Prolog

Motivul care m-a determinat, frații mei, să scriu cartea de față, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu și să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva. 

Am păstrat mulți ani, în taină, aceste evenimente, atât față de soția mea, cât și față de copiii mei, pentru că așa a hotărât duhovnicul meu. Mulțumesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi și să înțeleg și eu ce înseamnă adevărata pocăință, smerenia şi dragostea în Hristos.

Din acest univers pe cât de misterios pentru unii, pe atât de accesibil pentru alții, v-am făcut părtași cu câteva chipuri, destine și întâmplări, tocmai pentru a fi cât mai aproape de viața monahală, de frumusețea ei, și în semn de respect pentru cei care continuă să lumineze pe mai departe vetrele vechi sau noi ale ortodoxiei, fie că acestea sunt în munți, pe dealuri, pe obcini sau la intersecții de drumuri.

Starea de priveghere în teologia ortodoxă este considerată fundamentală pentru mântuire, deoarece fără liniștirea minții și a sufletului nu poți ajunge la pace, curățare și iluminare. În ceasul de priveghere regăsim parte din răbdarea noastră pe care o risipim în timpul zilei, ca la final să ne aflăm cu un pas mai aproape de Dumnezeu prin urcușul nostru duhovnicesc.     „Slujirea liturgică în Biserica noastră n-a fost nicicând despărțită de slujirea cuvântului; de aceea, și nevoia de carte de predică este permanentă”, spune în prefața cărții părintele doctor Matei Corugă. Volumul Cuvântări la ceas de priveghere, semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, este mult mai mult decât o carte de predică. Este o lucrare care te invită la un moment de priveghere ca, având mintea așezată în inimă, să te adâncești în spiritualitatea ortodoxă.     Cuprinsul volumului ne ghidează spre a descoperi informații care să ne fie sprijin în credința ortodoxă, în timp ce ne putem îmbogăți cu importante referiri din cultura română și istoria poporului nostru și a vieții bisericești. Subiectele de reflexie pe care le regăsim în carte: Sfânta Treime, Despre Maica Domnului, Despre Evanghelie și evangheliști, Despre îngeri, Despre sfinți, Despre proroci, Despre apostoli și ucenici, Despre mucenici și mărturisitori, Despre ierarhi, Despre cuvioși monahi și mănăstiri, Despre sfinții doctori fără de arginți, Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul României, Despre sfinții împărați bizantini, Despre sfinții voievozi români, Despre sfinții închisorilor, Icoanele – imagini văzute ale Nevăzutului, Calea de dincolo de moarte, Despre Fericiri și Rugăciunea „Tatăl nostru”, ne arată, prin așezarea lor, și o anumită rânduială pe care ar trebui să o adoptăm în privegherea noastră, toate începând cu gândul la Dumnezeu Cel în Treime și încheindu-se cu gândul la fericirea noastră, la cele nouă căi de a o atinge și la Rugăciunea de la care pleacă toate rugăciunile noastre.     „Doar o rugăciune sinceră, în care cererile noastre «să fie arătate lui Dumnezeu» (Filipeni 4, 6), când totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia în fața Căruia noi vom da socoteală (Evrei 4, 13), ne va uni cu Dumnezeu”, spune Înaltpreasfințitul Părinte Calinic în cuvântul său privind rugăciunea „Tatăl nostru”. Asemenea putem spune că doar prin lectură cu inimă sinceră, când în ceas de priveghere stăm cu sufletul deschis pentru a putea primi cuvânt de învățătură, ne putem întâlni cu Dumnezeu, odihnindu-ne mintea și trupul.

Volumul Învierea și Schimbarea la Față. Florilegiu patristic este nu numai un dar închinat cu generozitate și recunoștință de către domnul Remus Rus Mănăstirii Sucevița, ci și un dar oferit tuturor celor dornici să aprofundeze, din perspectivă patristică și nu numai, semnificațiile teologice și duhovnicești ale celor două mari sărbători creștine.

Damaschin Dorneanul - Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

„Înaltpreasfințitul Părinte Calinic ne oferă o interpretare a parabolelor evanghelice dintr-o perspectivă eminamente pastorală și misionară, bazată în special pe interpretările patristice și tradițional-ortodoxe și adresată prioritar preoților și credincioșilor Bisericii noastre. Pe de altă parte, cartea reflectă preocuparea de bază a autorului, adică lucrarea sa ca arhipăstor, cu toate aspectele pe care aceasta le implică (păstorirea și călăuzirea responsabilă a preoților și a credincioșilor și instruirea lor stăruitoare prin predică, cateheză, sfătuire duhovnicească etc.), vizând o îndrumare stăruitoare a persoanelor și a comunităților de credincioși pe calea sigură a învățăturii lui Hristos și a Bisericii Sale”. 

