A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile și virtuțile nu sunt simple instrumente retorice.  Înțelese terapeutic, ca boală și sănătate, stricăciune și nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă și punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuții doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii ființei noastre.  Abia atunci înțelegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuți și adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătății și nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovnicești ai tuturor timpurilor, lucrarea de față sintetizează o sumă de repere practice, ușor de înțeles și însușit pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Domnul Hristos ne‑a arătat cu Însuşi Scump Sângele Lui şi glas dumnezeiesc calea spre mântuire. La întrebarea: „Se mântuiesc cei ce nu sunt ortodocşi?“, răspund: Noi urmăm calea arătată de El – Ortodoxia. Dacă Bunul Dumnezeu, în iconomia Lui divină, îi va salva şi pe nonortodocşi... nu ne priveşte pe noi, pentru că nu ne târguim cu marele Adevăr...
Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite şi capetele la pământ, Te rugăm ca frumusețea şi veşnicia asta Ortodoxă să fie înțeleasă fără părtinire, desăvârşindu‑se marea Ta biruință, că Tu eşti „Calea, Adevărul şi Viața“. (Părintele Arsenie Papacioc)

Cuprins:
Precizare la a doua ediţie
Ecumenismul: o vorbărie stearpă
Hristos ne‑a adus mai mult decât ne‑a pierdut Adam
Iubirea se bucură numai de adevăr
Erorile dogmatice se reflectă în viaţa spirituală
„Doamne, Îţi mulţumesc că m‑ai născut ortodox!”
Ultimul cuvânt
Adevărul despre schismă şi unire
Anexă. Rânduiala ungerii cu Sfântul şi Marele Mir a schismaticilor care vin la dreapta credinţă

Poate drumul stiintei sa intersecteze calea credintei in efortul de cunoastere a lumii?

Autorul crede ca raspunsul la intrebarea de mai sus este afirmativ si acesta constituie firul rosu al acestui studiu, care, fara a evita aprofundarile si dificultatile, antreneaza cititorul, pentru ca nu-l sperie cu tehnicitatea sau inaccesibilitatea, ci-l incurajeaza si-l atrage dintru inceput, convingandu-l ca, fara sa devina un specialist, poate ajunge totusi sa inteleaga la un nivel superior raportul just dintre stiinta si credinta, care framanta inevitabil pe om in istorie.

Asadar cartea doreste sa evidentieze puntea existenta intre cosmologia crestina si teoriile fizicii moderne care conlucreaza cu dogmele Ortodoxiei, valorificandu-se si regasindu-se in spatiul ei teologic.

Copile drag, in paginile acestei carti te asteapta cateva povestioare minunate.

Pregateste-te sa cunosti copii ca si tine, care au trait experiente interesante la scoala, la gradinita, acasa, in parc, in padure, la cules de ciuperci si in tot felul de imprejurari.  Acesti copii au ceva deosebit: ei Il cunosc pe Dumnezeu si, la nevoie, Ii cer ajutorul.

Citind, vei descoperi cat de minunat lucreaza Dumnezeu si cat de mult ii iubeste El pe toti copiii.

Crestinul care a postit, s‑a spovedit si s‑a impartasit cu Sfintele Taine innoiește in sine izvoarele harului des­chise in el prin Sfantul ­Botez, care dupa aceea au fost de atatea ori innoroite prin nepasare si caderi si de atatea ori au fost curatite prin pocainta.  Acum ele sunt iarasi cu­ratite dupa ­ultimele caderi.  Sa le pazim deci cel putin de acum, sa nu le astupam iarasi prin neluare‑aminte, impras­tiere si nepasare fata de acele lucrari prin care se pastreaza curatenia si dreapta curgere a apelor lor.  Sa nu dam frau liber simturilor, sa nu contenim a ne ruga cu osardie si ­lacrimi, sa nu uitam faptele dra­gos­tei, sa cautam ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si, mai presus de toate, sa vorbim cu Domnul, Care este in noi, si prin aceasta impreuna‑vorbire sa pastram in noi frica de Domnul si ravna de a placea lui Dumnezeu, in care se si afla izvoarele vietii noastre duhovnicesti!

Sfantul Teofan Zavoratul

Drumul nostru pe sub soare este scurt, iar drumul până la poarta Raiului este de o prescură.
Dacă îți iei ca merinde o prescură, când vei pleca din lumea aceasta, ea îți va ajunge până la poarta Raiului. Aici, Dumnezeu Își hrănește fiii cu prescură, iar în Rai cu lumina harului dumnezeiesc. Aici pres­cură, acolo lumină!
Iată hrana pentru veșnicie! Iată o sfântă și bine­cuvântată diadă! Românul cultiva grâu și viță de vie, ceea ce îl făcea să se gândească mereu la prescură și la potir.
Atunci, la Constantinopol (1714), moartea a frânt o stâncă românească – Brâncovenii. În istoria neamului nostru românesc avem multe pilde de martiri. Mar­ti­rul este martorul vieții, iar călăul este martorul mor­ții. România este un antimis plin cu multe sfinte moaște pe care noi azi slujim lui Dumnezeu.
Doamne, du neamul nostru acolo unde dorul nu mai doare!
† Ioan al Munților

Cartea aceasta  despre  adolescenţă încearcă să‑i sensibilizeze pe toţi cei care au copii aflaţi în această perioadă a vieţii, pe toţi cei ce catehizează adolescenţi sau le predau acestora, dar şi pe noi, cei care dorim să înţelegem mai bine propria adolescenţă, care, deși a trecut, a lăsat urme adânci. Deoarece orice adolescenţă lasă urme, mai mici sau mai mari, în sensul că lasă treburi nerezolvate, stadii de dezvoltare fizică sau sufletească ce trebuiau împlinite şi nu s‑au împlinit. Iar aici vorbim despre particularităţi care ne constrâng de obicei caracterul, ca nişte slăbiciuni sau nişte lipsuri, ca nişte elemente de imaturitate, care îngreunează propria noastră viaţă şi pe a celor din jur.
Pe toţi cei care se confruntă cu dificultăţile adolescenţei lucrarea de faţă îi călăuzeşte la rezolvare prin înţelegere. Fără a propune soluţii universale şi infailibile (care nu pot fi decât false), părintele Vasilios Thermos, preot şi specialist practicant în psihologia juvenilă, ne dă premizele şi instrumentele indispensabile pentru un diagnostic corect al problemelor şi pentru găsirea soluţiei potrivite fiecărui caz concret. Oferim cititorului român această carte cu convingerea că fiecare va recunoaşte în ea probleme proprii sau ale celor apropiaţi şi cu nădejdea că fiecare va găsi în ea pe linga informaţie, şi inspiraţia de care duce lipsă.