Iata duhovnicul Parintele Arsenie Papacioc Vol. 2

Format: 13 x 20 cm
ISBN: 978-973-7623-57-7
Status: momentan indisponibil

Iata duhovnicul Parintele Arsenie Papacioc Vol. 2

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Sophia

Aceasta antologie este un prilej de bucurie pentru cei ce si-au imbogatit sensibilitatea din sfaturile de finete duhovniceasca ale Parintelui Arsenie Papacioc si, nu in ultimul rand, pentru cei ce si-au completat cunostintele din gandirea biblic-patristica a Parintelui Cleopa Ilie, care a creat o epoca duhovniceasca.

Editie alcatuita de Ieromonah Benedict Stancu

Pret: 20.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

      Rugăciunea în vremea bolii 

      Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
      Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
      Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
      Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

Carti scrise de acelasi autor

    • Nu naşterea ca atare te face tată, nu purtarea în pântece te face mamă, ci buna creştere pe care o dai copiilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

      Dragostea părintească e sacră, însă nu trebuie să uităm că faţă de dragostea conjugală ea vine pe locul doi. Nu este îngăduit ca afecţiunea pătimaşă pentru copii să întunece sentimentele conjugale în loc să le întărească şi să le facă mai elevate. Copilul trebuie să crească în dragoste, dar mai întâi de toate el trebuie neapărat să vadă strălucirea dragostei dintre tatăl şi mama sa şi abia apoi să se scalde în dragostea lor părintească faţă de el. În familia unde au amorţit sentimentele reciproce ale părinţilor, inima copilului poate să se răcească, să nu înveţe să iubească oricât de tandră ar fi cu el mama şi oricât de grijuliu ar fi cu el tatăl. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

      Cel ce a născut dă doar viaţă, pe când cel care a crescut şi a învăţat bine odrasla sa i-a dat o viaţă bună. Suntem datori faţă de taţii care ne-au născut, însă faţă de taţii care ne-au crescut bine şi ne-au învăţat buna credinţă avem o datorie cu mult mai mare, pentru că cei ce ne-au născut sunt părinţi în viaţa vremelnică, pe când taţii care ne-au crescut în buna credinţă ne nasc spre Viaţa Veşnică. Cine va face şi va învăţa, acela mare se va chema în Împărăţia cerurilor (Mt. 5, 19). (Sfântul Tihon din Zadonsk)

    • Fiecare dintre noi ne dorim fericirea și nu este om care să nu se străduiască să ajungă la ea într-un fel sau altul. Dar, ce se ascunde în gândurile și doririle noastre privitoare la fericire? Oare zâmbet? Oare frumuseţe? Oare bucurie? Oare dragoste? Oare surâs? Oare bunătate? Oare mângâiere? Oare bună-stare? Sau poate că e o împletire din toate acestea? Orișicum, un lucru este adeverit: cu cât simţim că fericirea este mai departe de noi, cu atât mai mult tânjim după ea.
      Ne dorim ca prin această carte să aducem în sufletele cititorilor mari sau mici un strop de lumină din care să strălucească bucuria, zâmbetul, frumuseţea și dragostea cea nemincinoasă. De aceea, nădăjduim ca, prin istorisirile cuprinse aici, să se deschidă niște portiţe spre taina adâncă și luminoasă a fericirii. Rămâne ca fiecare dintre noi să ne îndreptăm către această taină, aducând închinare Celui Care ne-a zidit pentru fericirea Sa cea veșnică. 
      Temelia acestei cărţi este uimirea pricinuită de delicateţea prin care Dumnezeu lucrează cu sufletul omului. Gândul nostru de început a fost ca, prin povestirile de faţă, să se mijlocească o apropiere de cugetul Sfinţilor care și-au tăinuit viaţa cu Hristos întru Dumnezeu (Coloseni 3, 3). În acest chip vieţuind, ei s-au rugat să rămână neștiuţi oamenilor și, prin aceasta, s-au împărtășit din adâncurile dragostei și smereniei Domnului. 
      Îl rugăm pe fratele cititor să ierte și să îngăduie toată neputinţa noastră, ca dimpreună să ne adâncim gândul inimii întru cuvântul dumnezeiesc al Mântuitorului nostru, Care a grăit: „Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez” (Ioan 5, 17).
      Se cuvine să spunem că aceste povestiri se adresează celor care au trecut deja de vârsta de zece ani. Și pentru ca apropierea de filele cărţii să sporească atât bucuria copiilor, cât și pe cea a părinţilor, ori bunicilor, istorioarele au fost însoţite de ilustraţii.
      Așadar, acum nu ne rămâne decât să îi rugăm pe cititorii mici sau mari să primească aceste istorisiri cu bunăvoinţă, asemenea unei invitaţii de a descoperi sau a redescoperi Ce este fericirea? (L. S. Desartovici)

watch series