Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

Una dintre cele mai frumoase si profunde opere imnografice ale Ortodoxiei, Prohodul Domnului, bogat in intelesuri duhovnicesti, trezeste in crestinul traitor un adevarat manunchi de sentimente care ii intermediaza cel mai intim contact posibil cu Dumnezeu, redus - din dragoste pentru oameni, fireste - la conditia umila de muritor.  Cand ascultam cantarile de ingropare, inaintea ochilor mintii ni se perinda, ca intr-o pelicula dramatica, ultimele momente din viata pamanteasca a Domnului Iisus, Patimirile Sale, moartea si Invierea prin care ii ridica pe toti la viata vesnica.

Notatie psaltica.

Purtarea cu dragoste fata de aproapele, cuvantul nostru plin de mangaiere pe care il spunem celui intristat, apararea celui nedreptatit, impotrivirea fata de gandurile rele, nevointa in rugaciune, rabdarea milostivirea, dreptatea si orice alta virtute, acestea Il odihnesc pe Dumnezeusi atrag in sufletele noastre harul Lui, care ne ajuta sa infruntam greutatile vietii.

Toti cei care au adormit si toti cei care traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca.  Prin aceasta legatura cei vii ii vor ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa de mantuiasca prin celalalt.

Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti.  Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei.

A trecut timpul si cu ajutorul Sfintilor Rafail. Nicolae, Irina si Olimpia am scris si aceasta a doua carte despre lucrurile minunate pe care le fac ei pentru noi. Minunile sunt din ce in ce mai multe. Sfintii asteapta sa le cerem ajutorul, sa-i strigam in nevoile si suferintele noastre. Si ei, ca niste grabnici ajutatori, vor alerga numaidecat sa ne mangaie, sa ne aline si sa ne vindece durerile.

Daca doctorii va spun ca nu mai aveti scapare, alergati imediat la Sfinti si veti vedea puterea lui Dumnezeu.

Multumesc Sfintilor pentru ajutor si va doresc tuturor sa va folositi duhovniceste si sa va intariti credinta prin citirea acestor randuri asternute pe hartie cu multa dragoste si cu mai multa recunostinta pentru Sfintii Parinti.

Monah Pimen Vlad

Ambele volume ale cărții de față(primul terminat în 1972, al doilea în 1973) trădează efortul disperat al părintelui Marcu de a descoperi „prezența reală a lui Dumnezeu” în „rugăciunea lui Iisus”, pe care el nu s-a mulțumit doar s-o teoretizeze, cum ar părea la prima vedere, cât mai ales s-o trăiască, ca metodă de echilibrare sufletească într-o lume profund tulburată de presiunea politică, socială și psihologică masivă exercitată de propaganda materialist-vulgară a momentului; un materialism care, spre marea durere a autorului cărții de față, pătrunsese adânc și în mediile bisericești, în special în rândurile clerului mediu și înalt, punând în umbră (dacă nu chiar aruncând în dispreț și în uitare) marea temă a „rugăciunii”.

(lipsa text)