Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

StareÈ›ul Gavriil (Goderdzi Urghebadze) s-a nascut pe 26 august 1929 in Tbilisi, in toiul prigonirii credintei din Georgia sovietica.  Ramas orfan de tata la varsta de doi ani, s-a aratat inca din copilarie a fi un baiat neobisnuit, inzestrat cu o credinta neclintita si harazit cu rare daruri dumnezeiesti.

Dupa incheierea serviciului militar in armata sovietica, in anul 1955, a luat schima monahala cu numele Sfan­tului Gavriil Athonitul.  In timpul paradei de 1 mai din anul 1965, a dat foc uriasului portret al lui Lenin expus in piata centrala din Tbilisi.  Scos abia viu din mainile multimii furibunde, a fost arestat de KGB pentru activitati antisovietice, judecat, declarat bolnav psihic si inchis sub tratament fortat intr-un spital de psihiatrie.

Dupa eliberare, fiind crancen prigonit de regimul comunist, a continuat pentru el mucenicia fara de sange a credintei.  Prefacandu-se nebun, propovaduia pe strazi pocainta si credinta cea adevarata in mijlocul apostaziei generale, suferind adanc pentru poporul si patria sa.

Spre sfarsitul vietii s-a putut retrage la Manastirea Samtavro a Sfintei Nino din Mtheta, in care s-a savarsit in pace, dupa o indelungata suferinta, pe 2 noiembrie 1995.  A fost proslavit intre sfinti in anul 2012, moastele sale si mormantul sau fiind izvor nesecat de nenumarate si mari minuni.

În afară de Codexul EvangheliÈ™tilor È™i al Epistolelor, care se referă la viaÈ›a Marelui nostru Mântuitor Iisus Hristos, se mai găsesc în analele istoriei antice, unele documente care ne informează despre felul cum a fost privit Iisus Hristos de către cei care stăpâneau popoarele pe vremea Lui. Documentele pe care le publicăm, raportează despre viaÈ›a È™i osânda la moarte a lui Iisus Hristos, cum È™i despre evenimentele din natură, care au avut loc la moartea È™i învierea Lui, evenimente pe care mulÈ›i pretinÈ™i învăÈ›aÈ›i din zilele noastre tăgăduiesc.
Din aceste documente se mai pot vedea È™i lacunele justiÈ›iei romane de pe vremuri, care L-a osândit la moarte pe Cel nevinovat È™i l-a eliberat în acelaÈ™i timp pe Varava (Baraba), unul din criminalii vremii.
GreÈ™ala È™i nedreptatea judecătorilor care au osândit pe Hristos la moarte, constituie un avertisment înfricoÈ™at pentru judecătorii timpurilor noastre, care se pretind a fi urmaÈ™ii Celui osândit pe nedrept, de a nu repeta aceeaÈ™i nedreptate, dând sentinÈ›e nedrepte împotriva celor ce n-au altă vină decât susÈ›inerea principiilor pe care le-a poruncit Hristos. Vina evreilor de atunci, stăpâniÈ›i de o ură de moarte fanatică împotriva lui Iisus Hristos, constituie de asemenea un avertisment zguduitor pentru toate confesiunile religioase È™i pentru toÈ›i oamenii.

Anghelina, Agnia sau Ghetsimana, impreuna cu Alice si Elena sunt femeile de langa noi. Femei cu duh luptator, care au depasit greutatile prin credinta si hotarare, pentru ca au considerat binele o necesitate.
Se poate ca odata sa le intalnim si noi, si poate ca vom trece pe langa ele indiferenti. Insa acum vin sa le cunoastem mai bine prin povestile lor sensibile. Ne incredinteaza viata lor descoperindu-ne inima lor si modul in care si-au lasat amprentele in familie, in grupul celor apropiati lor, in societate. 
Acestea au devenit, dupa cum spunea Sfantul Paisie Aghioritul, dospeala pe care in fiecare perioada grea Preabunul Dumnezeu o foloseste pentru a ajuta generatiile viitoare si pentru ca aceasta lume sa nu piara.

(lipsa text)

Am inceput sa lucrez pentru serviciile secrete comuniste din data de 23 august 1944.  Ziua ocuparii tarii mele de catre Armata Rosie.  O data usor de retinut, ziua ocupatiei fiind decretata sarbatoare nationala a Romaniei, ce se celebreaza, obligatoriu, pe intreg teritoriul tarii.  Sefi de state din lumea intreaga trimit la aceasta data lungi telegrame la Bucuresti, felicitandu-i calduros pe romani pentru ca au fost ocupati de Armata RoÈ™ie.  La Paris, la Londra, la Bonn, la New York, in toate capitalele lumii, sefi de guvern si ministri participa la receptii somptuoase, organizate de ambasadele Romaniei.  Cu paharul de sampanie in mana, isi exprima profunda lor satis­factie pentru ocuparea Romaniei.

Am inceput, prin urmare, sa lucrez efectiv si full-time pentru servici­ile secrete comuniste din data de 23 august 1944...  Afacerea a iesit la ivea­la din cauza unui tovaras si prieten, interpret al Po­­litiei Germane.  Totul a pornit din noaptea de 10 spre 11 mai, de la Heidelberg.  In acea noapte, a fost comisa o crima…

Constantin Virgil Gheorghiu 

„Eufemistic, cancerul e numit «boala care nu iarta», o boala despre care medicul european nu vorbeste mai niciodata in fata pacientului, totul fiind lasat pe seama unei macabre conspiratii cu membrii familiei.  Mai pragmatic, medicul americano-canadian ii comunica pacientului teribilul diag­nostic in convingerea ca moartea se cere gospodarita cu aceeasi grija ca si viata.  Asa se face ca Florica Batu, mama a sase copii, dintre care ultimul inca ne-ntarcat, afla ca are leucemie si ca de-acum va trebui sa se pregateasca pentru o moarte relativ apropiata.  Totul invita la disperare.  Dar tragicul deznodamant pare a se amana de la sine… si-n loc sa se dea de ceasul mortii, Florica Baau se apuca si scrie o carte.  O carte frumoasa si adevarata, cum nu se scriu multe in dulcele grai romanesc.“

Mitropolitul BARTOLOMEU ANANIA