Viata in Biserica. Despre credinta noastra

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-550-462-2
Status: in stoc

Viata in Biserica. Despre credinta noastra

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Egumenita
Numar de pagini: 352

În vremea noastră, în faţa Bisericii – adică în faţa fiecărui creştin ortodox – apar o mulţime de felurite întrebări. Multă lume, istovită de o viaţă fără Dumnezeu, de o viaţă după înţelesurile cele slabe ale lumii, se îndreaptă către Biserică, întrebându-o: cum să afle sensul vieţii, cum să găsească un sprijin solid în lume, cum să se mântuiască. În faţa conştiinţei bisericeşti se află cele mai serioase probleme precum Biserica şi societatea, Biserica şi ştiinţa, Biserica şi cultura, evaluarea vieţii contemporane din punct de vedere bisericesc ş.a.m.d. Creştinii nu trebuie să fugă de răspunsurile la astfel de întrebări. Din păcate, la oamenii Bisericii, adeseori este prezentă „poziţia struţului”: de a se ascunde, de a se înstrăina, de a declara că totul este minunat, iar întrebările sunt „uneltirile duşmanilor” sau rezultatul „minţii decăzute”. Dar această poziţie este o îndepărtare de la realitate; aceste chestiuni nu dispar nicăieri, ci necesită soluţii, răspunsuri, nu o evitare a lor.

Dar creştinul ortodox nu trebuie să răspundă doar la întrebările celor „din afară”. Înainte de a da răspuns cu blândeţe şi cu frică oricui ne cere socoteală despre nădejdea noastră (2 Petru 3, 15), creştinii ortodocşi trebuie să se lămurească în privința chestiunilor vieții interioare bisericeÈ™ti, deoarece ea de asemenea este plină de multe nedumeriri È™i probleme. Pe noi ne înconjoară o mulțime de predanii, păreri, ideologeme etc., care vin „din partea Bisericii” şi în care ne putem încurca foarte uşor.

Pret: 16.20 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Cât de frumoasă devină singurătatea nesfârÈ™ită când este însoÈ›ită de rugăciune! Ceasurile se duc, unul după altul, ca È™i cărÈ›ile de joc, iar tu înaintezi de mână cu iubirea către plecarea plină de răcoare. Toate s-au încheiat! EÈ™ti dator tuturor. Până È™i obiectelor. Printr-o minunată procedură, fină È™i cu acrivie, precum o È›esătură lucrată la războiul de È›esut, toÈ›i È™i toate te ajută să-È›i ridici greutatea patimilor. Și amara decojire seamănă cu o intervenÈ›ie plină de uÈ™urare a mâinilor milei. Mă ruÈ™inez È™i sunt recunoscător.Oricine se poate simÈ›i eÈ™uat, zdrobit, un nimic. Însă are dreptul – È™i chiar simte de multe ori că are È™ansa – să se adreseze lui Hristos, Preasfintei, SfinÈ›ilor È™i Îngerilor. Acest lucru îi umple de bucurie pe cei din jurul său, dar È™i pe el însuÈ™i. AÈ™adar, devine un mesager către ÎmpărăÈ›ie, trăind în acelaÈ™i timp nimicnicia, nulitatea, nereuÈ™ita, nimicul lui. Un bunicuÈ› vorbea cândva despre fertilitatea nimicului. Iar când va ajunge un mesager viu, fără să aibă nimic de zis de la sine, ci punându-le toate pe seama lui Hristos, se veseleÈ™te în slava Lui fericită. Acolo au loc toÈ›i! Atunci acesta din urmă, ca o slugă lăsată să aÈ™tepte în salon, priveÈ™te uimit È™i se bucurăÈ™i se mirăîmpreună cu ceilalÈ›i. Oricine-ai fi, este Cineva care te iubeÈ™te, există o altă mică bucurie, infimă ca un nimic, care le biruieÈ™te pe toate, chiar È™i moartea. EÈ™ecurile mele sunt cel dintâi material cu care să lucrez în mine însumi. Atunci toate îmi ies bine. L-am auzit pe cineva spunând că în această situaÈ›ie, o vrednicie care-mi va fi dată va fi experiată ca un nou eÈ™ec, adică material de lucru pentru mine însumi...

    • În faţa chipurilor sfinţilor credinţei noastre stăm cu admiraţie şi uimire. Fiecare din aceştia sunt o minune. O minune unică, care ne emoţionează, ne sprijină, ne entuziasmează, dar ne şi cercetează! Povestirile despre vieţile sfinţilor pot avea între ele multe puncte comune. Însă fiecare din ele are harul şi originalitatea sa. Mai ales istorisirea vieţii Sfântului Tarsizie este rară, aş spune deosebită!
      Atât de tânăr! Avea abia doisprezece ani. Şi totuşi! Atât de hotărât, atât de matur, atât de credincios, atât de viteaz! Iar mucenicia lui a fost un caz unic: a căzut apărând Sfânta Euharistie, Trupul şi Sângele lui Hristos! Într-o vreme în care, mai mult ca oricând, avem nevoie de modele, care să ne sprijine, să ne inspire, să ne arate "celălalt" drum, drumul credinţei, al iubirii, al jertfei, al eroismului, al vieţii întru Hristos, preoteasa Ecaterina Diamantopoulou-Tsimouri, cu talentul pe care i l-a dăruit Dumnezeu, descrie prin această povestire a ei personalitatea, mucenicia şi biruinţa tânărului mucenic. Ne ajută astfel să-l simţim lângă noi, ne transmite ceva din credinţa şi iubirea lui faţă de Dumnezeu şi de semenii săi.
      Cu bucurie şi emoţie profundă scriu prologul acestei cărţi mici, dar frumoase, amintindu-mi entuziasmul şi râvna cu care tinerii şi copiii din parohia Sfinţilor Doctori fără de arginţi din Karava, Pireu, au lucrat, cu câţiva ani în urmă, pentru a transforma un spaţiu subteran al bisericii în catacombă. Pentru a ne duce cu gândul la anii eroici ai Bisericii mucenicilor. Pentru a-l cinsti pe tânărul mucenic Tarsizie, sfântul lor, "prietenul şi fratele", după cum l-a numit poetul. Pentru a-l avea ca îndrumător, călăuzitor şi ocrotitor în viaţa lor. E vorba de catacomba despre care se vorbeşte într-un mod original şi măiestru în a doua parte a acestei cărţi.
      Fie ca rugăciunile Sfântului Mucenic Tarsizie să-i însoţească pe autor şi pe cititorii acestei cărţi, care au deosebită evlavie la mucenicii creştini.

      Arhim. Metodie Cretanul,
      Sfânta sihăstrie a Învierii lui Hrist

watch series