Lucrarea intitulată Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi È™i a Sfintei TradiÈ›ii. O sinteză pentru omul grăbit se doreÈ™te a fi smerit semn de aleasă recunoÈ™tinÈ›ă adus Maicii Domnului de către autor pentru darul sfânt al preoÈ›iei È™i pentru cel al arhieriei, pe care le-a primit la praznicele împărăteÈ™ti închinate cinstirii Născătoarei de Dumnezeu: Adormirea şi, respectiv, Buna Vestire. Suntem con-vinşi că, prin bogăÈ›ia È™i profunzimea informaţiilor teologice, prin stilul scriitoricesc elocvent È™i prin structura sa clară È™i concisă, prezenta lucrare îşi va atinge principalul obiectiv, acela de a răspunde succint, dar pertinent, întrebărilor omului contemporan privind viaÈ›a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.  Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile NECHITA

Tributar eforturilor practice È™i concrete de a-i ajuta pe oameni în urcuÈ™ul lor duhovnicesc, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Arhiepiscop Calinic împărtăÈ™eÈ™te publicului larg o nouă lucrare sintetică, cu nădejdea că lecturarea ei este extrem de benefică în contextul contemporan. De data aceasta, tema demersului È™tiinÈ›ific È™i teologic pe care l-a întreprins ÎnaltpreasfinÈ›ia Sa este mai anevoioasă, dat fiind faptul că dezbate parcursul sufletului după moarte, aspect care în decursul timpului, din pricina anumitor incertitudini, a generat devieri de la dreapta credinÈ›ă È™i, implicit, apariÈ›ia învăÈ›ăturilor greÈ™ite. În excursul său, autorul arată că omul este sortit morÈ›ii trupeÈ™ti, ca urmare a păcatului È™i a lipsei de pocăinÈ›ă a lui Adam. Dar cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne învaÈ›ă că viaÈ›a nu încetează după moartea fizică, ci trece într-o existenÈ›ă superioară, în care sufletul, după caz, fie îÈ™i găseÈ™te fericirea È™i liniÈ™tea eternă în nemijlocita apropiere de Hristos, fie este supus chinurilor veÈ™nice. Ca atare, timpul vieÈ›ii pământeÈ™ti are sens unic: este timpul mântuirii, după cum spune Sf. Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 2). Fiecare clipă a vieÈ›ii se face prilej pentru mântuire, început de sfinÈ›enie, ocazie de comuniune cu Dumnezeul Cel viu È™i întoarcere din abisul împietririi conÈ™tiinÈ›ei, ce avertizează asupra unei stări mai grave decât moartea trupului: moartea spirituală.SfârÈ™itul vieÈ›ii trebuie înÈ›eles ca o vreme a culegerii roadelor, o împlinire a lucrării în acest plan orizontal, la care suntem chemaÈ›i, urmând să culegem răsplata faptelor noastre în planul vertical în ziua hotărâtă de Dumnezeu, considerată ca fiind ultima a acestei lumi: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

Prolog

Motivul care m-a determinat, fraÈ›ii mei, să scriu cartea de faÈ›ă, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu È™i să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva. 

Am păstrat mulÈ›i ani, în taină, aceste evenimente, atât faÈ›ă de soÈ›ia mea, cât È™i faÈ›ă de copiii mei, pentru că aÈ™a a hotărât duhovnicul meu. MulÈ›umesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi È™i să înÈ›eleg È™i eu ce înseamnă adevărata pocăinÈ›ă, smerenia şi dragostea în Hristos.

Din acest univers pe cât de misterios pentru unii, pe atât de accesibil pentru alÈ›ii, v-am făcut părtaÈ™i cu câteva chipuri, destine È™i întâmplări, tocmai pentru a fi cât mai aproape de viaÈ›a monahală, de frumuseÈ›ea ei, È™i în semn de respect pentru cei care continuă să lumineze pe mai departe vetrele vechi sau noi ale ortodoxiei, fie că acestea sunt în munÈ›i, pe dealuri, pe obcini sau la intersecÈ›ii de drumuri.

