De ce Biserica Ortodoxa nu accepta incinerarea ?

Format: 11.5*15.5 cm
ISBN: 978-606-8495-11-8
Status: in stoc

De ce Biserica Ortodoxa nu accepta incinerarea ?

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Basilica
Numar de pagini: 103

Acest text, extras din volumul SfârÈ™it creÈ™tinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace…, apărut în anul 2012 sub egida Editurii BASILICA a Patriarhiei Române , aduce binevenite lămuriri necesare tuturor celor care doresc să cunoască rațiunile pentru care Biserica Ortodoxă, cinstind în mod integral persoana umană, zidită după chipul lui Dumnezeu, nu poate încuviința incinerarea trupului omenesc. Înhumarea trupului celor răposați a constituit dintotdeauna o practică păzită nestrămutat de Biserică.
Dar pentru ca timpurile moderne au adus cu ele È™i abateri spirituale păgubitoare de la tradiția bimilenară a Bisericii, se cuvine ca ea să ofere răspunsuri temeinice È™i convingătoare cu privire la problemele existențiale care îi frământă în prezent pe credincioÈ™ii ei. Astfel, autorul acestor rânduri, Dl Jean-Claude Larchet, o binecunoscută autoritate în domeniul teologiei È™i bioeticii contemporane, pune înaintea celor preocupați de amintita problemă valoroase temeiuri biblice, dogmatice, istorice È™i bioetice, făcând apel la tradiția de două milenii a Bisericii, dar prezentând È™i pozițiile oficiale actuale ale mai multor Biserici Ortodoxe.
De fapt, autorul subliniază că dorința puternică a creÈ™tinilor ortodocÈ™i ca rudele È™i apropiații lor să aibă parte de slujba înmormântării È™i de cinstirea mormintelor este motivată covârÈ™itor de credința în înviere, învierea trupurilor omeneÈ™ti la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos în slavă. Considerăm că publicarea acestor lămuriri va fi de un real folos duhovnicesc pentru toți cei care caută cu sinceritate să cunoască învățătura È™i tradiția Bisericii Ortodoxe. (Din nota editorială)

Pret: 8.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • "Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti (1708-1716) este, fără îndoială, cel mai plin de roade păstor al acestei provincii româneşti. Ierarh, cărturar, artist, bun gospodar şi misionar creştin, Sfântul Antim a împodobit nu numai bisericile şi mănăstirile clădite sau restaurate de el, ci şi sufletele credincioşilor care l-au auzit predicând, l-au văzut slujind şi l-au simţit rugându-se. Dar, chiar şi noi cei de azi ne bucurăm de cuvintele lui, de icoanele lui, de rugăciunile şi mijlocirile lui către Dumnezeu. Didahiile sale, operă omiletică impresionantă, îl descoperă pe autor ca având multe virtuţi în arta cuvântului: predicator înflăcărat, învăţător al tainelor cereşti, tâlcuitor al Sfintei Evanghelii, povăţuitor smerit şi rugător statornic, observator atent şi critic al patimilor omeneşti şi al degradării vieţii morale în societate. Tâlcuiri ale Sfintei Scripturi, reflecţii personale sau sinteze foarte condensate ale înţelepciunii Sfinţilor Părinţi, Didahiile Sfântului Antim Ivireanul ne arată că autorul lor îmbină cunoaşterea Tradiţiei cu creativitatea teologică şi realismul practic. Găsim în opera lui adevărate comori teologice, filologice şi filantropice, roade ale unei sensibilităţi şi creativităţi deosebite. Iubirea lui Dumnezeu şi iubirea semenilor sunt, pentru Sfântul Antim Ivireanul, darul cel mai de preţ care trebuie căutat şi cultivat în viaţa aceasta pământească, pentru a dobândi viaţa cerească veşnică."