Parabolele Mântuitorului Iisus Hristos ne descoperă Împărăția lui Dumnezeu și părtășia omului cu aceasta. Pentru a intra în Împărăția cerurilor nu este nevoie de bani, nici de lucruri materiale. Calea către Înalt este deschisă tuturor, însă trebuie să o căutăm, căci „este îngustă”. Alături de ea, există o alta – „calea cea largă”. Din păcate, cea de pe urmă nu conduce la împărăția lui Dumnezeu...
Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să-i iubim pe oameni. Atunci fericirea va veni pentru fiecare dintre noi. E nevoie însă să ne încordăm întreaga putere, căci „Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila”, prin nevoință duhovnicească.
Care sunt însușirile și semnele Împărăției? Cum și când va veni? Domnul Însuși ne lă­mu­rește toate aceste lucruri în parabolele Sale prin exemple simple, ușor de înțeles, ­luate din viața de zi cu zi. Tâlcuirea lor, plină de miez duhovnicesc, o puteţi găsi în cartea de față...

Traducere si studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr

În urmă cu 225 de ani — pe 13 ianuarie 1772 — ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Braşov, încheia redactarea primului Manual de Împărtăşire continuă care îşi propunea restabilirea sensului apostolic şi patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim în 1777, manualul s-a izbit de răstălmăciri şi a stârnit polemici. În 1783 a intervenit în dezbatere şi Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtăşirea continuă, relansând o aprinsă controversă care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenică a ţinut în tot acel răstimp o serie de sinoade şi a emis nenumărate scrisori şi documente oficiale.
Dată fiind uitarea acestor texte şi a altor surse esenţiale, sensul deplin al pledoariei monahilor tradiţionalişti — stigmatizaţi drept „colivari”, reprimaţi şi ulterior reabilitaţi — n-a fost şi nu este încă pe deplin sesizat până astăzi. În ultimă instanţă, ei nu voiau decât să restaureze etosul creştinismului apostolic şi al Bisericii vechi — etos pascal, în acelaşi timp euharistic, ascetic şi martiric. Dincolo de recuperarea istorică a acestei dispute, semnificaţia ei pentru practica liturgică actuală este de o actualitate perenă şi stringentă. Precedându-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ică jr restituie în volumul de faţă, pentru prima dată într-o limbă modernă, întreg dosarul controversei şi principalele mărturii ale Tradiţiei în această problemă de maximă importanţă pentru viaţa Bisericii dintotdeauna.

Deserturile de post cuprinse in carte sunt simple, preparate cu ingrediente ieftine și la îndemâna oricui. 

Dulciurile de post se pregatesc usor, au nevoie de putine etape de pregatire si sunt atat de bune incat le puteti pregati si in restul anului.

100 de prajituri si deserturi de post

1. Brioșe de ciocolată
2. Chec cu sfeclă roșie și vișine
3. Chec cu cacao și portocale
4. Bomboane din biscuiți
5. Chec cu nuci
6. Negresă cu banane
7. Biscuiți cu banane și susan
8. Biscuiți cu fulgi de ovăz și banane
9. Tort sufleu cu fructe
10. Chec de portocale
11. Gogoși cu dulceață
12. Ștrudel cu mere
13. Biscuiți cu stafide și făină integrală
14. Biscuiți trandafiri
15. Biscuiți cu făină de porumb
16. Brioşe cu cacao și vișine
17. Chec cu ciocolată
18. Clătite de post
19. Nuci caramelizate
20. Plăcintă fragedă cu mere
21. Chec cu nuci și prune
22. Prăjitură cu căpșuni
23. Prăjitură de post cu halva și nucă
24. Plăcintă cu dovleac
25. Salam de biscuiți
26. Trufe cu ciocolată
27. Brioșe cu banane
28. Prăjitura cu morcov și mere
29. Prăjitură cu prune și migdale
30. Cornulețe cu gem
31. Cornuri cu mac
32. Tort cu ananas
33. Bomboane din fructe uscate
34. Chipsuri din mere
35. Banane prăjite
36. Chec cu mălai și banane
37. Tort cu ciocolată și vișine
38. Prăjitură cu cacao și nucă de cocos
39. Negresă din nuci și curmale
40. Gutui coapte cu nuci şi stafide
41. Prăjitură cu avocado
42. Biscuiți cu susan
43. Jeleuri din fructe
44. Desert din portocale
45. Chec cu portocale
46. Chec cu nuci
47. Mere coapte cu nuci
48. Halva de casă
49. Bezele de post
50. Salată de fructe de iarnă
51. Bomboane cu căpşuni și nuci
52. Înghețată de banane
53. Îngheţată de ananas, mango și banane
54. Îngheţată de căpșuni și banane
55. Biscuiți cu scorțișoară și ovăz
56. Chec cu dovleac
57. Batoane energizante cu fulgi de ovăz
58. Paste cu nuci și vanilie
59. Chec de post cu mac
60. Prăjitură cu sfeclă
61. Prăjitură cu prune
62. Prăjitura “ziua și noaptea”
63. Cornuleţe cu borș
64. Înghețată cu zmeură
65. Ruladă cu gem
66. Biscuiţi cu mix de semințe
67. Sorbet de piersici
68 Tartă cu mere
69. Brioșe cu stafide
70. Mere caramelizate
71. Clătite cu portocale
72. Batoane cu miere și mac
73. Muffins cu unt de arahide
74. Banane umplute
75. Brioșe cu miere
76. Chec cu afine
77. Waffles din fulgi de ovăz
78. Prăjitură cu cremă de cafea
79. Prăjitura cu morcov fără coacere
80. Ciocolată de casă cu nuci
81. Biscuiți cu vanilie
82. Budincă de ciocolată
83. Baclava
84. Prăjitură cu cremă de griș
85. Chec zebră
86. Fursecuri cu dovleac și ovăz
87. Prăjitură cu cacao și zmeură
88. Dovleac copt cu miere
89. Halva cu semințe de susan și miere
90. Prune cu nuci în ciocolată
91. Înghețată de pepene galben și banană
92. Ruladă de biscuiți cu nucă de cocos
93. Cozonac de post cu cacao, nucă și stafide
94. Prăjitură din mălai
95. Bomboane din biscuiți și banane
96. Ruladă cu mac
97. Prăjitura cartof de post
98. Pere cu nuci și miere
99. Biluțe cu cacao și cocos
100. Chec pufos

