talhari(Mt. 21, 18), precum sunt cei ce iau dobanda.  Aceasta porunca se calca prin iubirea de argint, impreuna cu patimile si pacatele care se nasc din iubirea de argint.  Inca greseste la aceasta si de va cumpara cineva lucru de furat, stiindu-l, ca sa-l ia mai cu putin decat se plateste de drept; de a dat bani falsi in loc de buni, sau pe cei ce sunt cu lipsa in loc de plini; de nu a lucrat lucratorul precum se cuvenea, sau a lucrat rau si totusi si-a luat plata sa; de nu a platit cineva celor ce i-ai slujit; de a gasit ceva si a ascuns, fara de a cerceta cine a pierdut; de nu a respectat invoiala ce a facut; de s-a lenevit de lucrurile peste care a fost mai mare si administrator; al sarmanilor, al vaduvelor, al Bisericilor, al scolilor sau al tovarasilor; de a dat lucruri judecatorului ca sa judece nedrept, sau el a luat ca sa judece etc.

      Protos. Nicodim Mandita

    • In aceasta a zecea porunca a Decalogului, Dumnezeu a hotarat nici sa nu poftim ceva din bunatatile trecatoare ale aproapelui nostru, zicand: Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, sa nu poftesti casa vecinului tau, nici tarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici injugatorul lui; nici o vita a lui si nici una din cate sunt ale aproapelui tau.   Primele patru porunci ale Decalogului invata datoriile cele catre Dumnezeu si erau scrise in tabla cea dintai, precum zice la Marturisirea Ortodoxa; iar cele sase dupa dansele, invata datoriile cele catre aproapele si erau scrise intru a doua tabla.  Pentru aceasta si Domnul, in dragostea cea catre Dumnezeu si in cea catre aproapele, a incheiat in Evanghelie pe cele zece porunci si pentru aceasta a si zis: O iota sau o cirta nu va trece din Lege (adica din cele zece porunci).  Si dintr-aceste sase porunci, primele cinci, care invatau datoriile cele catre aproapele, opresc pe om numai de la cuvintele cele dinafara si lucruri ale pacatului; iar aceasta porunca il opreste si de la insasi pofta cea rea dinauntru a sufletului, adica il opreste sa nu pofteasca nicidecum pacatul, nici in inima lui; adica pofta lui este pricina si radacina tuturor cuvintelor si lucrurilor celor dinafara.  Pentru aceasta si Domnul zice relativ la aceasta pofta: Tot cel ce cauta la femeie spre a pofti pe ea, iata a preacurvit cu dansa intru inima sa (Mt. 5,28).

      Protos. Nicodim Mandita

       

watch series