Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

Pline de caldura si omenie, aceste istorisiri venite din inima blanda a Rusiei lui Serafim de Sarov si a nenumaratilor mucenici vor hrani cu dragoste sufletele copiilor, vor odihni cu gingasie sufletele ostenite si impovarate ale parintilor, vor insenina fruntile brazdate de vreme ale bunicilor.

Băiatul din munÈ›i este o zguduitoare poveste inspirată din realitate, pentru adolescenÈ›i È™i nu numai, despre iubirea creÈ™tină È™i spiritul de sacrificiu, despre rolul familiei È™i bunătatea înnăs­cută a sufletului omenesc, care prin răb­da­re È™i perse­verenÈ›ă poate învinge răul, re­dân­du‑ne dreptul la speranÈ›ă.

Cu o intrigă greu de prevăzut È™i întorsături neaÈ™teptate, ce alcătuiesc hăÈ›iÈ™urile unei drame complexe, autoarea Despina Tympanidou ur­mă­­reÈ™te păÈ›ania unui suflet nevinovat care reu­È™eÈ™te să supravieÈ›uiască, regăsindu‑și graiul pier­dut în circumstanÈ›e tragice, pentru a oferi izbăvire tuturor celor ce aleg să‑i fie în preajmă, într‑o lume care tânjeÈ™te după înfăptuirea învă­È›ăturii evanghelice È™i a cuvântului dătător de viaÈ›ă al lui Hristos.

O poveste despre sensul È™i adevărata menire a familiei.

Aceasta carte cuprinde 7 istorisiri minunate pentru copii, parinti si bunici. Nadajduim ca ele sa ne fie un ajutor si o cale spre impartasirea din necuprinsa slava a dragostei lui Dumnezeu pentru firea omeneasca.

Aceasta carte cuprinde opt povestiri despre adevaratul comportament crestin si constituie un minunat dar pentru copii, reusind, prin frumusetea si sensibilitatea naratiunii, sa le modeleze si sa le lumineze sufletul.

Casa unde domneÈ™te iubirea este un roman care ne poartă în vremuri de altădată, într‑o lume ce nu ni se pare deloc străină. 
Într‑o casă dominată de ostilitate È™i nemulÈ›umire, soseÈ™te într‑o seară o orfană. ViaÈ›a de zi cu zi este aspră È™i plină de încercări, dar răbdarea fetei È™i curăÈ›ia ei sufletească pun în miÈ™care o întreagă lume, spre a ne face martori tainei ce dă naÈ™tere binelui. 
GingăÈ™ia È™i dârzenia personajului principal le oferă È™i copiilor de astăzi un model de înfruntare a oricăror greutăÈ›i È™i ne determină să ne întrebăm ce am putea deveni, cât am putea spori duhovniceÈ™te dacă È™i noi am citi în fiecare zi, asemenea acestei copile, din Sfânta Scriptură. 
Elizabeth Cheney (1859‑1953) reuÈ™eÈ™te să se ­aplece asupra perso­na­jelor sale cu dragoste È™i luciditate, îm­părtăÈ™indu‑ne din viaÈ›a lor interioară, din purtările È™i consecinÈ›ele faptelor lor, făcându‑ne sufletele să vi­breze È™i înnoindu‑ne nădejdea că toÈ›i suntem părtaÈ™i lucrării tainice de mântuire a lumii.

Lucrarea de faÈ›ă se numără de È™apte veacuri între comorile Bisericii Răsăritului.
Alcătuită de Preacuviosul ­Thicara, băr­bat înÈ›elept È™i care odinioară a ­strălucit în viaÈ›a înaltă a nevoinÈ›ei, ea cuprinde preafru­moase slavoslovii È™i rugăciuni de pocăinÈ›ă către Preasfânta È™i Începătoarea de viaÈ›ă Treime È™i este una dintre cărÈ›ile de rugăciuni îndrăgite de părinÈ›ii din Muntele Athos, fiind ­socotită de Sfântul Nicodim ­Aghioritul între cărÈ›ile de mare folos pentru ­pravila de rugăciune a creÈ™tinului.

Nu este nici o întâmplare că basmul acesta este „fără nume”! E numit aÈ™a, tocmai pentru a-È›i oferi È›ie È™ansa de a-i da un nume. PoÈ›i chiar intra în joc, aÈ™ezând numele tău în locul prinÈ›ului sau al prinÈ›esei, al regelui sau al reginei, al vrednicului ofiÈ›er sau – Doamne, fereÈ™te! –  al vistiernicului trădător etc. PoÈ›i aÈ™eza foarte bine până È™i numele È›ării noastre în locul „Regatului fără noroc” pentru a constata că povestea scrisă la început de secol XX descrie cu fidelitate lumea prezentă. Și vei afla cum o È›ară decăzută È™i ruinată, devenită un circ grotesc, fără legi È™i fără omenie, poate re­deveni o patrie înfloritoare. Un haos al corupÈ›iei È™i al micimii de suflet se poate preschimba într-o împărăÈ›ie bine rânduită. Dar în ce chip? Este de ajuns ca un singur om să înceapă să ia hotărâri înÈ›elepte È™i să vrea să lupte pentru binele ei, apoi toată lumea din jur se contaminează de entuziasmul Binelui.
Și dacă È™i împărăÈ›ia ta se află sub stăpânirea haosului, poÈ›i alege să fii PrinÈ›ul ei salvator. Schimbarea depinde de rolul pe care vrei să È›i-l asumi! În lumea ta, în casa ta, în mai mica sau mai marea ta împărăÈ›ie, cine vrei să fii, de fapt? Vrei să fii cel care salvează o lume, dându-i un nume È™i un viitor? Sau te vezi mai degrabă regele nepăsător, iresponsabil È™i naiv? EÈ™ti cumva judecătorul cel nedrept È™i lacom, sau preferi să fii ofiÈ›erul care îÈ™i dă viaÈ›a pentru patrie? EÈ™ti tânăra înÈ›eleaptă È™i harnică, ce È™tie să aline suferinÈ›a È™i să dea sfaturi bune în clipe de deznădejde È™i impas, sau te complaci în a fi una dintre prinÈ›esele sclifosite, certăreÈ›e È™i leneÈ™e? 
Ce rol È™i ce menire vrei să ai în împărăÈ›ia ta? Fiecare, în rolul în care se regăseÈ™te, acolo să îÈ™i înscrie numele, pentru că acest basm este despre noi È™i lumea noastră! (Tatiana Petrache)

