Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

Ediția integrală

Alcătuit ca un manual de viață mistică și duhovnicească, Războiul nevăzut se adresează atât începătorilor în viața duhovnicească, cât și celor sporiți, punând la îndemână, într-o manie­ră metodică și sistematică, îndemnuri pentru toate treptele vieții spiritual-morale în duh isihast. Lucrarea de față – un adevărat ghid practic de spiri­tualitate ortodoxă necesar a fi studiat zilnic – îmbină foarte armonios temele practice și teoretice ale viețuirii creștine în acord cu exigențele Evangheliei, determinând cititorul să se ridice de la problemele și confruntările de fiecare zi la analiza experiențelor duhovnicești, în scopul călăuzirii pe calea desăvârșirii, adică al curățirii de patimi și al luminării minții, al rugăciunii inimii și al îndumnezeirii, în vederea dobândirii mântuirii – rostul vieții noastre pe pământ.

***

„Neîndoielnic, Războiul nevăzut rămâne cea mai citită și universal difuzată și chiar cea mai iubită carte a lui Nicodim, celebrată drept un «adevărat imn al duhului mistic al Părinților ortodocși și oglinda cea mai curată a inimii și sufletului preaortodoxului Sfânt Nicodim», după cum subliniază și părintele Teoclit Dionisiatul.” (Elia Citterio)

***

Această carte pe care, copilul meu, ți‑o dau spre a o citi stăruitor, din care poți afla adevărata icoană a fiecărei virtuți, este Însuși Stăpânul Hristos. Fiindcă El, ca Cel Ce este Cartea Vieții, nu doar dă luminare minții prin cuvinte, ci și prin pilda Sa vie ne umple de înflăcărare voința. Căci nimeni și nimic nu vor putea să‑ți lămurească desăvârșit chipul dobândirii tuturor virtuților așa cum ți‑l va tâlcui aici Iisus Cel Răstignit și Înviat.

Cauza razboiului consta in lepadarea oamenilor de Dumnezeu si de legea Lui.  Lepadarea de Dumnezeu si netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoaca razboiul.  Atunci cand oamenii merita razboiul, atunci cand acumuleaza cauze de razboi, razboiul vine fie ca o vor ei, fie ca nu o vor.  Precum aceia ce beau apa cu bacili de tifos se molipsesc de tifos si tifosul este inevitabil, asa si cei ce, lepadandu‑se de Dumnezeu, se adapa cu ganduri, pofte si fapte potrivnice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima razboiului, si razboiul devine inevitabil.  Atata vreme cat oamenii se razboiesc cu Dumnezeu prin gandurile, poftele si faptele lor, degeaba viseaza la pace.  Fie ca vor sau nu, razboiul n‑are cum sa nu vina acolo unde este semanata samanța razboiului.  Razboiul impotriva lui Dumnezeu, pe fata sau intr‑ascuns, duce inevitabil la razboi intre oameni.  Ca nu este pace necredincioșilor, zice Domnul(Isaia 48, 22).  In zilele noastre, se vorbeste in gura mare despre pace mai mult decat oricand, in vreme ce popoarele se pregatesc de razboi mai mult decat oricand.  Este greu ca aceasta fatarnicie sa nu fie pedepsita prin razboi.

Ignoranta noastra referitoare la cunoasterea exacta a scopului vietii noastre crestine, precum si necunoasterea adevaratilor dusmani ai mantuirii noastre ne fac sa fim usor de prins in capcanele demonilor. Niciodata nu trebuie sa uitam ca cei trei dusmani ai mantuirii noastre: trupul, lumea pacatului si diavolul nu au vreo perioada de armistitiu si de aceea suntem datori cu atentie sa ne pazim cu grija pe noi insine de ei, pentru ca trecem prin multe capcane mortale ascunse. Cerand luminarea si ajutorul lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, mijlocirile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si Pururea- Fecioarei Maria si rugaciunile tuturor Sfintilor Ortodoxiei, suntem chemati sa luptam pentru curatirea noastra de diferite patimi pacatoase si pentru dobandirea virtutilor evanghelice si sa traim, in general, o viata cu roade vrednice de pocainta, pentru a avea nadejde de mantuire.

O carte provocatoare, prin titlul ei, și mult lămuritoare, prin conținutul ei. Lucrarea ne arată că evoluția spontană a cultului divin, marcată uneori de evoluția intenționată, indiferent cum vrem să o numim pe aceasta din urmă, a conservat și a aprofundat mereu unul dintre scopurile esențiale ale cultului divin, acela de a ne oferi experiența deplină a vieții în Hristos. Nădăjduind că toți aceia care o vor lectura vor dobândi, nu doar mai mai multă cunoștință, ci și mai mult folos duhovnicesc.

Pr. Prof. Viorel Sava

In fiecare zi avem aceasta oportunitate, avem acces la calea sfinteniei, putem porni pe drumul spre sfintenie.

Trecem rascrucile drumurilor, alegandu-l de fiecare data pe celalalt, fara sa ne pese unde ne ducem.

