Cartea cuprinde 70 de retete autentice din perioada 1908-1971, redate exact asa cum au fost publicate la vremea respectiva.

Regasim in aceasta selectie retetele strabunilor pentru tot felul de bunatati din carne de miel si anume: bors si ciorba de miel, drob, stufat, mancare de miel cu legume, mancare de miel cu sos, preparate cu tocatura de miel si fripturi.

Cu bucurie sa pregatim aceste retete istorice din bucataria satului, retetele strabunilor pentru tot felul de bunatati cum ar fi pogaci, scrob, alivenci, varzari, salate, ciorbe taranesti, mancaruri si fripturi taranesti, uscatele, gogosi, colarezi si multe altele.

Retetele, preluate din carti vechi de bucate, le-am pregatit cu dragoste si emotie aducand la masa gusturi autentice, clipe de neuitat si cel mai important, mangaierea strabunilor.

Doamne ajuta sa readucem la masa noastra cat mai multe retete istorice pe care sa le transmitem cu dragoste mai departe copiilor nostri.

Norica Birzotescu.

In fiecare an, Sarbatoarea Nasterii Domnului ne umple sufletul de speranta, de dragoste si de bucurie. Ne dorim cu tarie sa impartasim aceasta curata emotie cu cei dragi. Asadar, sa imbracam caminul nostru in aroma sarbatorilor de iarna si sa ne bucuram familia, prietenii si colindatorii cu biscuiti si fursecuri facute in casa, urmand aceste retete istorice, retetele strabunilor: de la gustari sarate, la biscuiti si fursecuri simple, cu ciocolata sau umplute cu marmelada sau rahat pana la aromata turta dulce.

Sa readucem in sufletele noastre mangaierea strabunilor oferind celor dragi gustari autentice si clipe care vor deveni de neuitat.

33 de rețete din perioada 1908-1971

De Crăciun, să sărbătorim cu dragoste și pace Nașterea Domnului alături de cei dragi, răsfățându-ne cu dulciuri cu ciocolată pregătite după aceste rețete istorice, rețete autentice din perioada 1908-1971. Fie că dorin să facem prăjituri mai măruntesau mai mari, regăsim în această colecție de rețete istorice dulciuri cu ciocolată pentru toate gusturile, de la fursecuri cu marmeladă, macaroane, pricomigdale, castane imitate, cartofi și bomboane la torte, prăjituri, checuri, eclere, plăcintă, salam și turtă dulce. Să readucem în sufletele noastre mângâierea străbunilor oferind celor dragi gusturi autentice și clipe care vor deveni de neuitat.

Norica Bîrzotescu

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Acest Acatist ne indeamna sa fim uniti prin tainice legaturi de iubire cu cei ce au incheiat strabaterea cailor lumesti prin jertfa suprema. Sa cerem ajutor eroilor si martirilor nostri sa ne invete taina rabdarii, pentru ca atunci cand vom fi chemati sa depunem propria noastra marturie sa nu sovaim, sa fim hotarati si puternici, ca sa fim biruitori in duh, asa cum au fost ei. 

Acest om minunat ardea de iubirea lui Dumnezeu si mai mult decat orice se straduia sa-L slujeasca doar pe El, Caruia I se daruise cu totul.

Cu iubire plina de devotament lucra ogoarele Domnului si cultiva vlastarele plapande ale nepretuitelor suflete omenesti, pazindu-le de naduful amiezii cu umbra lui si de gerurile iernii cu caldura rasuflarii sale.  Noi, cei ce am crescut cu laptele harului sau dumnezeiesc, prin iubirea pe care o aratam il asezam pe parintele Vitalie intre marii lucratori ai duhului in icoana Slava Bisericii sobornicesti a Georgiei.

Smerenia era principala virtute a parintelui Vitalie, pe care a dobandit-o pe deplin, iar aceasta virtute provoca uimire si mirare oamenilor din jurul sau.  Poate de aceea i s-a dat harul Sfantului Duh, a carui dovada este iubirea lui plina de devotament fata de Dumnezeu si de oameni.  E cu neputinta ca cineva sa determine cu exactitate cate alte virtuti ascundea in el acest vas al Sfantului Duh.  Acest lucru este stiut doar de Dumnezeu, Caruia I-a inchinat intreaga viata.  Parintele Vitalie Il urma, purtandu-si crucea.

Aceasta editie a Patericului contine textul tradus de Cuviosul Pafnutie Dascalul si tiparit in 1828, imbinind experienta milenara a Bisericii cu buna mireasma a unui grai romanesc fara pereche.  El a fost diortosit si completat cu grija dupa originalul ellin, folosind cele mai exigente editii, si imbogatit cu scurte introduceri in viata Cuviosilor Parinti, cu icoane ale multora dintre acestia, cu adnotari ce inlesnesc intelegerea zicerilor si cu un scurt cuvint de incheiere despre istoria Patericului.

Aveti in maini o carte pe care Duhul Sfant a facut-o sa dainuie un mileniu si jumatate si cu care a luminat, a inmiresmat, a mintuit si a sfintit pe toti cei ce cu iubire de Adevar i-au deschis paginile, care vine sa dea marturia cea buna despre trainicia si frumusetea oricarei osteneli bine-placute lui Dumnezeu.

Istorisirea care urmează, pe măsură ce se desfășoară în chip viu înaintea ochilor noștri, ne va încânta cu simplitatea, adevărul și însuflețirea ei și s-ar putea spune că se pot face chiar unele paralele, asemănându-se izbitor cu istoria prorocului David, cu cea a desfrânatei care I-a uns picioarele Domnului sau a tâlharului de pe cruce, a vameșului, a Sfântului Apostol Pavel și a Sfintei Maria Egipteanca. Dar ce poate fi mai firesc? Căci sufletul omului este același; Hristos este același; pocăința este aceeași!

Cartea îl absoarbe pe cititor până la ultima pagină. Își va reține cu greu lacrimile, mai cu seamă dacă și el a avut parte de o astfel de întoarcere la Hristos. Însă dacă nu, ne rugăm să facă aceasta în viitor, căci atâta vreme cât în lume va exista păcatul, oamenii vor avea nevoie de pocăință. Maranatha; Doamne, vino!

Egumenul Ilarion - Nea Skiti,
Sfântul Munte Athos

Lectura: Ierom. Stefan Nutescu - Schitul "Sf. Dimitrie Lacu" Sf. Munte Athos