Starea de priveghere în teologia ortodoxă este considerată fundamentală pentru mântuire, deoarece fără liniÈ™tirea minÈ›ii È™i a sufletului nu poÈ›i ajunge la pace, curăÈ›are È™i iluminare. În ceasul de priveghere regăsim parte din răbdarea noastră pe care o risipim în timpul zilei, ca la final să ne aflăm cu un pas mai aproape de Dumnezeu prin urcuÈ™ul nostru duhovnicesc.     „Slujirea liturgică în Biserica noastră n-a fost nicicând despărÈ›ită de slujirea cuvântului; de aceea, È™i nevoia de carte de predică este permanentă”, spune în prefaÈ›a cărÈ›ii părintele doctor Matei Corugă. Volumul Cuvântări la ceas de priveghere, semnat de ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei È™i RădăuÈ›ilor, este mult mai mult decât o carte de predică. Este o lucrare care te invită la un moment de priveghere ca, având mintea aÈ™ezată în inimă, să te adânceÈ™ti în spiritualitatea ortodoxă.     Cuprinsul volumului ne ghidează spre a descoperi informaÈ›ii care să ne fie sprijin în credinÈ›a ortodoxă, în timp ce ne putem îmbogăÈ›i cu importante referiri din cultura română È™i istoria poporului nostru È™i a vieÈ›ii bisericeÈ™ti. Subiectele de reflexie pe care le regăsim în carte: Sfânta Treime, Despre Maica Domnului, Despre Evanghelie È™i evangheliÈ™ti, Despre îngeri, Despre sfinÈ›i, Despre proroci, Despre apostoli È™i ucenici, Despre mucenici È™i mărturisitori, Despre ierarhi, Despre cuvioÈ™i monahi È™i mănăstiri, Despre sfinÈ›ii doctori fără de arginÈ›i, Sfântul Apostol Andrei, creÈ™tinătorul României, Despre sfinÈ›ii împăraÈ›i bizantini, Despre sfinÈ›ii voievozi români, Despre sfinÈ›ii închisorilor, Icoanele – imagini văzute ale Nevăzutului, Calea de dincolo de moarte, Despre Fericiri È™i Rugăciunea „Tatăl nostru”, ne arată, prin aÈ™ezarea lor, È™i o anumită rânduială pe care ar trebui să o adoptăm în privegherea noastră, toate începând cu gândul la Dumnezeu Cel în Treime È™i încheindu-se cu gândul la fericirea noastră, la cele nouă căi de a o atinge È™i la Rugăciunea de la care pleacă toate rugăciunile noastre.     „Doar o rugăciune sinceră, în care cererile noastre «să fie arătate lui Dumnezeu» (Filipeni 4, 6), când totul este gol È™i descoperit înaintea ochilor Aceluia în faÈ›a Căruia noi vom da socoteală (Evrei 4, 13), ne va uni cu Dumnezeu”, spune ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Calinic în cuvântul său privind rugăciunea „Tatăl nostru”. Asemenea putem spune că doar prin lectură cu inimă sinceră, când în ceas de priveghere stăm cu sufletul deschis pentru a putea primi cuvânt de învăÈ›ătură, ne putem întâlni cu Dumnezeu, odihnindu-ne mintea È™i trupul.

Prolog

Motivul care m-a determinat, fraÈ›ii mei, să scriu cartea de faÈ›ă, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu È™i să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva. 

Am păstrat mulÈ›i ani, în taină, aceste evenimente, atât faÈ›ă de soÈ›ia mea, cât È™i faÈ›ă de copiii mei, pentru că aÈ™a a hotărât duhovnicul meu. MulÈ›umesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi È™i să înÈ›eleg È™i eu ce înseamnă adevărata pocăinÈ›ă, smerenia şi dragostea în Hristos.

,Acest interval dintre cele două Sâmbete, care ne pregăteÈ™te pentru întâlnirea cu Hristos în lumina învierii Sale, e mai mult decât o mângâiere sau o tămăduire a rănilor noastre de suprafaÈ›ă. E o intrare în taina răscumpărării omului, care se poate actualiza în fiecare inimă receptivă È™i în carnea fiecărei vieÈ›i însetate de Dumnezeu. Este vorba despre fiecare dintre noi într-un fel care s-ar putea dovedi eliberator, dar nu rămânând la noi înÈ™ine, ci ieÈ™ind ca Lazăr din „mormântul lenevirii” È™i din inerÈ›ia minÈ›ii, înÈ›elegând sensul „biruinÈ›ei prin smerenie”, al aÈ™teptării pe care Dumnezeu o are în relaÈ›ie cu noi, dându-ne seama de riscul infidelităÈ›ii È™i cutremurându-ne în faÈ›a Celui Care pe Cruce a însoÈ›it cele È™apte rostiri cu È™i mai adânci tăceri.”Bogdan Tătaru-Cazaban

