Traind intr-o perioada apropiata vremurilor noastre, Sfantul Ioan de Kronstadt da marturie prin exemplul sau ca, indiferent de imprejurari, putem duce o viata conforma cu invataturile lui Dumnezeu.  In insemnarile sale duhovnicesti privim uneori ca in oglinda, descoperind situatii ce ne sunt familiare.

Cartea de fata nu este un simplu jurnal, ci un indrumar pentru urcusul duhovnicesc.  Rugaciunea, pocainta, jertfa sunt coordonatele ce ne calauzesc spre acest urcus.  Privind la lupta launtrica a parintelui Ioan, constientizam faptul ca dobandirea acestor virtuti nu este o utopie, ci ceva ce sta in putinta tuturor.

De la Hristos si pana azi au aparut multe si felurite erezii. Dar care erezie crestina, care eretic a sustinut vreodata ca "Toate religiile slujesc lui Dumnezeu si pe om"? Ortodocsii si ereticii credeau si propovaduiau ca numai o religie "slujeste lui Dumnezeu", iar toate celelate diavolului, deoarece insala si mint si tin pe om departe de lumina si de adevarul mantuitor. Pana si iehovistii, care au intrecut orice masura prin lipsa de evlavie si hulele lor, n-au ajuns nici macar aproape de grozavia ecumenismului. Multi monstri a nascut iadul in vremurile noastre, dar de marimea ecumenismului nu este nici unul! 

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, a trasat o cale scurta si luminoasa pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihneste aproape de Acela pe Care atat de mult L-a iubit in toata viata sa.

Principiul de temelie al Staretului a fost dorinta de a predica Evanghelia in dar, dupa exemplul Sfantului Apostol Pavel, sa slujeasca Biserica fara cea mai mica rasplatire materiala.  De aceea in toata viata sa a ramas fara subventie si asigurare, economisindu-si cele de trai, mai ales in primii ani ai slujirii sale preotesti, din corecturile publicatiilor Astir ale Fratilor Papadimitriu.  Parintele Epifanie in toata viata sa si-a aruncat grija spre Domnul si filosofia lui cea mai inalta - asa cum o caracteriza - era cererea liturgica: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Volumul "EREZIILE CONTEMPORANE - o adevarata amenintare" semnat de Parinte Arsenie Vliangoftis, Doctor in Teologie si Licentiat in Filozofie prezinta cu exactitate stiintifica pericolele venite din partea falsilor invatatori, promotori ai Scientologiei, ai Globalizarii, ai Noii Ordini a Lucrurilor, sincretismului religios si care nu sunt decat niste unelte in mana diavolului ce umbla racnind, cautand pe cine sa inghita (I Petru, 5,8). De asemenea, foarte bine accentueaza diferenta dintre meditatia antropocentrica de tip yoga si rugaciunea hristocentrica a mintii sau a inimii, specifica Ortodoxiei.

Articolele cuprinse in carticica aceasta s-au publicat mai intai in ziarul religios al Atenei Presa ortodoxa.  Ecoul lor a intrecut orice asteptare.  Alcatuite in urma unor indemnuri-rugaminti, si adresate mai ales clericilor, le redau independente unul de altul, ca sa fie mai la indemana celor ce le vor folosi in infruntarea teoriilor potrivnice.  Unii dintre cei care mi le-au cerut, intre care sunt chiar si ierarhi, mi-au declarat ca isi iau raspunderea publicarii lor.

Arhim. Epifanie T. Teodoropulos

Randurile ce urmeaza sunt ale mele si ale tale deopotriva. Ele sunt izvorate din respect, recunostinta si dragoste adanca fata de Staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului David, fericitul parinte Iacov Talikis, cel care a adormit spovedind la 21 noiembrie 1991, in cel de-al 71-lea an al vietii sale.

Cuviosul se daruia in intregime rugaciunii si singurul lucru pe care il cerea de la Dumnezeu era sa se poata ruga neincetat.

Dumnezeu a ingaduit sa-l tiranizeze atatea boli, dar i-a daruit si o putere nemasurata in rugaciune.  O traia si se desfata in ea in chip pascal.

Adeseori se lasa prada lacrimilor de bucurie si de recunostinta fata de Dumnezeu.

