Fericita Eufemia a Serbiei. Viata unei starete apostolice

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-136-186-4
Status: in stoc

Fericita Eufemia a Serbiei. Viata unei starete apostolice

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

Prin firea lor, femeile sunt chemate să oglindească duhul nelumesc în lumea aceasta vremelnică. Deși adeseori ascunse de privirea obișnuită, prin virtutea smereniei lor, sfintele și dreptele femei au luminat duhovnicește calea către tărâmul ceresc în toate timpurile. Între ele strălucește chipul acestei eroine din zilele noastre, Fericita Eufemia de la Ravanița, așa cum este înfățișată în biografia de față, scrisă cu dragoste de credincioasele ei fiice duhovnicești.
Maica Eufemia a avut un minunat farmec și tărie a duhului. Înfățișarea sa din afară era oglin­direa înclinației sale spre rugăciune. Lucra­rea sa din afară nu avea limite. Ca tânără ne­voi­toare mireană ea a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu din sat în sat; a călăuzit marea ei obște și sute de mireni printre primejdiile trupești și duhovnicești ale celor Două Războaie Mon­dia­le și sub jugul comunist; a întemeiat orfe­li­na­te, a educat tineri și a tradus scrieri patristice pen­tru învățătura duhovnicească a poporului său.
Lăuntric, stareța Eufemia a trăit în duhul vechilor Părinți ai pustiei: în post, în priveghere de toată noaptea și dormind doar așezată. Pentru aceasta Dumnezeu i‑a dăruit darul înainte‑vederii și al tămăduirii.
Înnoitoare a șase mănăstiri, ea a reîntemeiat viața mo­nahală chinovială în țara sa în așa măsură, încât rânduiala monahală așezată de ea s‑a folosit în mănăstirile de maici din întrea­ga Serbie.

Traducere din limba engleza de Constantin Fagetan
Editia a doua

Pret: 10.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • Nu naşterea ca atare te face tată, nu purtarea în pântece te face mamă, ci buna creştere pe care o dai copiilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

      Dragostea părintească e sacră, însă nu trebuie să uităm că faţă de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecţiunea pătimaşă pentru copii să întunece sentimentele conjugale în loc să le întărească şi să le facă mai elevate. Copilul trebuie să crească în dragoste, dar mai întâi de toate el trebuie neapărat să vadă strălucirea dragostei dintre tatăl şi mama sa şi abia apoi să se scalde în dragostea lor părintească faţă de el. În familia unde au amorţit sentimentele reciproce ale părinţilor, inima copilului poate să se răcească, să nu înveţe să iubească oricât de tandră ar fi cu el mama şi oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

      Cel ce a născut dă doar viaţă, pe când cel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa i-a dat o viaţă bună. Suntem datori faţă de taţii care ne-au născut, însă faţă de taţii care ne-au crescut bine şi ne-au învăţat buna credinţă avem o datorie cu mult mai mare, pentru că cei ce ne-au născut sunt părinţi în viaţa vremelnică, pe când taţii care ne-au crescut în buna credinţă ne nasc spre Viaţa Veşnică. Cine va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfântul Tihon din Zadonsk)

    • Cartea aceasta reprezinta o suma de articole scrise pe tema problemelor familiei contemporane de catre importante personalitati ale Greciei ortodoxe, cum ar fi arhim. Filothei Faros, arhim. Makarios Griniezakis (­specia­list in ­bioetica si predicatorul oficial al arhidiocezei Cretei), pr. Vasilios Thermos (specialist in psihiatria si psihoterapia copilului si adolescentului, autor a numeroase carti de psihoterapie ortodoxa), pr. Stamatis Skliris (medic, iconar si specialist de marca in iconografia bizantina), psihia­trul-psihoterapeut Matthaios Iosafat.

      Parintii de astazi sunt licentiati in multe, au la activ o sumedenie de reusite, dar in temele mari ale vietii sunt esuati...  Strigate, certuri, raceala, nesiguranta, frica, egoism, acreala, iritabilitate, care toate converg in ura si rautate.  O departare ca o prapastie de mare, de vreme ce unul doarme in salon si celalalt in dormitor, infasurati in vinovatii si dorinte.  Si ­copiii?  Raniti in adanc, copiii care peste zi sparg vitrine, beau, se imbata, se drogheaza, iar noaptea tremura si se tem de intuneric.  Au nevoie de o luminita in camera pentru a putea adormi, caci candela e stinsa de multa vreme.  Copii orfani, cu parinti in viats.  Bani care la inceput s‑au cheltuit pe petreceri, pe excursii, pe vacante, pe podoabe, se duc acum pe avocati si pe judecati, pe pensii alimentare – si, lucrul cel mai trist, toate au pornit de la scena clasica copiata din filme: „Nu pot trai fara tine, te iubesc, viata mea...”

      Arhim. Andreas Konakos

watch series