Sfantul Nectarie din Eghina, Viata, Acatistul, Paraclisul si Slujba Sfantului Nectarie

Format: 14x20cm
ISBN: 978-973-8460-93-5
Status: momentan indisponibil

Sfantul Nectarie din Eghina, Viata, Acatistul, Paraclisul si Slujba Sfantului Nectarie

Sfantul Nectarie este Sfantul secolului al XX-lea, Sfantul national al poporului grec, cinstit de toti crestinii ortodocsi de pretutindeni, ba chiar si de oamenii de alta credinta.  Viata Sfantului Nectarie a fost plina de suferinte si nedreptati din partea semenilor, de aceea trebuie citita de fiecare crestin pentru intarire in credinta, pentru a deveni un exemplu de urmator al lui Hristos si al mucenicilor, de a ierta neputintele si slabiciunile oamenilor, cu rugaciune fierbinte pentru indreptarea si mantuirea lor.

Pret: 6.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • O vorba spune ca nemultumitului i se ia darul. Te-ai gandit vreodata ce vrea sa insemne asta?  Sa te intreb ceva: ai primit vreodata un dar, un cadou, iar tu i-ai spus celui care ti l-a dat ca nu iti place, ca vrei altceva?...  Iar daca ai facut asta, ti-a fost luat darul imediat si n-ai mai primit nimic inapoi?  Sa spunem ca un tata ii cumpara copilului, din ultimii bani pe care ii are, o pereche de patine cu rotile.  Fuge apoi spre casa nerabdator, sa se bucure de bucuria copilului sau.  Cand colo, ce sa vezi?  Copilul ia patinele in mana, se uita o clipa la ele, apoi le arunca intr-o parte si incepe sa strige: „Nu vreau modelul asta, eu vreau altele!”... „Altele” inseamna niste patine cu mult mai scumpe, pentru care tatal sau nu a avut bani.  Dar pe copil nu-l intereseaza asta.  El o tine pe a lui, el vrea „altele”...

      Un bunic da sa intre intr-o farmacie.  Se opreste in prag, sta o clipa, apoi se intoarce si intra in magazinul alaturat, unde, dupa ce-si numara banutii din buzunar, cumpara o punga cu bomboane.  Porneste grabit catre casa, oprindu-se din cand in cand sa-si mai traga sufletul.  Nici nu deschide bine usa apartamentului ca isi striga, gafaind, nepotelul.  Copilul le ia, se uita la ele, dupa care le arunca pe masa spunand: „Eu voiam bomboane de ciocolata, nu de-astea”.  Nicio clipa nu se gandeste ca bunicul a renuntat sa-si cumpere doctoriile de care are atata nevoie si i-a cumparat lui bomboane...

      Ce crezi?  Ar trebui ca tatal sa-i ia patinele, sa le duca inapoi la magazin si sa nu-i mai cumpere nimic in schimb?  Ori bunicul sa dea inapoi bomboanele si sa-si cumpere medicamente?

      Da, poate asa ar trebui sa faca, dupa cum spune proverbul: nemultumitului i se ia darul...

      Dar, vezi tu, nici tatal, nici bunicul nu vor proceda asa.  Amandoi vor face inca un efort pentru a-si vedea fericit copilul pe care il iubesc atat de mult. Dar oare copilul va intelege asta?  Oare cum ar fi fost mai bine sa faca si tatal si bunicul?

      Pentru a intelege mai bine, am sa-ti spun povestea pestisorului auriu.  Lui i-a fost daruita cea mai frumoasa mare in care sa traiasca.  Si, mai presus de frumusetea marii, i-a fost daruita libertatea.  Dar ce crezi ca a facut pestisorul auriu cu toate astea?  Sa vedem...

    • "- Eu sunt un țăran cu stare de aici, din Ferești. M-am căsătorit și am lucrat în atrelierul meu de tâmplărie, ca Sfântul Iosif. Colea, este și o mică fierărie. Ca Moise care a descoperit în rugul arzând numele dumnezeiesc, stau cât e ziulica de mare lângă burduful de piele care scoate foc. Vedeți?
      - Și de ce se umflă balonul ăsta, măi tătăică? Mă lași acum și pe mine să apăs așa cum faci tu? se rugă frumos Vasile al Măndiței.
      - Ei, burduful are niște pliuri care se strâng și se desfac dacă apăs cu piciorul pe stinghia de jos. Aerul merge către vatră, apoi trece prin flacără tot ce vreau eu să încălzesc și să bat cu barosul ista, sau tot ce nu se potrivește cu sfințenia. Când nu sunteți cuminți, o să vă pun pe nicovală, să vă modelez puțin.
      - Cu lucrurile din suport ne modelezi puțin? Întrebă cu naivitate Vasilică.
      - Da! Răspunse Ion spre hazul tuturor, cu instrumentele din rastel. Uitați: fierăstrău, tocilă, baros. Lucrez cu ele ferecăturile pentru icoanele de lemn din biserică.
      - Și cine este mama din tablă care țin copilul în brațe, tătăică? mai adăugă Vasile.
      - Nu cunoști pe Maica Domnului la care te rogi, mai căpcăune?! Tabla modelată face ca pictura să nu se strice, să țină mai mult. Asta-i bună! Auzi, mama de tablă."

      (Fragment din povestea "Băutura suitoare spre viața veșnică")

watch series