Petrecute în urma cu doua milenii pentru noi şi pentru a noastrα mântuire, evenimentele centrale ale vietii Domnului nostru Iisus Hristos sunt retraite in fiecare an de catre creştini. An de an, la Naşterea Domnului, la Înviere, la Cincizecime ori la Înaltare, Biserica se face, prin pregatire duhovniceasca şi praznuire liturgica, partaşa aievea acestor fapte mântuitoare ale lui Dumnezeu, petrecute în istorie, dar veşnic actuale. Chemati suntem mereu sa adâncim semnificatia lor prin întelegere şi participare. 
Cuvintele la zile mari ale Mitropolitului Antonie Plamadeala ne vin în întâmpinare pe calea nu uşoara a desluşirii tainelor mântuirii. Mari praznice ale creştinatatii sunt abordate din diferite unghiuri, pentru a aduce înaintea cititorului o imagine cât mai ampla şi mai cuprinzatoare a respectivei sarbatori. Util oricarui creştin interesat de propria mântuire, volumul constituie de asemenea un pretios instrument în lucrarea pastorala a slujitorilor Sfântului Altar. 

UÈ™ile închise ale vieÈ›ii! Cu întârziere, dar am înÈ›eles. Dragostea lui Dumnezeu pe unele uÈ™i le deschide, iar pe altele le închide. Când îÈ›i deschide, mulÈ›umeÈ™te, dă slavă lui Dumnezeu È™i mergi mai departe. Când afli o uÈ™ă închisă, nu lua barosul voii tale ca s‑o spargi, s‑o dărâmi. Acolo nu‑i pentru tine, nu înÈ›elegi? Spargem uÈ™i, intrăm într‑un iad È™i ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu Care a încercat să ne împiedice. CâÈ›i oameni îÈ™i pierd viaÈ›a în faÈ›a unei uÈ™i, încercând s‑o deschidă, în vreme ce Dumnezeu le‑a deschis uÈ™a È™i calea potrivite lor! Tot ceea ce rânduieÈ™te Dumnezeu este potrivit pentru om. Când am venit în Sfântul Munte, am înÈ›eles că Dumnezeu nu mi‑a dat un lucru dintre cele cerute atunci, ci mi le‑a dat pe toate. Da, pe toate!!! Îi ceri ceva, È™i È›i le dă pe toate. Dumnezeu este nobil. 
Aici am devenit È™i poÈ™taÈ™, căci monahul trimite scrisori prin rugăciune. Și jandarm am devenit, fiindcă monahul îÈ™i păzeÈ™te simÈ›urile, prinde mintea È™i închide în inima sa harul. Și pilot m‑am făcut, căci monahul „cugetă cele de sus”, È™i pentru acestea trăieÈ™te È™i se luptă. Pe toate ni le dă iubirea Lui. Slavă Èšie, Doamne! 
Sfântul Efrem Katounakiotul 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Patriarhul Eftimie de Târnovo (1320/1330‑1402) este considerat cel mai strălucit cărturar bulgar al celei de‑a doua jumătăÈ›i a secolului al XIV‑lea. Par­cursul înal­tului ierarh va fi unul isihast È™i cărturăresc deopotrivă, acesta înfiinÈ›ând vestita „Școală literară de la Târnovo”, cu adânci reverberaÈ›ii în spaÈ›iul nord‑dunărean – legăturile întâi­­stătătorului cetăÈ›ii AsăneÈ™tilor cu mitropolitul Antim al Ungrovlahiei ori cu stareÈ›ul Nicodim de la Tismana, viitor sfânt, fiind de altfel binecunoscute.

Tălmăcitor, dar È™i alcătuitor al unor vieÈ›i de sfinÈ›i È™i al unor pa­ne­girice, în cinstea cel mai adesea a cuvioÈ™ilor ori mucenicilor ale căror moaÈ™te se aflau în vremea păstoririi sale în bisericile capitalei È›aratului vlaho‑bulgar, cuvintele ierarhului sunt străbătute de un fior poetic arareori întâlnit în alte scrieri hagiografice.

După publicarea CorespondenÈ›ei Sfântului ­Patriarh Eftimie, prin tălmăcirea de această dată a VieÈ›ilor SfinÈ›ilor de la Târnovo – considerate de cei mai mulÈ›i cercetători o adevărată capodoperă literară –, opera strălucitului ierarh cărturar‑isihast devine accesibilă aproape în întregime cititorului român –, umplând în acest chip un gol uriaÈ™ în literatura noastră hagiografică È™i aducând, totodată, nu puÈ›in folos creÈ™tinului aplecat către aflarea sensurilor tot mai adânci ale vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i ale  credinÈ›ei.