Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Singura cale corecta spre vindecarea de bolile sufletesti trece prin adevarata credinta ortodoxa, prin pocainta si prin indreptarea propriei vieti dupa dreptarul poruncilor lui Dumnezeu.

Din voia Domnului, bolile pot fi trimise omului spre punerea la incercare a credintei si chiar ca prilej de rasplata pentru cei ce se bucura de greutatile bolii, indurandu-le pentru Dumnezeu si viata vesnica.  Astfel, in functie de terenul duhovnicesc pe care apar bolile este definit si sensul lor.

Este neaparata nevoie sa spunem ca bolile psihice sunt doar un caz particular de vatamare a firii omenesti.  Din vremea stramosilor Adam si Eva ea a fost vatamata de pacat.  Ca atare, omul ce sufera de o boala psihica nu este nici cel mai bun, nici cel mai rau dintre noi.  El isi poarta crucea.  Iar noi suntem datori sa ne amintim mai des cuvintele Sfantului Ignatie Briancianinov, care spunea: „si orbului, si leprosului, si celui cu judecata vatamata, si pruncului de tata, si criminalului, si paganului arata‑le cinstirea cuvenita pentru chipul lui Dumnezeu.  Ce treaba ai tu cu neputintele si neajunsurile lor?  Ia seama la tine insuti sa n‑ai neajuns în dragoste”.

Dr. Dmitri Avdeev

Scopul fundamental al acestei lucrari este de a arata ca o mare parte a starilor depresive sunt urmare a unui mod pacatos de viata, urmare a actiunii distructive a pacatului asupra sufletului omenesc.  Cuvintele acestea sunt valabile în primul rând pentru depresiile nevrotice, care, dupa cum se va arata mai jos, sunt înrudite cu patimile pacatoase ale trândaviei (acediei) si întristarii. 
Exista si un tip de depresie ce se dezvolta de la natura si nu este legat direct de cauze duhovnicesti.  Este o stare de boala care cere interventie medicala calificata. 
Cartea cuprinde diverse recomandari ale unui medic ortodox si propune ca vindecare credinta, pocainta si îndreptarea vietii dupa poruncile lui Dumnezeu.

Cartea cunoscutului medic psihiatru Dmitri Avdeev și a Ioanei Besedina – apărută mai întâi în limba română, din dragostea și respectul autorului pentru cititorii români – este, dincolo de aplecarea către știința psihoterapiei ortodoxe, o carte duhovnicească, zămislită în perioada de grea încercare, pentru noi toți, a pandemiei de coronavirus. Tratând despre familie, despre problemele copiilor de astăzi sau despre psihoterapia familiei, autorii propun un prețios remediu bolilor și neputințelor noastre sufletești: dobândirea harului dumnezeiesc.

De la cotloanele sufletului omenesc la rafturile magazinelor în perioada pandemiei, autorii află un sens, bazat pe învățătura Sfinților Părinți, hățișului vieții tot mai complexe și provocărilor cu care se confruntă creștinul în ultima vreme.
O carte despre viața duhovnicească, în pas cu ultimele evenimente, așadar – de neapărată trebuință oricărui creștin al zilelor noastre...

„Dumnezeu este aproape! Chiar nespus de aproape...”. Aceasta e concluzia la care a ajuns și căreia ne face părtași în urma întâlnirilor sale cu personalităţi ale Bisericii Ortodoxe, cu duhovnici iscusiţi, dar mai ales cu creştini smeriţi şi neştiuţi, cunoscutul psihoterapeut ortodox Dmitri Avdeev – încercat în ultimii ani de o boală grea, peste care trece însă cu seninătatea credinţei vii.
Dumnezeu este atât de aproape e, fără doar şi poate, o carte dătătoare de curaj pentru creştinul zilelor noastre. Prin bunăvoinţa autorului, îndrăgostit – după cum o mărturiseşte adeseori – de spiritualitatea ortodoxă din Carpaţi, cartea apare mai întâi în româneşte, în semn de cinstire adusă nevoitorilor şi mărturisitorilor de la noi, dintre care pe unii îi cunoaşte personal, iar pe alţii – prin vastele sale lecturi duhovniceşti.

Noi nu cunoaştem limita băuturii: azi bem pentru poftă de mâncare, mâine pentru durerea de stomac, şi aşa ne îmbătăm. Apoi e foarte greu să te abţii dacă te‑ai obişnuit. Cum apare dorinţa de a bea, trebuie să renunţăm total la băutură. Putem bea puţin în zi de sărbătoare, dar şi aceasta doar dacă nu avem patima beţiei. Cine are această patimă să nu bea deloc. 
Dacă în inima celui care suferă de alcoolism este loc pentru credinţa creştinească, trebuie să i se aducă aminte că este ţinut în lanţurile pă­ca­tului. Trebuie familiarizat cu principiile cre­din­ţei ortodoxe, trebuie să i se dea exemple de vindecări pe care Domnul le‑a dăruit păcătoşilor pocăiţi. Medicul ortodox trebuie să vorbească despre toate aceste lucruri, chemându‑L cu smerenie pe Domnul să‑i vindece pe cei în suferinţă. 
Doar prin credinţă şi răbdare, doar prin po­căinţă şi prin milostivirea lui Dumnezeu se poate vindeca alcoolicul cu adevărat. Altă cale nu‑i!

Prof. Dr. Dmitri Avdeev

In antropologia crestina, integritatea personalitatii este vazuta in unitatea manifestarilor duhovnicesti, sufletesti si trupesti – si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia inrauririi precumpanitoare a sferei duhului.

Orice boala are in primul rand o natura duhovniceasca si de-abia apoi psihofiziologica.

O abordare duhovniceasca a bolnavului nu submineaza perspectiva medico-biologica, ci imbogateste, completeaza si desavarseste conceptia despre personalitate.  Biserica priveste bolile psihice ca pe una dintre manifestarile vatamarii generale de catre pacat a naturii omenesti.  Distingand in structura personalitatii nivelul duhovnicesc, cel sufletesc si cel trupesc, Sfintii Parinti deosebeau bolile dezvoltate „din fire” de cele provocate de lucrarea demonica sau de patimile care il inrobesc pe om.  Potrivit acestei distinctii, sunt la fel de nejustificate atat considerarea tuturor bolilor psihice drept manifestari ale indracirii, ceea ce atrage dupa sine savarsirea fara temei a randuielii exorcismului, cat si tentativa de tratare a oricaror tulburari spirituale exclusiv prin metode clinice...