    • Personalitatea poetului Mihai Eminescu (1850-1889) a fost evocată, de-a lungul timpului, în nenumărate lucrări È™i studii de specialitate, apărute atât în È›ară cât È™i în mediul
      academic internaÈ›ional. Însă la începutul eminescologiei se află o lucrare a cărei valoare a rămas pentru multă vreme nerecunoscută: teza de doctorat a viitorului patriarh
      al României, la acea vreme un tânăr de doar 27 de ani, Elie Miron Cristea (1868-1939), intitulată Eminescu, viaÈ›a È™i opera. Studiu asupra unor creaÈ›ii mai noi în literatura română.
      Lucrarea celui dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, rezultatul a patru ani de cercetări ca bursier al Mitropoliei Ardealului (1891-1895), a fost susÈ›inută în
      limba maghiară, în urma absolvirii cursurilor de filosofie È™i filologie modernă din cadrul FacultăÈ›ii de Litere È™i Filosofie a UniversităÈ›ii Regale din Budapesta, în luna mai
      a anului 1895, fiind publicată, un an mai târziu, la Editura Aurora a lui Todoran Endre din Gherla. Valoarea acestei prime monografii privitoare la viaÈ›a È™i opera celui mai mare poet al literaturii române a
      fost sesizată pentru prima oară la anul 1966, de către cercetătoarea Elena Stan. Ea a fost recuperată pentru cititorii de limbă română la anul 1984, prin strădania vrednicului de
      pomenire mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, care a tradus-o È™i publicat-o în cadrul volumului Pagini dintr-o arhivă inedită, apărut la Editura Minerva.
      Ulterior, această operă a mai cunoscut trei ediÈ›ii (1997 – îngrijită de Maria RoÈ™ca; 2000 – sub coordonarea profesorului Ilie Șandru, în traducerea lui Illes Iosif;
      2010 – cu sprijinul profesorului Ioan Olimpiu Luca), astfel că prezenta ediÈ›ie constituie cea de-a patra reeditare în limba română a lucrării vrednicului de pomenire patriarh
      Elie Miron Cristea È™i cea dintâi apărută în cadrul Editurilor Patriarhiei Române, cu ocazia Anului omagial al satului românesc (al preoÈ›ilor, învăÈ›ătorilor È™i primarilor gospodari) È™i
      a Anului comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu È™i Iustin Moisescu È™i al traducătorilor de cărÈ›i bisericeÈ™ti.
      Monografia Eminescu, viaÈ›a È™i opera. Studiu asupra unor creaÈ›ii mai noi în literatura română cuprinde două părÈ›i principale, cea dintâi referindu-se la viaÈ›a poetului, marcând
      cu acribie È™i moderaÈ›ie parcursul acestuia, de la anii copilăriei petrecute la IpoteÈ™ti la cei de studiu È™i activitate literară È™i sesizând corect nedreptăÈ›ile cărora le-a căzut victimă
      „luceafărul poeziei româneÈ™ti” – expresie folosită pentru prima oară de către patriarhul Miron Cristea È™i consacrată ulterior în critica literară. Un alt merit al acestei prezentări
      biografice îl constituie susÈ›inerea argumentelor privitoare la caracterul lui Eminescu cu citate din versurile poetului. Lacunele ce au fost constatate ulterior au fost cauzate de
      vasta anecdotică ce circula în vreme, cât È™i de puÈ›inătatea surselor ce i-au fost disponibile – după cum el însuÈ™i mărturisea – tânărului doctorand, Miron Cristea susÈ›inând necesitatea
      realizării unei ediÈ›ii critice a scriitorului. Cu toate acestea, lipsurile nu sunt majore, fapt datorat în principal raportării autorului exclusiv la sursele cele mai sigure.
      Cea de-a doua parte a lucrării este dedicată operei poetului moldovean, constituind cea dintâi abordare completă a acesteia, desigur în limitele îngăduite de
      publicaÈ›iile apărute până la acea dată (cele È™ase ediÈ›ii ale lui Titu Maiorescu), dat fiind că totalitatea manuscriselor inedite ale lui Mihai Eminescu au fost donate Academiei
      Române abia în anul 1902. Viziunea de ansamblu a operei eminesciene, în special partea poetică, dar È™i proza È™i publicistica, este realizată cu simÈ› critic È™i moderaÈ›ie,
      fiind subliniate principalele surse de inspiraÈ›ie È™i orizonturile tematice predilecte. De asemenea, patriarhul Miron Cristea încadrează corect – cel dintâi – opera poetului în
      cadrul curentului literar al romantismului european, subliniind patriotismul È™i dragostea faÈ›ă de limbă ce răzbate
      din scrierile sale, cât È™i talentul său satiric ieÈ™it din comun.
      Lucrarea se încheie printr-o serie de concluzii valoroase, valabile până astăzi, ce urmează într-o bună măsură liniile directoare trasate de către Titu Maiorescu, fondatorul
      eminescologiei, în privinÈ›a interpretării operei marelui poet naÈ›ional. Totodată, sunt prezentate mai multe clarificări relative la curentul antieminescian, ce începuse deja să
      se manifeste în epocă, avându-l drept întemeietor pe canonicul romano-catolic Alexandru Grama, originar din Banat.
      Între meritele acestei biografii se numără faptul că este cea dintâi lucrare academică dedicată personalităÈ›ii È™i operei lui Mihai Eminescu, fiind publicată la doar È™apte
      ani de la trecerea la cele veÈ™nice a poetului. De asemenea, ca operă a unui ardelean care trăia în afara graniÈ›elor de atunci ale României, susÈ›inută în faÈ›a elitelor academice
      din Budapesta, monografia patriarhului Miron Cristea reprezintă o dovadă de netăgăduit a patriotismului viitorului ierarh, care a făcut pentru prima oară cunoscută personalitatea
      celui mai important reprezentant al literaturii române mediilor europene.
      În concluzie, pe lângă faptul că reprezintă o lucrare de pionierat în domeniul eminescologiei, monografia Eminescu, viaÈ›a È™i opera. Studiu asupra unor creaÈ›ii mai noi
      în literatura română prezintă sentinÈ›e valabile până astăzi È™i constituie o providenÈ›ială legătură între patriotismul È™i dragostea faÈ›ă de limba română a două personalităÈ›i de
      seamă ale culturii române: poetul naÈ›ional Mihai Eminescu È™i primul patriarh al României, Miron Cristea.
      citește mai putin ...
    • 'Un creştin este cel care, oriunde priveşte, Îl găseşte pe Hristos şi se bucură în El. Şi această bucurie transformă toate planurile şi programele sale, toate hotărârile şi faptele sale omeneşti, făcând din întreaga sa misiune sacramentul reîntoarcerii lumii la Hristos, Cel care este Viaţa lumii." 
       