Mersul nostru a pierdut calea dreapta - oricare dintre drumuri ne poate parea cel drept.  Si totusi in fiecare rascruce unul dintre drumuri este cel drept.  Nu facem altceva in fiecare zi decat sa refuzam acest drum, mai mult sau mai putin explicit, mai mult sau mai putin constient.  Refuzul sfinteniei este integral opera modernaitatii, a pseudo-modernitatii, sau poate cu o expresie mai potrivita a post-umanitatii.

Post-omul poate refuza, din vocatia sa de apartenenta la clasa sau la regnul modern sau post-modern - si nu la cel dumnezeiesc -, poate refuza - si o face - singura sa salvare: mantuirea.

O carte care te ajută să-ți regăsești sensul între știință și credință
Lumea modernă încearcă să ne convingă că știința și credința sunt incompatibile, însă această carte ne reamintește că știința și credința nu pot exista una fără cealaltă, fiind, de fapt, două abordări complementare ce au la bază aceeași dorință profund umană: dorința de a înțelege lumea și locul nostru în ea.Părintele Necula și Profesorul Ciurea pornesc de la fundamentele teoretice ale specializărilor lor, teologia și neurochirurgia, pentru a arăta că oamenii sunt făcuți în egală măsură pentru cunoaștere și credință, pentru adevăr și iubire. 
„Există însă o trăsătură de caracter care unește credința de cercetarea științifică, omul credincios de omul studios întru știință? Personal, zic că da. Nu, nu curiozitatea, uneori ucigașă și mediocră prin rezultate. Mă refer la curaj. Curajul nu ca oponent fricii. Nu opusul sentimentului de teamă, ci curajul ca dar al lui Dumnezeu.” – Părintele Constantin Necula
„Toate datele ştiinţifice actuale din toate domeniile concluzionează că nu există practic materie, ci există energie. Totul în acest univers se datorează unei energii. Aceste date converg în mod cert spre „energia supremă” care coordonează întreaga lume şi pe care o definim cu numele suprem de DUMNEZEU.” – Dr. Prof. Univ. Alexandru Vlad Ciurea
Știința are nevoie de credință pentru a fi cu adevărat de ajutor omenirii, iar credința de știință pentru a nu cădea în mit sau dogmatism periculos. De aceea, Părintele Necula și Profesorul Ciurea explorează legăturile tainice dintre știință și credință îndemnându-ne să facem pace între acestea în inimile noastre, chiar dacă lumea se încăpățânează să le separe.

Țara aceasta e mică, e nouă, dar e o țară care mi-e dragă. Îmi trebuie ca și altora să le fie dragă; de aceea ascultați câteva cuvinte despre dânsa. Îngăduiți-mă să zugrăvesc câteva icoane, să fac câteva schițe așa cum le-am văzut cu ochii întâi, apoi cu inima.

N-am să mă apuc a povesti de așezămintele țării mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii întregi. Alții au făcut aceasta cu mai multă pricepere decât aș fi putut. Îmi trebuie numai să vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de țăranii și ostașii ei, de lucruri care m-au făcut să iubesc țara aceasta, care au făcut ca inima mea să bată odată cu inima ei.

Relaţiile din afara căsătoriei în teologia ortodoxă nu constituie un studiu teologic complet şi nici nu îşi revendică titlul de lucrare ştiinţifică ci şi-a propus să ofere cititorilor o imagine şi un răspuns referitor la patima curviei, de care sunt legate toate păcatele ce ţin de relaţia erotico–trupească a oamenilor.

Aceste relaţii trupeşti complete pot avea loc fie între doi oameni necăsătoriţi, şi atunci vorbim de patima curviei, fie între persoane dintre care cel puţin una este legată prin căsătorie de o altă persoană, iar atunci vorbim de preacurvie. Există de asemenea şi relaţii trupeşti între persoane de acelaşi sex, faptă cunoscută sub numele de homosexualitate, care constituie un alt păcat de aceeaşi gravitate, dacă nu mai mare decât cele precedente.

Nădăjduim că această carte va constitui un sprijin pentru fraţii noştri, să-i facă să-şi pună întrebări şi să încerce să aprofundeze tema luată în discuţie.

Iubite cititor, prin lucrarea pe care o ții în mâini, autorul își propune să te îndrume în universul învățăturii Bisericii Ortodoxe. Într-un limbaj simplu și accesibil, Episcopul Aleksandr Mileant te va instrui pas cu pas cu privire la adevărurile și tainele lumii materiale, dar și ale celei nevăzute. Dat fiind gradul ridicat de analfabetism religios în rândurile creștinilor noștri, îndrăznește să vezi această lectură ca pe o provocare, ca pe o „aventură” spirituală menită să treacă treptat într-un minunat pelerinaj duhovnicesc.Așadar, vei trece prin toate treptele inițierii creștine. Negreșit, te vei bucura dacă vei descoperi că cunoști învățăturile expuse în paginile acestei cărți. Totuși, să nu te întristezi dacă vei realiza că nu stăpânesc prea bine fondul dogmatic, moral și canonic al vieții ortodoxe. Încearcă să deprinzi cu sârguință cunoștințele care îți lipsesc și intră în bucuria Domnului Tău (Matei 25, 21-23). Scopul nedeclarat al volumului de față este cel de a te ajuta să treci din categoria creștinilor nominali în cea a credincioșilor conștiincioși, care își cunosc și mărturisesc prin propria viață învățătura Bisericii din care fac parte.

