Cartea cuprinde Acatistul Bunei-vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

(lipsa text)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

In carticica aceasta intentionam sa descriem miscarea ecumenica, la care, din nefericire, participa si Biserici Ortodoxe.  Facem acest lucru, deoarece aceasta miscare este necunoscuta de majoritatea credinciosilor Bisericii nosatre si evolutiile ei(miscarii) in sanurile Ortodoxiei pricinuiesc neliniste si probleme de constiinta.

Dumnezeu voieşte ca noi să fim sfinţi şi desăvârşiţi, fiindcă sfinţi şi desăvârşiţi sunt fiii Tatălui Ceresc şi numai aceştia sunt îndreptăţiţi să cheme cu fiască dragoste harurile Lui şi doar aceştia vor moşteni Împărăţia cerurilor.
Veniţi, fraţi creştini, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, să alergăm la Domnul. Să ne întoarcem desăvârşit, fiindcă desăvârşit ne‑am îndepărtat de El. Iată‑L pe Judecătorul gata să ne ierte păcatele. Iată‑L pe Stăpânul gata să ne dea iertarea datoriilor. Iată, Mântuitorul întinde mâna să ne ducă în Rai, să ne facă uşoară povara păcatelor noastre, să ne dăruiască pacea şi să ne odihnească. Să luăm jugul Lui, căci jugul Domnului este bun şi povara Lui este uşoară. Să grăbim cât avem vreme, cât timp uşa vieţii veşnice este încă deschisă, să intrăm la nuntă cât ne mai cheamă Mirele. Să nu amânăm de pe o zi pe alta, fiindcă nu ştim ce aduce ziua de mâine. Să venim la Domnul, să |i mărturisim nelegiuirile noastre, şi El este gata să ne ierte păcatele. Veniţi toţi să Îl căutăm pe Domnul, ca să aflăm odihnă sufletelor noastre!

Traducere din limba neogreacă de Parascheva Grigoriu

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

Incontestabil, tratatul Despre preotie se înscrie în Traditia Sfintilor Parinti Ioan Gura de Aur, Grigorie Nazianz si Vasile cel Mare. Sfântul Nectarie adânceste unele teme care erau si înca sunt de interes actual, aratând, pe de o parte, importanta dogmatica a Traditiei, iar, pe de alta parte, ne atrage atentia asupra înselarilor de tot felul, care pot rataci mintea crestinului de la calea cea dreapta, a Ortodoxiei. În toate vremurile si în toate timpurile, scrierile Sfintilor Parinti au fost nu doar izvorul din care s-au adapat crestinii pentru a-si îmbunatati viata, pentru a se deschide catre Dumnezeu, pentru a deprinde ,,stiinta mântuirii”, ci ele sunt, alaturi de Scriptura, Canoane si Hotarâri sinodale, adevaratele dreptare de credinta. Opera Sfântului Nectarie subliniaza, odata în plus, universalitatea lor absoluta si netagaduita. 

Traducere din limba neogreaca de Parascheva Grigoriu

Despre descoperirea lui Dumnezeu în lume, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură

La redactarea lucrării mele "Despre Descoperirea lui Dumnezeu" în lume am purces găsind pricină în întrebarea pe care mi-a adresat-o un oarecare domn din Alexandria, anume de cred fără urmă de îndoială în minuni. Pe moment i-am dat răspunsul cuvenit, însă mai apoi, cugetând, am socotit că ar fi bine să pregătesc un Cuvânt referitor la minuni, pe care să-l rostesc de la amvon şi, totodată, să-l tipăresc într-o broşură, spre ajutorarea celor slabi în credinţă şi spre izbăvirea celor vătămaţi de relele învăţături ale unor dascăli iviţi de curând. Insuflaţi deci de aceste gânduri am pornit la lucru.

Cuvântul apărut în broşură a fost retipărit apoi de revista Anatolikos Astir din Constatinopol, împlinindu-mi-se astfel dorirea. Dar după publicare un oarecare prieten, profesor de Studii Elene la Universitatea Ambetio din Cairo, mi-a făcut observaţia că, fiind prea puţin dezvoltat, cuvântul nu mulţumeşte îndeajuns, rămânând în urmă-i multe obiecţii şi neatingându-şi scopul, şi că lucrarea ar fi mai de folos şi mai de valoare dacă subiectul ar fi expus mai cu de-amănuntul.

Am socotit cu dreptate a lua aminte la observaţia primită, astfel că ne-am asumat sarcina de a satisface exigenţele celor puţini la număr, dar cărora nu le-a plăcut cuvântul. Dedicându-ne din nou studiului, pe cât ne-a stat în putere şi pe cât ne-au îngăduit multele noastre ocupaţii, am redactat o a doua parte a lucrării, care a apărut mai întâi în Anatolikos Astir, iar apoi într-o broşură, asemenea părţii întâi. Dar şi această a doua lucrare s-a dovedit nesatisfăcătoare, fiind apreciată ca foarte teoretică, lipsită de probe practice şi de mărturii istorice. În urma acestor sugestii am hotărât să epuizăm – după putere – subiectul şi să aducem criticilor noştri – de va fi posibil – o mulţumire mai deplină. Ne-am asumat astfel încă o dată osteneala scrisului şi am redactat cea de-a treia parte a tratatului nostru Despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, precum şi epilogul, dând-o spre publicare în această formă.

Prima parte cuprinde, deci, cuvântul despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume, în care dovedim că, din punct de vedere logic, minunile nu sunt imposibile, deoarece nu au existenţă exclusivă şi nici nu ameninţă cu răsturnarea legilor fireşti prin apariţia altor legi mai presus de fire pe care le implică, şi că sunt rodul dragostei Creatorului faţă de însăşi creaţia Sa, pe care nu o părăseşte, ci o conduce spre un sfârşit, având un scop bine definit şi raţional.

A doua parte este o dezvoltare mai pe larg a subiectului, prin metoda dialectică fiind conduşi la concluzia că Dumnezeu Se descoperă în lume.

În partea a treia, aducem dovezi despre Descoperirea lui Dumnezeu în lume din istorie, în primul rând făcând referire la toate profeţiile câte s-au spus de către prorocii de Dumnezeu insuflaţi despre venirea lui Mesia cel aşteptat şi arătând că ele îşi află plinirea în persoana Domnului nostru Iisus Hristos. În al doilea rând supunem atenţiei profeţiile referitoare la necredinţa iudeilor, la patria lor, la chemarea neamurilor şi la pedepsirea neamurilor şi ţărilor ce au pricinuit necazuri fiilor lui Israil. Întru sfârşit am aşezat epilogul, în care adeverim descoperirea lui Dumnezeu în lume pe temeiul Noului Testament.

Aceasta este lucrarea întocmită de noi şi ne vom socoti fericiţi dacă se va aprecia că aduce folos celor ce nu cred în minuni şi nu respectă credinţa.