Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

Candva, demult, Dumnezeu i-a creat pe primii oameni, pe Adam si Eva, si ei au locuit in gradina Raiului printre pomi minunati si verdeata.  Alaturi de ei au locuit si animale salbatice.  Oamenii si animalele salbatice traiau prieteneste, se intelegeau.  Dar oamenii nu L-au ascultat pe Dumnezeu si s-a rupt aceasta prietenie.  Nu mai era pace in sufletul omului si animalele salbatice au incetat sa-l mai iubeasca si sa-l asculte.  Ele au fugit de om.  Animalele cele puternice sunt in vrajmasie cu el, iar cele slabe fug si se ascund.  Numai animalele domestice, ca si inainte, se supun omului.

Aceasta carte este o marturie despre fiintare, care poate fi, pentru mine si
pentru voi, fericita, in pofida tuturor aspectelor tragice ale lumii: a bolii, suferintei
si mortii, a urii, tradarii si minciunii.  In ea nu veti gasi retete ale fericirii.  In
ea nu sunt tehnici sau exercitii ce duc la fericire.

Daca va intereseaza fericirea ca obiect ce poate fi aflat, cumparat, dobandit, meritat, obtinut prin cereri sau prin
rugaciuni catre Dumnezeu, inchideti aceasta carte.  Daca sunteti convinsi ca
viata este o tragedie, o „cruce” sau o incercare grea, careia Facatorul il sorteste
pe orice om, aceasta nu e o carte pentru voi.  N‐aveti nevoie s‐o cititi, n‐o sa va pot
schimba convingerile.  Dar daca nadajduiti „mai presus de nadejde”, cum spun cantarile bisericesti,
ca va asteapta viata vesnica, fericirea si bucuria, atunci ne vom intelege.

Pr. Andrei Lorgus

Ai pacatuit?  Marturiseste inaintea lui Dumnezeu: „Am pacatuit!”.  De cata osteneala este nevoie ca sa spui lucrul acesta?  Sfanta Scriptura te indeamna: „Spune tu mai intai faradelegile tale, ca sa te indreptatesti!”.  Cand iti marturisesti pacatul, acesta dispare.

Dumnezeu doreste prin marturisirea pacatelor sa ne dam seama de greselile noastre.  Oare Dumnezeu cere de la noi ceva greu si care nu poate fi implinit?  Doar zdrobirea inimii, evlavia gandului, marturisirea greselii si daruirea fata de El cu zel si ravna.  Si atunci ne iarta si ne arata drepti!

Pocainta este constiinta inalta a pacatoseniei.  Osandirea de sine si constientizarea pacatului sunt trasaturile celor care se roaga cu zdrobire de inima.  Acestia dobandesc indreptatirea dupa Dumnezeu, iertarea si mantuirea lor.

Egumen la Athos, Dragomirna, Neamt si Secu intr-un moment decisiv al istoriei spirituale a Rasaritului Europei, staretul Paisie Velicikovski(1722–1794) declanseaza o mare miscare de renastere duhovniceasca intemeiata pe intoarcerea la Parintii Filocaliei si rugaciunea lui Iisus, ale carei reverberatii se resimt pana astazi.

Adevarat roman monahal, Autobiografia Cuviosului Paisie ofera o marturie vie asupra anilor sai de ucenicie duhovniceasca.  Continuand relatarea aventurii spirituale paisiene, Viata lui Paisie scrisa de monahul Mitrofan surprinde din interior etapele uneori dramatice ale constituirii comunitatii paisiene pana la moartea staretului.

Publicarea alaturi de aceste documente a biografiilor romanesti, a unor texte liturgice si, mai ales, a Asezamintelor care au reglementat viata comunitatilor paisiene speram sa contribuie la o reconsiderare lucida a locului si rolului lui Paisie in istoria spiritualitatii panortodoxe si romanesti, si la o precizare a coordonatelor exemplaritatii si actualitatii renasterii spirituale propuse de el.

Rugaciunea este un eveniment minunat, o taina, de aceea sfantul zice ca intri pe aceeasi „frecventa” cu Dumnezeu, ca patrunzi in fiinta lui Dumnezeu, in lucrarea Lui.  Prin urmare rugaciunea nu este doar un simplu sentiment.  Unii zic: „Am facut rugaciune si m-am simtit mai bine!”  Fie ca te-ai simtit mai bine, fie ca nu te-ai simtit mai bine, in mod cert insa vei primi ajutorul lui Dumnezeu.

Nu exista situatie in care omul sa vina la Dumnezeu cu simplitate si sinceritate si sa plece cu mainile goale.  Asa ceva este cu neputinta!  Gandeste-te ca atunci cand mergi la un om oarecare ca sa te ajute, ca sa-ti daruiasca sau sa-ti spuna ceva, el iti ofera o oarecare mangaiere.  Asadar daca omul o face, Dumnezeu poate sa te lase cu mainile goale?  De aceea este foarte corect si caracteristic ceea ce spune sfantul, ca rugaciunea se arata: „pod care ne salveaza de ispite si zid care ne ocroteste de necazuri!”

Nu este mic numărul voievozilor milostivi şi darnici, cari au împodobit pământul Ţărilor Române veacuri de-a rândul cu sfinte locaşuri de închinare, clădite şi înfrumuseţate cu atâta măestrie, încât multe din ele pun în uimire pe cei mai pricepuţi cercetători, sosiţi din mari depărtări ca să ne cunoască neamul şi ţara.