In parcurgerea acestei carti, trebuie luate in cosiderare cateva aspecte:

Intreaga detentie a fost traita si privita prin prisma unui om abia iesit de pe bancile facultatii, a carui existenta se derulaseintre poezie, muzica, natura.

Inchisoarea a reprezentat pentru mine prima lectie de viata, dar pe care n-am descifrat-o cu profunzimea unui matur.  In consecinta, multe din colegele de inchisoarem-au tratat ca pe un copil, evitand sa mi se dezvaluie. De aici rezulta si absenta sau creionarea insuficienta a atator personaje, care, datorita multor ani de detentie, isi inchisesrea trecutulin adancul lor.  Dar chiar si in acesteconditii, au constituit pentru mine un model moral si caracterial, pentru care le sunt recunoscatoare. 

Cand generalul Antonescu a ordonat „trecerea Prutului”, Virgil Gheorghiu a fost angajat corespondent de razboi si a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei (1941), reportajele sale fiind publicate sub titlul „Ard malurile Nistrului”.  Participa apoi la luptele de eliberare din Crimeea si se imbarca(1942) pe submarinul „Delfinul”, participand la asediul Sevastopolului.  Dupa aventura cu „Delfinul” s-a imbolnavit si a parasit frontul.  Dupa 23 august 1944 refuza sa se mai intoarca in Romania ocupata de sovietici.  Trece prin mai multe inchisori si lagare, iar in 1947 este eliberat si va scrie celebrul roman „Ora 25”.

Am auzit odată de la un profesor fizico-matematician ceva care mi s-a părut de necrezut. Adică faptul că bătăile din aripi ale unui fluture în India pot, datorită unor legi şi parametrii fizici, să provoace un cutremur în America! Susţinea, de asemenea, că joculeţul pe care îl face un pui cu aripile lui în zăpadă, sus pe un munte, poate să provoace o avalanşă. Să fie creat, astfel, un bulgăre mic de zăpadă, cât un bob de năut, iar acesta, rostogolindu-se, să devină o avalanşă, care să provoace distrugeri enorme.

Nu sunt specialist, pentru a adeveri, să fiu de acord sau să resping aceste idei ale profesorului. Totuşi, oricât de improbabile par aceste ipoteze, ele exprimă un adevăr pe care îl conştientizăm puţin: că binele sau răul, virtutea sau păcatul nostru nu ne priveşte numai pe noi, ci are dimensiuni comunitare, mondiale, pozitive ori negative. Ele influenţează întreaga lume, direct sau indirect. Cu alte cuvinte, suntem responsabili pentru tot ce se întâmplă în lume.

Din păcate, acest adevăr nu numai că îl ignorăm, dar nici măcar nu vrem să îl auzim. De aceea şi credem şi susţinem cu patos, de multe ori, că pentru toate relele care se întâmplă în noi sau în jurul nostru, dar şi în lumea întreagă, sunt de vină numai alţii sau chiar însuşi Dumnezeu.

De exemplu, este foamete într-un loc al planetei? E de vină Dumnezeu! Are loc un război între două state. E de vină capitalul, interesele economice etc. Izbucneşte un scandal politic sau bisericesc? Sunt de vină puterile întunericului, fiara (666), ereticii, antigrecii. Trebuie să înfruntăm nişte probleme familiale sau personale? Nu suntem noi de vină! E de vină sistemul, statul sau cineva care ne duşmăneşte şi ne-a făcut...vrăji! Astfel ne justificăm sinele propriu, aruncăm greutatea pe alţii şi nu luăm asupra noastră nici o responsabilitate. Aceasta, însă, are consecinţe tragice nu numai pentru noi, dar şi pentru mediul nostru apropiat, pentru societatea noastră, pentru lumea întreagă.

Ne-am gândit să punem în circulaţie acest text de mici dimensiuni, cu nădejdea că unii dintre cititori vor vedea lucrurile din alt punct de vedere şi îşi vor pune problema în mod adânc. În alcătuirea textului am preferat să ne mişcăm printre evenimentele istorice sau printre întâmplările obişnuite ale vieţii de zi cu zi, evitând analizele teoretice greu de înteles.

CUPRINS

Cuvânt înainte

1. Cine este răspunzător pentru rău?

2. Suntem responsabili pentru toate

3. Influenţa binelui şi a răului

4. Proporţii nebănuite

5. Responsabilitatea familiei

6. Forme de adresare

7. Împreună-răspunzători

8. Biserica: organismul cel mai complex

9. Iubirea

10. Pocăinţa

11. În loc de încheiere