Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Credința ortodoxă nu este abstractă, ci personală. Menirea sa nu este aceea de a elabora principii generale ori vreun cod teoretic de conduită morală, ci mântuirea tuturor oamenilor – ființe unice și irepetabile, zidite după chipul lui Dumnezeu. Această carte ne aduce aproape câteva persoane deosebite, care s-au distins prin faptul că au aflat sfințenia și desăvârșirea întru Hristos cu precădere pe calea căsătoriei. În exemplele alese uimeşte, mai înainte de toate, diversitatea lor, care acoperă aproape patru mii de ani, din vremea Vechiului Testament până în zilele noastre.
Țelul suprem al căsătoriei este ca soțul și soția să se ajute unul pe altul să intre în Împărăția cerurilor. Prin dragostea reci­procă și părtășia vieții, amândoi – împreună cu copiii lor, dacă Dumnezeu le-a dăruit urmași – sunt chemați a se aduce unul pe altul mai aproape de Hristos. Ca unire veșnică între două persoane unice și veșnice, Taina Nunții nu are altă menire decât aceasta. 
Fie ca toți soții și soțiile care citesc această carte să fie învredniciți, prin rugăciunile sfinților pomeniți aici, să aducă, pe cât de deplin se poate, ofranda cununilor nunții lor lui Hristos Împăratul. Și fie ca noi toți, ori că suntem căsătoriți, ori monahi, ori celibatari, privind la icoanele însuflețite ale Sfintei Treimi în paginile ce urmează, să ajungem la o mai adâncă prețuire și înțelegere ale acestei „mari taine” (Efes. 5, 32).
† Kallistos, Mitropolit de Diokleia

Aspectul esenţial al parcursului nostru constă în recunoaşterea faptului că teologia este o mărturie, o confirmare a puterii transformatoare a lui Dumnezeu arătată în Hristos: Lumină în întuneric, Viaţă în moarte, Cuvânt în trup. Ceea ce istoria consemnează în legătură cu trimiterea lui Iisus la moarte, teologia declară a fi tocmai biruinţa asupra morţii a Celui Care S-a dat pe Sine pentru viaţa lumii. […]

Teologia începe, de fapt, odată cu deschiderea Scripturilor de Domnul înviat, aşa încât ucenicii Lui pot vedea cum vorbesc Scripturile despre El şi despre necesitatea Patimilor Lui; doar astfel vor putea fi ucenicii pregătiţi să participe la masa la care îi cheamă Domnul, moment în care El este recunoscut şi totodată dispare din vedere (Luca 24, 27-32), generând în ei un dor după Cel Ce vine. Teologia se întemeiază pe recunoaşterea lui Petru că L-a trădat pe Hristos, că a fost complice în moartea Lui, şi, cu toate acestea, că este un păcătos iertat, chemat să fie un apostol, vestind iertarea adusă de Hristos, mila şi iubirea Lui – o creaţie nouă.

Episcopul Nicolae Velimirovici ne ofera, prin scrisorile sale, solutii la nelinistile si intrebarile noastre.  Raspunsurile acestui mare duhovnic lamuresc unele dintre cele mai grave probleme actuale: sinuciderea, blestemul si binecuvantarea, nationalismul, razbunarea mortilor, moda etc.

Lucrarea omului trebuie sa fie ca un diamant - sa straluceasca oriune ai intoarce-o.  Cuvintele acestea de indemn rostite de catre Sfantul Luca al Crimeei s-au implinit pilduitor in propria sa viata.  Chirurg, savant si deopotriva arhiereu al Bisericii lui Hristos.  Sfantul Luca si-a savarsit lucrarea in vremurile de cumplita progonire ateisata din Rusia.

Aceasta carte a inceput sa fie scrisa in anii 20 ai secolului trecut, dar cu toate ca Sfantul Luca a fost intens preocupat de scrierea ei inca din primii ani ai prigoanei ateiste din Rusia, a reusit sa o finalizeze de abia in anii 1945-1947, cand se apropia de varsta de 70 de ani.

Fiind o lucrare apologetica, Sfantul Ierarh Luca i-a pus acestei carti un titlu care sa infatiseze si sa marturiseasca in chip vadit telul cu care ea a fost scrisa: Duh - Suflet - Trup.

Izvorul intelepciunii cuprinse in aceasta carte este Sfantul Ioan, facatorul de minuni din Kronstadt, cunoscut intregii lumi ortodoxe ca unul dintre uriasii Bisericii vremurilor moderne.  Numeroasele lui carti de invatatura, scrise cu caldura, profunzime si simplitate, sunt una dintre comorile cele mai de pret ale literaturii duhovnicesti ruse.

Mitropolitul Veniamin Fedcenkov, care a fost apropiat al multor drepti si cuviosi ai Rusiei de dinaintea revolutiei bolsevice si de dupa aceasta, cunoscandu-l personal pe Sfantul Ioan si slujind impreuna cu el, a ales din invataturile lui raspunsuri la numeroase intrebari care ii framanta de obicei pe crestini.  Concise si pline de limpezime, ele ofera fiecaruia nu numai cunostintele necesare spre mantuire, ci si insufletirea harica ce da putere spre aplicarea lor in viata de zi cu zi.

„În toată viaţa mea, în aproape 40 de ani de cronică literară şi de prezentare de carte, eu o aşa carte nu am întâlnit [...]. O carte absolut specială, singulară. Orice ziarist normal care se respectă ar începe, în funcţie de talentul şi ziarul la care lucrează, cu o serie de epitete maxime şi superlative absolute de genul: cutremurător, amuţitor, ameţitor, tulburător, zăpăcitor. Eu am preferat epitetul pilduitor. Este o carte atât de umană, plină de suferinţă şi bucurie, extaz şi agonie, cum nu am mai întâlnit în literatura şi memorialistica noastră.”
Dan C. Mihăilescu, critic literar (lansare Librăria Sophia, 16 mai 2014)

„Titlul volumului este amăgitor. Te face să crezi că È›ii în mâini o carte despre cancer şi, când colo, cartea este, de fapt, o poveste de iubire. Crezi că vei citi o carte despre moarte şi la sfârşit constaÈ›i că ai aflat, în sfârşit, ce este învierea. Este un roman de dragoste trepidant, crud, în care viaÈ›a îşi atinge propriile limite şi i se dezvăluie cititorului în toată nuditatea ei.”
Ciprian Voicilă, scriitor şi cercetător la Muzeul Ţăranului Român

„În aceşti 14 ani am prezentat aproape patru mii de cărţi, niciodată însă nu am avut parte de o asemenea carte, cu asemenea scene de literatură pură, de o rară umanitate, scene de o carnalitate umană fără seamăn în literatura noastră. [...] O astfel de carte care te îngenunche m‑a facut praf, pur şi simplu m‑a umilit în cel mai înalt grad. Să rămâi interzis în faţa acestui curaj uluitor şi nebun de a‑ţi pune viaţa pe foaie. Cartea începe cu o scenă înfiorătoare unică în literatura noastră, nu spun în alte părţi, într‑adevăr unică în literatura noastră.”
Dan C. Mihăilescu, „Omul care aduce cartea”, 27.06.2014

Mioara Grigore, autoarea cărţii Cancerul, dragostea mea, a fost premiată cu diploma de onoare „Maria Brâncoveanu” de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.