Retete istorice: fursecuri si biscuiti de Craciun

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-94793-2-2
Status: in stoc

Retete istorice: fursecuri si biscuiti de Craciun

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Camara Satencei
Numar de pagini: 78

In fiecare an, Sarbatoarea Nasterii Domnului ne umple sufletul de speranta, de dragoste si de bucurie. Ne dorim cu tarie sa impartasim aceasta curata emotie cu cei dragi. Asadar, sa imbracam caminul nostru in aroma sarbatorilor de iarna si sa ne bucuram familia, prietenii si colindatorii cu biscuiti si fursecuri facute in casa, urmand aceste retete istorice, retetele strabunilor: de la gustari sarate, la biscuiti si fursecuri simple, cu ciocolata sau umplute cu marmelada sau rahat pana la aromata turta dulce.

Sa readucem in sufletele noastre mangaierea strabunilor oferind celor dragi gustari autentice si clipe care vor deveni de neuitat.

Pret: 12.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • In chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea se şi numesc minuni. Am aprins îndată o lumânare (în timpul în care s-a întâmplat aceasta, ardea doar candela), pentru a însemna în calendar ziua în care mi s-a arătat Stareţul, ca să nu uit. Când am văzut că aceea era ziua adormirii lui (10 septembrie), m-am întristat foarte tare că această zi trecuse pe neobservate pentru mine. Mă gândesc că bunul părinte mă va ierta, pentru că în ziua aceea, de la răsărit până la apus, am avut mulţi vizitatori, obosisem mult, eram la capătul puterilor şi uitasem absolut de toate. Altfel, aş fi înfăptuit ceva, ca să-mi aduc şi mie folos, şi pe stareţ să-l bucur cu o priveghere de noapte”.

watch series