      Preotul Profesor Alexander Schmemann 
       
      Autorul vede secularismul ca pe un mod de viaţă autonomizat, în care omul se dispensează de legătura sa vie cu Dumnezeu, lăsându-se pradă consumismului, ca deznădăjduită încercare a omului de a-şi potoli insaţiabila foame şi sete de viaţă prin devorarea iraţională a bunurilor finite ale lumii create. În acest fel însă, omul secularizat nu mai are comuniune cu Creatorul acestora, adevăratul Izvor al vieţii. Părintele Alexander Schmemann, una din cele mai limpezi, respectate şi influente voci ale Ortodoxiei contemporane, încearcă în cartea sa să aducă lămuriri cu privire la aceste provocări şi pericole spirituale majore apărute în sânul lumii creştine actuale. 
       
      Ca decan al prestigiosului aşezământ de învăţământ teologic ortodox "Sfântul Vladimir" din New York, SUA, şi responsabil pentru modul de formare a viitorilor slujitori bisericeşti şi misionari ortodocşi din acea parte a lumii, părintele Schmemann a cercetat cu multă pătrundere fenomenul secularizării societăţii, dezvăluindu-i bazele ascunse, dar şi redutabilele urmări asupra vieţii duhovniceşti a creştinilor. "Secularismul înlocuieşte insidios viziunea creştină bimilenară despre om, lume şi viaţă cu o concepţie în care valorile creştine fundamentale sunt fie rediscutate, fie de-a dreptul respinse, instaurându-se astfel un mod de viaţă străin de exigenţele şi duhul Evangheliei Fiului lui Dumnezeu, întrupat pentru ca lumea "viaţă să aibă şi din belşug să aibă" (Ioan 10, 10). Mai este cu putinţă viaţa sacramentală - prin care omul şi materia îşi redobândesc, datorită puterii transformatoare a harului Sfintelor Taine, sensul şi valoarea - într-o lume care suferă mutaţii atât de adânci, care nu-şi mai cunoaşte nici natura, nici vocaţia? Răspunsul părintelui Alexander Schmemann răzbate şi din frumoasa definiţie pe care el o dă creştinului autentic: "Un creştin este cel care, oriunde priveşte, Îl găseşte pe Hristos şi se bucură în El. Şi această bucurie transformă toate planurile şi programele sale, toate hotărârile şi faptele sale omeneşti, făcând din întreaga sa misiune sacramentul reîntoarcerii lumii la Hristos, Cel care este Viaţa lumii"", se arată în prefaţa lucrării.

watch series