Miresele lui Hristos. Despre dragostea care a biruit lumea

Format: 13x20 cm
ISBN: 978‑973‑136ï¿
Status: in stoc

Miresele lui Hristos. Despre dragostea care a biruit lumea

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Sophia
Numar de pagini: 282

Romanul "Miresele lui Hristos" este inspirat din fapte reale, fiind dedicat monahilor È™i monahiilor care au pătimit în anii de prigoană comunistă. 
În mijlocul unei lumi atee, aceÈ™tia au avut de înfruntat ne­vo­inÈ›e grele, răbdând asuprirea autorităÈ›ilor, deportări, lagăre, frig, foame, boli È™i sărăcie lucie. PăÈ™ind pe drumul crucii, trecând uneori prin suferinÈ›e cumplite, ei găseau puterea de a se ruga È™i a‑L slăvi pe Dumnezeu, păstrându‑și credinÈ›a.

***
„Crucea era la o distanÈ›ă atât de mică, aproape palpabilă, cuvintele repetate la nesfârÈ™it vreme de mulÈ›i ani despre urmarea lui Hristos se împlineau, ca în Evanghelie. Fiecare cuvânt al rugăciunii răsuna în minte parcă pentru prima oară, încolÈ›ind din nevoia de a se uni cu Domnul.
Îndată ce inima maicii egumene birui suferinÈ›a, avu impresia că ucenicele ei, vieÈ›uitoarele mănăstirii distruse, îm­prăÈ™­tiate prin È›ara păgână, o rugau din depărtări cu lacrimi să le salveze, să le apere.
Maica începu să se roage, împletind numele lor în cererile sale către Dumnezeu. Se ruga să le ajungă puterile pentru încercări – pentru asupriri, batjocuri, insulte. Să nu se îndoiască, să nu È™ovăie, să nu‑și piardă curajul! Să nu le lipsească niciodată bărbăÈ›ia pentru a urca pe crucea suferinÈ›elor...”

Pret: 30.00 LEI   
  Cumpara


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Volume apartinand de la aceeasi editura

    • Patriarhul Eftimie de Târnovo (1320/1330‑1402) este considerat cel mai strălucit cărturar bulgar al celei de‑a doua jumătăÈ›i a secolului al XIV‑lea. Par­cursul înal­tului ierarh va fi unul isihast È™i cărturăresc deopotrivă, acesta înfiinÈ›ând vestita „Școală literară de la Târnovo”, cu adânci reverberaÈ›ii în spaÈ›iul nord‑dunărean – legăturile întâi­­stătătorului cetăÈ›ii AsăneÈ™tilor cu mitropolitul Antim al Ungrovlahiei ori cu stareÈ›ul Nicodim de la Tismana, viitor sfânt, fiind de altfel binecunoscute.

      Tălmăcitor, dar È™i alcătuitor al unor vieÈ›i de sfinÈ›i È™i al unor pa­ne­girice, în cinstea cel mai adesea a cuvioÈ™ilor ori mucenicilor ale căror moaÈ™te se aflau în vremea păstoririi sale în bisericile capitalei È›aratului vlaho‑bulgar, cuvintele ierarhului sunt străbătute de un fior poetic arareori întâlnit în alte scrieri hagiografice.

      După publicarea CorespondenÈ›ei Sfântului ­Patriarh Eftimie, prin tălmăcirea de această dată a VieÈ›ilor SfinÈ›ilor de la Târnovo – considerate de cei mai mulÈ›i cercetători o adevărată capodoperă literară –, opera strălucitului ierarh cărturar‑isihast devine accesibilă aproape în întregime cititorului român –, umplând în acest chip un gol uriaÈ™ în literatura noastră hagiografică È™i aducând, totodată, nu puÈ›in folos creÈ™tinului aplecat către aflarea sensurilor tot mai adânci ale vieÈ›ii duhovniceÈ™ti È™i ale  credinÈ›ei.

    • Adolescenţa este, într-un fel, cea mai importantă perioadă din viaţa omului – însă şi cea mai dificilă, atât pentru el însuşi, cât şi pentru părinţi. Tot ce face, adolescentul face pentru prima dată; nu are experienţă. Creşte, însă nu ştie cum se va dezvolta. Năzuieşte, însă nu ştie încotro. Vrea să fie, însă nu ştie ce. Le arată, parcă, tuturor că nu are nevoie de tutelă, că, în general, n-are nevoie de nimic – numai de libertate. Nu doar de libertate are însă nevoie adolescentul: şi mai necesare îi sunt atenţia, sprijinul şi, în principal, dragostea. Tocmai aici apare o contradicţie, fiindcă adulţilor li se pare că apropierea dintre ei şi copil s-a încheiat: adolescentul devine obraznic, neascultător, încăpăţânat, încearcă să se ferească de părinţi; el se distanţează de toţi, se străduieÈ™te să nu fie aşa cum vor să-l vadă adulţii. Adulţilor li se pare că adolescentul nu doreÈ™te decât să fie lăsat, în sfârşit, în pace.
      Cartea de faţă reprezintă o continuare organică a lucrării Sufletul copilului vostru, apărută recent la Editura Sophia. Suntem convinşi că multipla perspectivă – pastorală, psihologică, pedagogică – a colectivului de autori vă va ajuta să abordaţi în mod mai lucid, mai înţelept, şi să rezolvaţi în mod fericit multe dintre problemele pe care le implică această perioadă atât de complexă şi de importantă pentru formarea caracterului şi pentru reuşita în viaţă a copiilor noştri.

