Cum sa citim Biblia in invatatura Sfintilor Parinti

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 973-978-136-315-8
Status: in stoc

Cum sa citim Biblia in invatatura Sfintilor Parinti

Duhul Sfânt este autorul Bibliei, iar cel ce vrea s-o înţeleagă trebuie să dobândească mai întâi roadele Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelung-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăția.(Gal. 5, 22-23)

Cartea părintelui arhimandrit Paulin Lecca, minunatul duhovnic mutat la cele veşnice în 1996, ne învaţă cum să folosim cel mai mare izvor de cunoaştere aflat la îndemâna creştinului: Sfânta Scriptură, în care, după cuvântul Mântuitorului, avem viaţa veşnică.

Înfăţişată de părintele Paulin, învăţătura Sfinţilor Părinţi despre citirea Bibliei ne fereşte de capcanele înţelegerii greşite şi amăgirii de sine. Aflând din ea cum să evităm rătăcirile ce ne fac să ne irosim forţele şi timpul preţios, vom putea merge pe calea dreaptă spre fericirea care-i aşteaptă pe cititorii şi împlinitorii cuvântului dumnezeiesc. 

Pret: 10.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Sfant zamislit din Sfant, Staret nascut din Staret: Sfintitul Mucenic Serghie Meciov a venit pe lume in familia parintelui Alexie Meciov, cel mai vestit dintre duhovnicii de atunci ai Moscovei, fiind hranit cu invataturile tatalui sau si ale prietenului acestuia de la Optina, Staretul Anatolie, iar apoi cu ale Staretului Nectarie.  Dupa trecerea parintelui Alexie la cele vesnice, i-a continuat slujirea streteasca pana la inchiderea bisericii sale de catre bolsevici, dupa care a purtat crucea marturisirii in exil si in lagare, primind pana la urma cununa muceniciei in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, traind deplin cuvintele propovaduirii sale:

      „Toate cele de acum vor trece, dar nu vor trece sufletul meu si Imparatia lui Dumnezeu, de care ma impartasesc aici, pe pamant.  Suntem datori sa ne pregatim pentru viata de apoi si pentru asumarea ideii ca moartea pentru Hristos este calea catre viata cea adevarata, autentica, reala.  Suntem datori sa ne folosim de toate ca unii care nu se folosesc, nu trebuie sa ne facem din bunatatile pamantesti bunatati adevarate – si atunci credinta va incepe sa aiba pentru noi o cu totul alta insemnatate decat aceea pe care i-o dadeam mai inainte.

      Asadar, credinta este dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie sa ne rugam; credinta depinde de felul in care ne smerim, si caile ce duc la credinta trec prin aducerea-aminte de moarte, prin nelipirea de bunatatile pamantesti si nici macar de viata in aceasta lume, prin pregatirea sufleteasca de moartea pentru credința în Hristos."

    • O treapta de capatâi în pregatirea primirii Sfintei Euharistii este Sfânta Spovedanie, poarta de taina prin care ne înfatisam înaintea Mântuitorului Hristos asa cum suntem, avându-l ca martor pe duhovnic, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt si mijlocitor pentru noi înaintea Sa.
      Pacatul dintru început al stramosilor i-a facut pe acestia sa uite de Domnul si sa zideasca în mintea si în inima lor o lume pe care ei socoteau ca este – macar si pentru un rastimp – în afara privirii vesnice si atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu. Aceasta orbire sufleteasca o purtam cu totii, pâna azi, iar începutul tamaduirii sta în puterile noastre. Este un act de curaj, însa aceasta stradanie nu este desavârsita de la prima marturisire constienta. Sfânta Spovedanie este un urcus prin care omul intra pe calea ce duce la împartasirea cu Trupul Domnului Hristos, Care, venind El Insusi întru noi, ne arata lucruri pe care înainte de a primi lumina Sfintei Impartasanii nu le puteam deosebi în sufletul nostru. Astfel, primirea Euharistiei ne ajuta sa Intelegem din propriile miscari launtrice ca Lumina lui Hristos nu are nici o partasie cu întunericul. In felul acesta începe sa se faca simtita tot mai mult prezenta lui Dumnezeu în viata si în sufletele noastre. Nu zadarnic, însasi rânduiala Spovedaniei îndeamna preotul sa-i spuna aceste cuvinte pline de trezvie si adevar celui care vrea sa se marturiseasca:
      „Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate câte ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata si sfânta Lui icoana înaintea noastra este. Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele îndoit le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te întorci nevindecat”.
      Carticica de fata îsi doreste sa le vina în întâmpinare celor care îsi îndreapta pasii catre Taina Sfintei Spovedanii, punând înainte un îndrumar pentru Spovedanie alcatuit de Fericitul Gheorghe Zavorâtul din Zadonsk (1789-†1836), barbat de mare nevointa, recunoscut pentru puterea si discernamântul sau launtric de catre toti marii stareti si Sfinti rusi ai veacului al XIX-lea.

watch series