Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Aceasta carte reuneste marturii despre minunile savarsite de Sfantul Nectarie in Romania, minuni din zilele noastre.  Mare parte dintre ele au avut loc la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, această „Eghina romaneasca”, cum inspirat a numit-o un cunoscut teolog.

Astazi, din pricina lipsei de credinta, unii spun ca minunile scrise in Vietile Sfintilor sunt povesti de adormit copiii.  Dar cei care semneaza aceste marturii sunt oameni care traiesc, si sunt dovezi vii ca cele scrise de ei sunt reale.  Multe cazuri i-au uimit pana si pe medicii care au fost nevoiti sa isi recunoasca neputinta si nepriceperea, fiind covarsiti de ajutorul dumnezeiesc primit de bolnavi.

Cititorii vor intelege ca, in aceste vremuri de criza, de tulburare, de dezbinare, pot afla in Sfantul Nectarie un ajutor, un grabnic ajutător.

Aproape fiecare tip de problema cu care se confrunta omul zilelor noastre este descris in aceasta carte.  Si, de fiecare data, se vede si modul in care sfantul reuseste sa rastoarne situatia, chiar daca nu se mai vedea nicio scapare.

Eu, ca elev, ca student, duceam o viață de Heidelberg. Cântec, băutură, distracție. Abia când am fost rănit de moarte pe front și Dumnezeu mi-a salvat viața când era imposibil, adică niciun medic nu mai spunea că e posibil să mai trăiesc, toți și-au exprimat părerea, ca medici, că cel mult două ceasuri mai am de viață. Două ore. Cam cât se scurge sângele de la un curcan mare. Și Dumnezeu m-a salvat. În două ore, în loc să mor, eram dus de un avion la șase sute și ceva de kilometri, la un spital militar. Și erau medicii anunțați, medicii spitalului, erau toți în costum de operație. Nici nu m-au identificat măcar, m-au pus imediat pe masa de operație, doar m-au șters puțin cu spirt, așa, ca să... nici nu mi-au luat identificarea pe care o avea orice militar, aceea de metal, cu numele, contingentul, regimentul și toate astea. Ei știau că-i urgent. Las că vedem noi cine-i, dacă-l salvăm!
Și atunci, așa cum un om păcătos s-a gândit încă în avion, dacă Dumnezeu m-a salvat, să-mi ănchin și eu viața la ceea ce vrea Dumnezeu, nu ce vreau eu. După operație, când am primit nu concediu, ci un fel de învoire cu revenire la spital, m-am dus la Mănăstirea Putna și mi-am închinat viața lui Dumnezeu...

Părintele Adrias Făgețeanu 

Părintele Constantin Sârbu este cunoscut în țară și în străinătate. Sunt creștini de-ai noștri care l-au cunoscut și se roagă lui, alții care nu l-au cunoscut și se roagă dânsului. Și eu am o rugăciune zilnică pentru ambii părinți, pentru părintele Constantin Sârbu și pentru părintele Constantin Voicescu, cel care i-a urmat la acest sfânt alter. Îi simt ca sfinți, deoparece au pătimit prin închisori în mod nedrept, au fost lăsați fără familii, pe drumuri, și au avut o slujire desăvârșită pentru biserică și pentru neam. (...)
Salutăm cu încredere frățească apariția acestei noi cărți editate de domnul danion Vasile, care dă mărturie deplină pentru slujirea martirică a acestui mare părinte mărturisitor și sfânt, Constantin Sârbu, de la Biserica Sapienței. Este încă un episod livresc foarte lăudabil, care zidește conștiințe, unește suflete și aduce în fața credincioșilor istoria martirică excepțională a unor preoți de mare vrednicie și sfințenie a neamului nostru românesc.
Părintele Marin Cojoc

Părintele Constantin Sârbu, după ani de zile de chinuri și pătimiri în temnițele și lagărele comuniste, a primit moarte mucenicească pentru că a refuzat propunerea securității de a turna ceea ce afla la spovedanie. Moartea sa a fost neconvențională - în urma unei operații aranjate să îi aducă sfârșitul.
Venind la spital să îl împărtășească cu Sfintele Taine, părintele Ilarion Argatu a văzut în jurul capului său lumina sfințeniei și a exclamat: Cunună de martir!. Un martir cu sfinte moaște, f[c[tor de minuni ]nc[ din timpul vieții...
Editorul 

        Intr-un mod gresit, viata crestina este impartita de multe ori intre viata jertfelnica, dedicata lui Hristos, in monahism, si viata comoda, care poarta pecetea compromisului, in lume. Dar la sfintenie sunt chemati si mirenii, nu doar monahii. Hristos nu S-a rastignit doar pentru monahi, imparatia cerurilor nu e doar a monahilor. 

       Cartea de fata ne arata pilde vii de jertfelnicie, care au mers pe calea nevointei in Rusia secolului XX in regiunea Satk. Sfantul Porfirie Bairaktaris, marele facator de minuni din Grecia, a vazut cu duhul aceasta regiune plina de sfinti. In aceasta carte, cunoastem o parte din ei. Figurile centrale sunt surorile din familia Petrin, care au avut harisma staretiei...

Paradoxal, acest roman reușește să dea mai multe sfaturi omului contemporan decât multe dintre viețile sfinților cuvioși. Și aceasta pentru că eroul principal se lovește de problemele noastre, dar găsește alte soluții, cu adevărat de Pateric, acolo unde noi ne-am mulțumi cu jumătăți de măsură, cu atitudini fricoase. La sfârșitul cărții, cititorii rămân cu dorința de a se întâlni în viața de zi cu zi cu astfel de eroi, a căror nebunie pentru Hristos se manifestă tocmai prin normalitate (pentru că într-o lume întoarsă pe dos, cum e cea în care trăim noi, cea mai mare nebunie este să fii firesc, să fii normal).
După cum putem citi în carte, "premizele simple ale întregii povești nepovești, dar de mulți, actualmente neacceptate, sau acceptate parțial, sunt că există Dumnezeu, și omul, și diavolul, și lumea.(...) Ambiția (o vocabulă necreștină!) acestui proiect este de a împărți, cu oricine va avea răbdarea de a citi, măcar o fărâmă și măcar într-un mod palid, din marea frumusețe a unei astfel de lumi. De a aduce, adică, mai aproape de dumnevoastră, cititorii, atmosfera frumoasă și caldă a bucuriei de Dumnezeu, la fel de posibilă, actualmente, precum odinioară și precum de aici înainte. Aceasta nu este o lume ideală, și nici un univers ireal, iar cartea de față este, după cum s-a mai promunțat deja, cu câteva rânduri mai sus, o poveste nepoveste, despre oameni ca toți oamenii, care au, însă, în ei, o comoară - credința. Toate ideile, concepțiile și reacțiile sunt autentice, deși plasate într-un cadru lucrat scriitoricește. Prin mijlocul cascadei de întâmplări (unele dure, sau aproape vulgare) și oameni (la fel), Binele învinge și este mereu cu cei care-L iubesc și Il urmează."

Jertfa uni preot mucenic rste, inainte de toate, un roman de idei. De idei, dar si de adevaruri. Adevaruri care ne privesc indeobste pe noi, romanii, si mai ales pe noi, crestinii. Multe dintre adevarurile exilate din manualele de istorie a Romaniei si din istoria recenta a Bisericii glasuiesc aici puternic, chinuitor pentru cititorul in care mai palpaie o constiinta.