    • În ziua în care patriarhul familiei, Petru Leopardos, părăseÈ™te lumea aceasta, la vila „Buna SperanÈ›ă” îÈ™i face apariÈ›ia cerÈ™etoarea Roza, femeia care l-a părăsit în urmă cu cincizeci È™i cinci de ani, pentru o dragoste efemeră, abandonându-È™i atunci È™i singurul fiu –pe Ștefan. Nimeni nu-i cunoaÈ™te identitatea. Nici ea nu e conÈ™tientă de evoluÈ›ia bizară a destinului. Taine bine ascunse ies la iveală, protagoniÈ™tii se simt privaÈ›i de presupusa lor fericire È™i sunt puÈ™i în faÈ›a unor alegeri de o importanÈ›ă vitală. Iar un preot, duhovnicul familiei È™i prietenul lui Petru, îÈ™i asumă slujirea tainelor iubirii, iertării È™i pocăinÈ›ei. Unii vor răspunde acestei chemări, alÈ›ii nu. Pentru că iubirea nu este deloc uÈ™oară È™i necesită efort.
      O viaÈ›ă între două mame, o viaÈ›ă între iertare È™i ură,  între Cruce È™i Înviere.
      O carte care ne vorbeÈ™te despre consecinÈ›ele nefaste ale lipsei de maturitate lăuntrică în momentul căsătoriei È™i ale uÈ™urinÈ›ei dizolvării familiei din narcisism È™i laÈ™itate, dar È™i despre extraordinara forÈ›ă regeneratoare a pocăinÈ›ei.
      Un roman ce se adresează sufletului fiecăruia dintre noi, care ne confruntăm cu probleme esenÈ›iale, precum însemnătatea alegerilor noastre, atitudinea faÈ›ă de cei care ne-au rănit È™i sinceritatea faÈ›ă de noi înÈ™ine.
      Urmărind viaÈ›a personajelor cărÈ›ii, cititorul este provocat la o meditaÈ›ie serioasă asupra pildei fiului risipitor sau a vameÈ™ului È™i a fariseului, fiind condus treptat spre imaginea dramatică a celor doi tâlhari răstigniÈ›i de o parte È™i de alta a lui Iisus, ce ne învaÈ›ă că fără Cruce nu există Înviere.

    • Hristos este Capul Bisericii, fiii Bisericii sunt mă­dularele Lui credincioase. Deci, se cuvine nouă, dacă voim a fi adevărate mădulare ale Lui, să fim ne­despărÈ›iÈ›i de El, uniÈ›i cu El prin credinÈ›ă È™i dragoste, È™i ceea ce face El să facem È™i noi, È™i unde merge El să Îl urmăm È™i noi, fiindcă mădularele nu sunt despărÈ›ite de capul lor, precum vedem la trupul cel material. 
      Hristos este Că­lă­u­za cea credincioasă È™i înÈ›eleaptă, Care pe căile acestei lumi îi călăuzeÈ™te pe credincioÈ™ii Săi la ÎmpărăÈ›ia cerurilor; aÈ™adar, datori suntem să Îl urmăm, dacă nu vrem să rătăcim pe calea pierzării. Hristos este Păstorul cel bun; aÈ™adar, datori suntem să ascultăm de glasul Lui, prin care El ne cheamă în urma Sa, È™i să Îl urmăm: „de slujeÈ™te cineva Mie, Mie să‑Mi urmeze” (Ioan 12, 26). Hristos este ÎnvăÈ›ătorul È™i PovăÈ›uitorul nostru, Ce ne învaÈ›ă È™i ne povăÈ›uieÈ™te la calea adevărului; aÈ™adar, datori suntem a învăÈ›a de la Dânsul ceea ce ne învaÈ›ă prin cu­vân­tul È™i prin chipul vieÈ›ii Lui neprihănite, È™i să rămâ­nem întru cuvântul Lui, de vrem să fim ucenicii Săi. Hristos este Lumina lumii; aÈ™adar, dacă nu vrem să fim întru întuneric, datori suntem a urma acestei Lumini, ca întunericul să nu ne cuprindă. Hristos e Mirele sufletelor credincioase; aÈ™adar, credincioÈ™ii sunt datori a se lipi de El prin credinÈ›ă È™i dragoste, a face voia Lui. Hristos este Adevărul È™i ViaÈ›a; aÈ™adar, datori suntem a ne È›ine de El, de nu vrem să ne înÈ™elăm È™i să murim. 
      Sfântul Tihon din Zadonsk 

watch series