Noaptea sau dimineata, inainte de a merge la biserica, monahii treceau pe la chilia sa si il vedeau plangand, curgandu-i lacrimile ca paraiasele, insa expresia fetei lui era tot mai luminoasa.

"De ce sa credem in Dumnezeu? Stie cineva cum e pe lumea cealalta? S-a intors cineva de acolo? .... Poate ca nu exista nici rai, nici iad. Totul e aici, pe lumea asta. Si fiecare trebuie sa ne zbatem sa scapam de iadul necazurilor si sa ajungem in raiul placerilor." Cine spune asta? Multi, foarte multi oameni. Si chiar unii crestini, care sunt crestini numai prin botez, si care nu cred in Dumnezeu pentru ca mintile lor au fost intinate cu invataturi atee. De-a lungul istoriei au existat multi oameni care s-au indoit de existenta raiului si a iadului. Cativa dintre acestia, din randuiala lui Dumnezeu, au avut vedenii prin care s-au convinsca raiul si iadul nu sunt doar scorniri ale preotilor. Au mai existat cuviosi sau oameni obisnuiti, chiar si unii pacatosi, care au vazut in vedenii raiul pentru a sti care este rasplata dreptilor- si iadul - pentru a intelege chinurile care ii asteapta pe pacatosi. E lesne de inteles ca necredinciosii nu pot lua in serios marturiile acestora. Ei considera ca sunt simple halucinatii sau scorneli ale oamenilor lipsiti de minte. Dar cititorilor credinciosi le este de mare folos sa citeasca cu luare aminte intamplarile istorisite in aceasta carte. De murit, vom muri cu totii, si cei credinciosi si necredinciosii. Dar cei care s-au pregatit vreme indelungata, ani si chiar zeci de ani, pentru clipa mortii vor ajunge sa se bucure de viata cea adevarata...

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie - ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, dupa ce jefuise Biserica, vrând a se răzbuna pe creștini.

Văzând însă trupul sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele Bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră.

După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte, i-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

Ediția a doua a Triodului Paisian conține următoarele volume:
1. Triodul pînă la Duminica Floriilor
2. Liturghiile Postului Mare
3. Acatistul Bunei Vestiri
4. Săptămîna Patim

Din cartea pe care o aveti in fata veti afla cum se numesc acum locurile in care s-au nascut sfintii, prin ce incercari au trecut ei, ce minuni au facut, cum a continuat lucrarea lor dupa ce au murit si cum au devenit cunoscuti in toata lumea.

Cand veti termina aceasta carte, veti avea o multime de noi prieteni puternici, intelepti si plini de dragoste.  Nu uitati ca prieteniile sunt pentru vesnicie. Odata primiti in inim a voastra, prietenii raman acolo pentru totdeauna.  Bucurati-va de aceasta intalnire cu ei si aduceti-va aminte sa apelati la prietenii pe care ii castigati acum oricand veti avea nevoie de ajutor de-a lungul vietii.

Ediţie îngrijită de Florin Stuparu

O, Preasfinte şi întru tot lăudate Mare Mucenice Mina! – de minuni făcătorule, primeşte această rugăciune de la mine, nevrednicul robul tău, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri, şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scap eu, ticălosul, şi către sfînt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi mă rog ţie: Vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu! De aceea mă rog ţie, fericite şi Sfinte Mina, grăbeşte a mă ajuta cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni, şi mă sprijineşte pe mine, robul tău!

Sfanta Biserica a lui Hristos nu va inceta sa nasca Sfinti pana la sfarsitul veacurilor.  Ea se bucura de toti Sfintii de curand aratati, dar mai ales de nectarul cel preadulce al vietii virtuoase, de mult pretiosul vas al darurilor Preasfantului Duh, de Purtatorul de Dumnezeu ierarh, de Sfantul Nectarie, Episcopul Pentapolei.

Sfantul Nectarie a savarsit nenumarate minuni inca din viata: demonizatii se slobozeau de duhurile necurate, iar bolnavii se vindecau.  Locuitorii din Eghina aflau toate acestea si se minunau.  Iti era de-ajuns sa-l vezi pe episcop, ca indata simteai ca este facator de minuni.  Avea un chip senin.  Era bland si placut.  Un om in care salasluia Duhul lui Dumnezeu.