(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

Credința deșartă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu și Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărțile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
Superstiția numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiții strecurate în cultul și ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Aceasta este fericirea: sa traiesti in legea aceasta a puritatii, ducand greutatile neamului.  Ca, vedeti, nobletea omului sta doar in suferinta. Fara suferinta nu-L putem cunoaste pe Dumnezeu...  Eu am simtit toata suferinta si daca nu as fi pus-o in practica aici, in vietile credinciosilor, nu m-as osteni pentru ei asa mult.  Dar am suferit si simt nevoile si greutatile lor si stau si ii ascult si ca orice lucru care iti place, nu ma oboseste.  Nu trebuie sa-l lasam pe fratele de langa noi, nu trebuie sa-l neglijam, nu trebuie sa fim indiferenti, cuvintele nu ma intereseaza sunt foarte periculoase pentru crestin.  A nu ma interesa inseamna a fi mort sufleteste, a ma ocupa de egoismul meu, de viata mea sufleteasca. Trebuie sa fiu mereu treaz.  In aceeasi masura ma realizez pe mine insumi, in care am realizat si pe cel cazut.

Arhim. Justin

Cine ar putea fi cititorul?

Persoanele care autrait copilaria in anii 50 si care se vor reconecta prin aceste randuri cu propria lor copilarie.

Persoane de varsta mea, generatia copiilor din anii 70, care vor recunoaste in scrisori atmosfera, limbajul amintirilor pe care proprii parinti le-au evocat candva.

Tinerii din zilele noastre, care vor intelege mai bine vremea copilariei bunicilor lor si mai ales valoarea enorma a emotiilor din copilarie pe care numai relatiile umane le pot plasmui si transforma in trezorerie spirtiuala pentru intreaga viata.

Repovestirea frumoasei legende despre existenţa unui al patrulea Mag, care n-a reuşit să ajungă, împreună cu prietenii lui, ceilalţi trei Regi cititori în stele, la peştera din Bethleem, cu daruri pentru Pruncul Mântuitor. Se va întâlni vreodată Artaban, cel de al patrulea Mag, cu Regele lumii, pe Care a pornit să-l caute? Veţi afla, din paginile cărţii, însoţind-o pe Bianca pe urmele poveştii istorisite de bunica ei…

„Ceea ce-ţi voi spune, acum, draga Maichii, am citit şi eu într-o carte veche, pe când eram în clasa a patra primară, deci mai mică decât eşti tu, acum… o poveste aşa de frumoasă, că fiecare vorbă a ei s-a întipărit în mintea mea. Ai auzit vorbindu-se, vreodată, despre cei trei Magi? Acestea sunt lucruri care s-au petrecut demult, în urmă cu mai bine de 2000 de ani, pe vremea când a hotărât Dumnezeu să trimită pe pământ, ca om, pe Fiul Său, Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.“

(CD inclus, lectură de Brânduşa Vrânceanu)

Tuturor ne e teamă de relaţii. Adică de angajarea într-un schimb psihic onest şi profund, un schimb care are ca şi cost iluzia libertăţii fără limite şi despărţirea de ideea imaturităţii tinereşti fără sfârşit. Mai presus de toate, pe oameni îi sperie posibilitatea de a renunţa la un „complex” pretenţios pe care încă nu l-au clădit şi dobândit pe deplin: Ego-ul lor.

Puterea fără iubire se dovedeşte animalică. Dispoziţia de iubire, atunci când este despărţită de sentimentul suficienţei personale şi a puterii interioare elementare este slabă şi obositoare.

De obicei în relaţiile de prietenie fiecare om se agaţă inconştient de celălalt cu intenţia fie de a dobândi putere asupra lui, fie fascinându-l, ca să dobândească protecţia şi „iubirea” aceluia. În primul caz e lesne de înţeles că nu e vorba de „iubire”. În al doilea caz, întrucât în spatele nevoii de „iubire” interioară de obicei se ascunde deghizată manipularea victimei căreia îi dăm voluntar puteri, iubirea dispare din nou.

Problema este ca omul să vadă ce se ascunde în spatele dispoziţiilor lui de iubire nevăzute şi treptat, acceptând această contradicţie nedorită a valorilor şi măştilor, să le includă în ansamblul personalităţii lui conştiente. Înainte de a începe să vorbească despre iubire, să caute a se confrunta cu adevăratele lui mobile care mereu se ascund în spatele „celor mai bune” intenţii. Altminteri toată viaţa o să-şi vândă lui şi celorlalţi amăgiri pentru copii.

Ne-am străduit, atât cât ne-a stat în putere, să scriem viața unuia dintre cei mai înzestrați duhovnicește urmași ai lui Adam, a Cuviosului Mărturisitor, a Starețului celui Nebun pentru Hristos, cu toate că viața sa bogată este cu neputință a fi scrisă de un muritor de rând, căci numai Domnul știe totul despre ea.

Avea ochii mari și luminoși, în care strălucea dragostea, și, mai mult decât orice, vorbea despre aceasta: despre faptul că dragostea este mai presus de orice pravilă și că oamenii vremurilor din urmă se vor mântui doar prin dragoste, bunătate și smerenie.

Ca răsplată pentru credința sa cea fără de margini în Domnul, Starețul a fost învrednicit și după moarte de darul tămăduirii, ca în timpul vieții sale. Prin urmare, la mormântul său nu se sfârșește niciodată mulțimea de oameni care primesc în chip minunat tămăduire prin untdelemnul din candela sa.

Iubiți frați și surori, cu dragoste întru Hristos vă rog, nu deznădăjduiți! Rugați-vă lui Dumnezeu, cereți Starețului Gavriil și fiecăruia i se va da după a sa credință, căci Părintele Gavriil mereu însămânța și revărsa dragoste peste cei din jurul său, întărind pe oameni în credință și sporindu-le nădejdile.