Majoritatea romanilor simpli nu cunosc mare lucru despre Anglia,asa cum majoritatea englezilor simpli nu cunosc mare lucru despre Romania. Acestia din urma,in contact cu plaiurile,cultura si spirutalitatea noastra,se declara placut suprinsi sa afle aspecte mai profunde,mult mai profunde decat rezulta din descrierile presei moderne sau din povestile cu vampiri. 

Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte sa inteleaga mesajul Parintelui Justin Parvu, care se rezuma simplu: dragoste pentru cei din jur, tot timpul... caci daca vrei sa schimibi lumea in bine trebuie sa incepi cu tine...

Cartea de fata exprima intru totul autenticitatea spiritualitatii si intregeste fresca apocaliptica a veacului XX. Lucrarea este impartita in doua volume. Primul volum cuprinde evenimente si procese sufletesti traite in actul devenirii spirituale in scoala legionara a fratilor de cruce, de la varsta de 14-15 ani pana la majorat, la 20 de ani, alaturi de incercarile si framantarile de viata - ca acte de pedagogie divina, pentru a lamuri in fiinta metalul nobil de zgura pacatului - ce pregatesc autorul pentru o batalie hotaratoare, care va avea loc de desfasurare insasi fiinta intregului neam romanesc.

Din cuprins:

• Petrecerea de la castel • Juramantul • Cei doi care l-au vazut pe Dumnezeu • Milostenia • Intentii bune • Socoteala • Rugaciunea • Pilda • Masa de duminica • Dragostea parinteasca • Prietenii si ursul • Un om fericit, si altele

Biserica noastra Ortodoxa, ca dealtfel si cea catolica, talmaceste si socoteste aceste acte ca o uzurpare a dreptului lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale... De aceea, orice atitudine agresiva indreptata impotriva ta sau a altuia, este o nesocotire a legii divine.

In Conciliul de la Toledo din 639, cand Bisericile nu erau inca despartite, conform preceptelor Fericitului Augustin s-a dictat pedeapsa de excomunicare a sinucigasilor din comunitatea crestina, deoarece omul face o astfel de fapta de suprema lasitate impotriva Duhului Sfant, in consecinta murind fara nadejdea mantuirii... 

Asadeci, dragul meu, fii linistit si multumitor proniei divine, ca ai fost ajutat sa suporti si sa treci viu prin aceasta teribila incercare. 

Vocea blanda, dar ferma, a lui nea Patru suna ca un oracol si s-a asternut ca un mir binemirositor pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. 

In celula se lasa, pentru mult timp, o liniste fecunda...

Mijlocul impotriva ratacirii gandurilor este atintirea mintii spre prezenta lui Dumnezeu in fata noastra si in fata Lui. Trebuie sa ne atintim mintea spre acest gand si sa nu-l lasam sa ne paraseasza. Daca veti izgoni imediat gandul patimas, veti pune dintru inceput capat intregii lupte. Nu vor mai fi atunci nici simtaminte patimase si cu atat mai putin dorinte. Asa sa va propuneti sa faceti. 

Experiența vederii lui Dumnezeu (θεοπτία) de către Sfinți, tradiția isihastă și filocalică, precum și cultul Bisericii nu sunt în acord cu concepțiile teologiei post‑patristice, care discreditează cele trei dimensiuni ale vieții bisericești – experiența vederii, isihasmul și cultul – și, în esență, nu fac altceva decât să protestantizeze teologia ortodoxă. 

Teologia post‑patristică aspiră să tâlcuiască Scripturile folosind ca instrument rațiunea, închipuirea și gândirea speculativă, iar nu inima. Vrea dumnezeiasca Euharistie fără arderea inimii, fără Rugăciunea inimii, se referă la „on­tologia persoanei”, iar nu la urcușul omului de la după chip la după asemănare, adică la îndumnezeire. Vorbeşte despre întâi‑stătătorul adunării euharistice, iar nu despre proroc, vorbeşte despre Învierea lui Hristos fără trăirea tainei Răstignirii, care reprezintă tradiţia isihastă de nevoință. Aspiră să răspundă la subiectele pe care le lansează cultura contemporană şi nu se referă la biruința lui Hristos, la biruința creștinului prin puterea lui Hristos împotriva diavolului, a stricăciunii şi a morții. Se preocupă de lume, şi nu de transfigurarea omului, vorbeşte de estetică şi artă şi trece cu vederea asceza rânduită de Părinți. Doreşte să primească răspunsuri la întrebări ale culturii contemporane şi nu se interesează de împărtășirea omului de slava tainei Crucii şi a Învierii lui Hristos. 

