Refuzul sfinteniei

Format: 10x20cm
ISBN: 978-606-93504-3-0
Status: momentan indisponibil

Refuzul sfinteniei

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Scara Print

In fiecare zi avem aceasta oportunitate, avem acces la calea sfinteniei, putem porni pe drumul spre sfintenie.

Trecem rascrucile drumurilor, alegandu-l de fiecare data pe celalalt, fara sa ne pese unde ne ducem.

Mersul nostru a pierdut calea dreapta - oricare dintre drumuri ne poate parea cel drept.  Si totusi in fiecare rascruce unul dintre drumuri este cel drept.  Nu facem altceva in fiecare zi decat sa refuzam acest drum, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin constient.  Refuzul sfinteniei este integral opera modernaitatii, a pseudo-modernitatii, sau poate cu o expresie mai potrivita a post-umanitatii.

Post-omul poate refuza, din vocatia sa de apartenenta la clasa sau la regnul modern sau post-modern - si nu la cel dumnezeiesc -, poate refuza - si o face - singura sa salvare: mantuirea.

Pret: 18.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • Părintele Sofronie (1896-1993) s-a născut la Moscova. A studiat la Institutul de Stat de Arte Plastice din apropierea casei unde trăia și s-a dedicat cu râvnă picturii. În 1921 a plecat din Rusia și a vizitat Italia, Germania, iar în 1922 s-a stabilit în Franța, unde și-a expus lucrările în importante expoziții de pictură. În 1925 s-a înscris la Institutul Teologic Sfântul Serghie din Paris, dar curând a renunțat și s-a retras la Sfântul Munte. S-a închinoviat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde l-a cunoscut pe duhovnicul său, recunoscut ulterior ca Sfântul Siluan. Această cunoștință a fost, după cum el însuși mărturisește, cel mai important eveniment al vieții sale, pecetluindu-i întregul parcurs ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Sfântului Munte, unde a stat o vreme slujind ca duhovnic. Din motive medicale a fost nevoit să se mute la Karyes și să se stabilească la Schitul Sfântul Andrei, ca frate aparținând de Mănăstirea Vatopedi. În 1947 a plecat la Paris pentru a publica textele pe care i le-a înmânat Părintele său înainte de moartea lui. În 1959 a întemeiat Sfânta Mănăstire Stavropighie Patriarhală a Sfântului Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia, unde a rămas până la adormirea sa, în 11 iulie 1993.

      Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări sunt: „Cuviosul Siluan Athonitul”, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, „Despre rugăciune”, „Nașterea întru Împărăția cea neclătită”, „Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu”. Cărțile sale au fost scrise mai întâi în rusă, dar curând au fost traduse în multe alte limbi (greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română etc.). Cartea sa despre Cuviosul Siluan a circulat în Rusia în mai mult de un milion de exemplare, iar în Grecia a fost scoasă deja a zecea ediție. Părintele Sofronie constituie un punct de referință pentru teologia și viața ortodoxă. A fost numit „teologul principiului ipostatic” şi „teologul luminii necreate”. În confuzia diferitelor personalisme ale epocii noastre, Părintele Sofronie a evidenţiat cu uimitoare deplinătate şi claritate „principiul ipostatic” care constituie chintesenţa teologiei şi antropologiei creştine. A elaborat o bogată învăţătură despre lumina dumnezeiască necreată, pe care s-a învrednicit el însuşi în repetate rânduri s-o contemple. Persoana sa a devenit un punct de atracţie nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru mulţi eterodocşi. A făcut cunoscute adevărul şi ecumenicitatea Ortodoxiei, creând în paralel şi o oază duhovnicească prin comunitatea pe care a fondat-o în mijlocul deşertului spiritual al Apusului postmodern.

    • „În toată viaţa mea, în aproape 40 de ani de cronică literară şi de prezentare de carte, eu o aşa carte nu am întâlnit [...]. O carte absolut specială, singulară. Orice ziarist normal care se respectă ar începe, în funcţie de talentul şi ziarul la care lucrează, cu o serie de epitete maxime şi superlative absolute de genul: cutremurător, amuţitor, ameţitor, tulburător, zăpăcitor. Eu am preferat epitetul pilduitor. Este o carte atât de umană, plină de suferinţă şi bucurie, extaz şi agonie, cum nu am mai întâlnit în literatura şi memorialistica noastră.”
      Dan C. Mihăilescu, critic literar (lansare Librăria Sophia, 16 mai 2014)

      „Titlul volumului este amăgitor. Te face să crezi că ții în mâini o carte despre cancer şi, când colo, cartea este, de fapt, o poveste de iubire. Crezi că vei citi o carte despre moarte şi la sfârşit constați că ai aflat, în sfârşit, ce este învierea. Este un roman de dragoste trepidant, crud, în care viața îşi atinge propriile limite şi i se dezvăluie cititorului în toată nuditatea ei.”
      Ciprian Voicilă, scriitor şi cercetător la Muzeul Ţăranului Român

      „În aceşti 14 ani am prezentat aproape patru mii de cărţi, niciodată însă nu am avut parte de o asemenea carte, cu asemenea scene de literatură pură, de o rară umanitate, scene de o carnalitate umană fără seamăn în literatura noastră. [...] O astfel de carte care te îngenunche m‑a facut praf, pur şi simplu m‑a umilit în cel mai înalt grad. Să rămâi interzis în faţa acestui curaj uluitor şi nebun de a‑ţi pune viaţa pe foaie. Cartea începe cu o scenă înfiorătoare unică în literatura noastră, nu spun în alte părţi, într‑adevăr unică în literatura noastră.”
      Dan C. Mihăilescu, „Omul care aduce cartea”, 27.06.2014

      Mioara Grigore, autoarea cărţii Cancerul, dragostea mea, a fost premiată cu diploma de onoare „Maria Brâncoveanu” de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

watch series