Tributar eforturilor practice È™i concrete de a-i ajuta pe oameni în urcuÈ™ul lor duhovnicesc, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Arhiepiscop Calinic împărtăÈ™eÈ™te publicului larg o nouă lucrare sintetică, cu nădejdea că lecturarea ei este extrem de benefică în contextul contemporan. De data aceasta, tema demersului È™tiinÈ›ific È™i teologic pe care l-a întreprins ÎnaltpreasfinÈ›ia Sa este mai anevoioasă, dat fiind faptul că dezbate parcursul sufletului după moarte, aspect care în decursul timpului, din pricina anumitor incertitudini, a generat devieri de la dreapta credinÈ›ă È™i, implicit, apariÈ›ia învăÈ›ăturilor greÈ™ite. În excursul său, autorul arată că omul este sortit morÈ›ii trupeÈ™ti, ca urmare a păcatului È™i a lipsei de pocăinÈ›ă a lui Adam. Dar cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne învaÈ›ă că viaÈ›a nu încetează după moartea fizică, ci trece într-o existenÈ›ă superioară, în care sufletul, după caz, fie îÈ™i găseÈ™te fericirea È™i liniÈ™tea eternă în nemijlocita apropiere de Hristos, fie este supus chinurilor veÈ™nice. Ca atare, timpul vieÈ›ii pământeÈ™ti are sens unic: este timpul mântuirii, după cum spune Sf. Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 2). Fiecare clipă a vieÈ›ii se face prilej pentru mântuire, început de sfinÈ›enie, ocazie de comuniune cu Dumnezeul Cel viu È™i întoarcere din abisul împietririi conÈ™tiinÈ›ei, ce avertizează asupra unei stări mai grave decât moartea trupului: moartea spirituală.SfârÈ™itul vieÈ›ii trebuie înÈ›eles ca o vreme a culegerii roadelor, o împlinire a lucrării în acest plan orizontal, la care suntem chemaÈ›i, urmând să culegem răsplata faptelor noastre în planul vertical în ziua hotărâtă de Dumnezeu, considerată ca fiind ultima a acestei lumi: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

„ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Calinic ne oferă o interpretare a parabolelor evanghelice dintr-o perspectivă eminamente pastorală È™i misionară, bazată în special pe interpretările patristice È™i tradiÈ›ional-ortodoxe È™i adresată prioritar preoÈ›ilor È™i credincioÈ™ilor Bisericii noastre. Pe de altă parte, cartea reflectă preocuparea de bază a autorului, adică lucrarea sa ca arhipăstor, cu toate aspectele pe care aceasta le implică (păstorirea È™i călăuzirea responsabilă a preoÈ›ilor È™i a credincioÈ™ilor È™i instruirea lor stăruitoare prin predică, cateheză, sfătuire duhovnicească etc.), vizând o îndrumare stăruitoare a persoanelor È™i a comunităÈ›ilor de credincioÈ™i pe calea sigură a învăÈ›ăturii lui Hristos È™i a Bisericii Sale”. 

Acum, la 300 de ani de la trecerea la cele veÈ™nice a lui Dimitrie Cantemir, observăm că unicitatea lui nu rezultă atât din faptul că s-a afirmat, în primul rând, în alte spaÈ›ii culturale decât cel românesc, cât din faptul că supus fenomenul românesc unui foc concentric, venind spre el cu o încărcătură spirituală de care poate au dispus unii conaÈ›ionali, dar niciunul nu a vizat drept obiect de cercetare tocmai acest fenomen. Dimitrie Cantemir a pus temelia conÈ™tiinÈ›ei de sine a culturii române în calitate de cultură europeană.

Cu darul lui Dumnezeu È™i cu binecuvântarea ÎnaltpreasfinÈ›itului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei È™i RădăuÈ›ilor, a apărut la Editura Crimca lucrarea ViaÈ›a în Hristos în orizontul autorităÈ›ii È™i libertăÈ›ii morale avându-l ca autor pe părintele Filaret Ruscan – consilier eparhial în cadrul sectorului Misiune Pastorală È™i Actualitate CreÈ™tină. Cartea este destinată celor preocupaÈ›i de tema devenirii întru Hristos prin păstrarea unui echilibru între autoritate È™i libertate.    În acest studiu se accentuează faptul că în viaÈ›a Bisericii problema autorităÈ›ii corelată cu libertatea trebuie cercetată atent, pentru că altfel pot apărea foarte uÈ™or situaÈ›ii nedorite în manifestarea greÈ™ită a celor două concepte.