Aceasta este problema teologiei post‑patristice și a oricărei alte teologii care nu este bisericească. 

Mitropolitul Ierótheos 
al Nafpaktosului și Sfântului Vlasie

In acest scurt, dar admirabil volum cu valoare de adevarat testament spiritual, el evoca initierea in experienta fondatoare a "orei vesnice" de care a avut parte inca din cea mai frageda pruncie in casa parohiala si in biserica unde slujea tatal sau, parintele Constantin Gheorghiu.  Este vorba de un text literar-teologic unic in felul lui, un gen de amintiri dintr-o copilarie teologica despre viitorul eshatologic al fiintei umane.  Povestindu-si copilaria, autorul face teologie(de cea mai buna calitate), rezultatul fiind nu o simpla autobiografie spirituala, cat o veritabila mistagogie literara, pe intelesul tuturor.

Lasandu-se absorbiti de valtoarea virtuala a Internetului, a jocurilor pe calculator sau de noroc, fumand cu nesat tigara dupa tigara, oamenii nu reflecteaza intotdeauna asupra motivelor si consecintele faptelor lor.  Aceste obiceiuri sunt considerate daunatoare, dar mai putin cumplite decat betia si narcomania.  Gresit!  Dependenta de computer, de jocuri si de nicotina isi inrobeste victima.

Care este numitorul comun al acestor forme de sclavie?  In primul rand, prezenta unui idol in inima omului, fie el atasamentul patologic de tutun, computer sau automatele de jocuri.  In al doilea rand,  mecanismele cu ajutorul carora patimile respective ocupa sufletul si trupul.  Si, in fine, sinuciderea lenta - nu numai fizica, ci si duhovniceasca.

Prin studiile, editiile si articolele sale scrise si publicate in rastimp de doar douazeci de ani, Panayotis Nellas (1936–1986) a reusit sa fie unul din cei mai importanti teologi ortodocsi ai secolului XX, un minunat innoitor in duh neopatristic al teologiei ortodoxe contemporane.
Reflectia teologica a regretatului teolog laic grec are in centru o uimitoare antropologie teo-hristo-centrica schitata in volumul Zoon theoumenon publicat in 1979, volum ce reprezinta o piatra de hotar a teologiei secolului XX, si o la fel de extraordinara soteriologie conturata intr-o serie de studii asupra gandirii lui Nicolae Cabasila, gravitand in jurul unei remarcabile teze de doctorat in teologie sustinute in 1974 si avand drept tema Invatatura despre indreptare a lui Nicolae Cabasila. La acestea se adauga o serie de eseuri si articole de ecleziologie si sociologie teologica pe tema dimensiunilor si aspectelor prezentei ortodoxe in lumea si societatea de azi, politica, cultura, educatie, predarea religiei etc.
Mult mai putin cunoscute si vehiculate decat eseurile de antropologie teologica, aceste studii si articole ale lui P. Nellas — grupate in volumul de fata in traducere, prima intr-o alta limba decat cea in care au fost redactate — intregesc in chip fericit profilul gandirii teologice de exceptie a unuia din cei mai insemnati teologi contemporani. Ele incheie receptia romaneasca a teologiei lui P. Nellas demarata in 1994 de Editura Deisis, care a inteles sa aduca astfel un omagiu de substanta si recunostinta memoriei acestui bun prieten al pr. prof. D. Staniloae, al pr. prof. Teodor Bodogae si al Romaniei.

Daca miracolul poate fi definit ca un eveniment ce reprezinta o abatere de la legile statistice, o contrazicere a legilor naturii si care scapa astfel intelegerii rationale, din punct de vedere religios este dovada puterii divine asupra firescului sau o derogare de la regulile fixate de divinitatea insasi.  Pornind de aici, autorul aduce si alte interpretari, mai nuantate, ale unor cercetatori ai fenomenului, dar mai ales pe baza propriei experiente ori considerente particulare ale diferitilor subiecti.  Din aceste unghiuri, miracolul este prezentat in diverse forme de receptare si de traire, pe anumite paliere sau modalitati.  Se remarca un plan popular si altul urban, unul teologic si altul etnofolcloric, evidentiindu-se ca marturie, personala sau colectiva, si in cele din urma ca o viziune populara, pe de o parte, si dogmatica, pe de alta.  De altfel, orice miracol este perceput subiectiv, in functie de capacitatile de transpunere ale fiecarui subiect si de predispozitia si disponibilitatea spre supranatural si sacru.

Pr. Prof. Univ. Dr. Nicu Octavian