Icoana Maicii Domnului „Potirul nesecat” este cunoscută în întreaga lume ortodoxă, numele acesteia fiind familiar multor oameni – atât celor ce cred, cât şi celor lipsiți de credință. Înaintea acestei icoane se roagă, mai cu seamă, cei care suferă de patima beției şi au nevoie de ajutorul haric al Preacuratei Stăpâne. Maica Domnului, prin icoana ei „Potirul nesecat”, aduce, de asemenea, izbăvire celor dependenţi de droguri şi de fumat. Mulți creştini se roagă înaintea acesteia, cerând bunăstare şi pace în casele lor...
În cartea de față este zugrăvită istoria acestei minunate icoane a Născătoarei de Dumnezeu și a celor două mănăstiri din Rusia în care ea este cinstită cu osebită evlavie. Minunile petrecute la rugăciunile înaintea icoanei Maicii Domnului „Potirul nesecat” și acatistul închinat acesteia s-au așezat în carte spre folosul creștinului tot mai încercat al zilelor noastre.

Învierea din morți este un fapt atât de minunat, încât cutremură atât pe cei care s‑au întors „de pe lumea cealaltă”, cât și pe martorii oculari ai unor astfel de întâmplări. Omul era mort, trupul lui era lipsit de viață, rece, gata să fie pogorât în măruntaiele pământului – și acest om, iată, este din nou printre noi! Ateii devin oameni profund iubitori de Biserică, cei credincioși sunt treziți din somnul nepăsării lor, fiind siliți să ia în serios pregătirea pentru trecerea din lumea de aici la cele veșnice. În această pregătire constă, de fapt, sensul existenței noastre pământești.
Cartea de față ne prezintă câteva cazuri legate de întoarcerea minunată la viaţă a unor oameni care muriseră şi mărturiile lor privitoare la petrecerea sufletului în lumea de dincolo. Scopul nu este, desigur, doar relatarea acestor fapte de‑a dreptul incredibile, ci trezirea în cititori a conștiinței că viața aceasta se scurge cu repeziciune și că pregătirea pentru viaţa veşnică este de o însemnătate fundamentală.

Viata Sfantului Calinic de la Cernica s-a asemanat tarinei cu mult rod, a fost izvor a nenumarate bunatati, mijlocul dobandirii de har duhovnicesc.

Postul i-a fost pazitor trupului si sufletului, cale spre pocainta; ascultarea si omenia, podoabele vietii.  A urmat dreptatea, credinta, dragostea, pacea.  A fost bun catre toti, tata sarmanilor, saracilor milostiv, mangaietor celor intristati, ajutator celor napastuiti si tuturor mare facator de bine.  S-a aratat dreptar turmei sale, atat in manastire, cat si in Episcopie, prin toate faptele cele bune, si pilda credinciosilor, cu cuvantul, cu viata, cu dragostea, cu duhul, cu credinta si curatia.