Tributar eforturilor practice și concrete de a-i ajuta pe oameni în urcușul lor duhovnicesc, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic împărtășește publicului larg o nouă lucrare sintetică, cu nădejdea că lecturarea ei este extrem de benefică în contextul contemporan. De data aceasta, tema demersului științific și teologic pe care l-a întreprins Înaltpreasfinția Sa este mai anevoioasă, dat fiind faptul că dezbate parcursul sufletului după moarte, aspect care în decursul timpului, din pricina anumitor incertitudini, a generat devieri de la dreapta credință și, implicit, apariția învățăturilor greșite. În excursul său, autorul arată că omul este sortit morții trupești, ca urmare a păcatului și a lipsei de pocăință a lui Adam. Dar cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne învață că viața nu încetează după moartea fizică, ci trece într-o existență superioară, în care sufletul, după caz, fie își găsește fericirea și liniștea eternă în nemijlocita apropiere de Hristos, fie este supus chinurilor veșnice. Ca atare, timpul vieții pământești are sens unic: este timpul mântuirii, după cum spune Sf. Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 2). Fiecare clipă a vieții se face prilej pentru mântuire, început de sfințenie, ocazie de comuniune cu Dumnezeul Cel viu și întoarcere din abisul împietririi conștiinței, ce avertizează asupra unei stări mai grave decât moartea trupului: moartea spirituală.Sfârșitul vieții trebuie înțeles ca o vreme a culegerii roadelor, o împlinire a lucrării în acest plan orizontal, la care suntem chemați, urmând să culegem răsplata faptelor noastre în planul vertical în ziua hotărâtă de Dumnezeu, considerată ca fiind ultima a acestei lumi: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

Prolog

Motivul care m-a determinat, frații mei, să scriu cartea de față, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu și să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva. 

Am păstrat mulți ani, în taină, aceste evenimente, atât față de soția mea, cât și față de copiii mei, pentru că așa a hotărât duhovnicul meu. Mulțumesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi și să înțeleg și eu ce înseamnă adevărata pocăință, smerenia şi dragostea în Hristos.

Din acest univers pe cât de misterios pentru unii, pe atât de accesibil pentru alții, v-am făcut părtași cu câteva chipuri, destine și întâmplări, tocmai pentru a fi cât mai aproape de viața monahală, de frumusețea ei, și în semn de respect pentru cei care continuă să lumineze pe mai departe vetrele vechi sau noi ale ortodoxiei, fie că acestea sunt în munți, pe dealuri, pe obcini sau la intersecții de drumuri.

Starea de priveghere în teologia ortodoxă este considerată fundamentală pentru mântuire, deoarece fără liniștirea minții și a sufletului nu poți ajunge la pace, curățare și iluminare. În ceasul de priveghere regăsim parte din răbdarea noastră pe care o risipim în timpul zilei, ca la final să ne aflăm cu un pas mai aproape de Dumnezeu prin urcușul nostru duhovnicesc.     „Slujirea liturgică în Biserica noastră n-a fost nicicând despărțită de slujirea cuvântului; de aceea, și nevoia de carte de predică este permanentă”, spune în prefața cărții părintele doctor Matei Corugă. Volumul Cuvântări la ceas de priveghere, semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, este mult mai mult decât o carte de predică. Este o lucrare care te invită la un moment de priveghere ca, având mintea așezată în inimă, să te adâncești în spiritualitatea ortodoxă.     Cuprinsul volumului ne ghidează spre a descoperi informații care să ne fie sprijin în credința ortodoxă, în timp ce ne putem îmbogăți cu importante referiri din cultura română și istoria poporului nostru și a vieții bisericești. Subiectele de reflexie pe care le regăsim în carte: Sfânta Treime, Despre Maica Domnului, Despre Evanghelie și evangheliști, Despre îngeri, Despre sfinți, Despre proroci, Despre apostoli și ucenici, Despre mucenici și mărturisitori, Despre ierarhi, Despre cuvioși monahi și mănăstiri, Despre sfinții doctori fără de arginți, Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul României, Despre sfinții împărați bizantini, Despre sfinții voievozi români, Despre sfinții închisorilor, Icoanele – imagini văzute ale Nevăzutului, Calea de dincolo de moarte, Despre Fericiri și Rugăciunea „Tatăl nostru”, ne arată, prin așezarea lor, și o anumită rânduială pe care ar trebui să o adoptăm în privegherea noastră, toate începând cu gândul la Dumnezeu Cel în Treime și încheindu-se cu gândul la fericirea noastră, la cele nouă căi de a o atinge și la Rugăciunea de la care pleacă toate rugăciunile noastre.     „Doar o rugăciune sinceră, în care cererile noastre «să fie arătate lui Dumnezeu» (Filipeni 4, 6), când totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia în fața Căruia noi vom da socoteală (Evrei 4, 13), ne va uni cu Dumnezeu”, spune Înaltpreasfințitul Părinte Calinic în cuvântul său privind rugăciunea „Tatăl nostru”. Asemenea putem spune că doar prin lectură cu inimă sinceră, când în ceas de priveghere stăm cu sufletul deschis pentru a putea primi cuvânt de învățătură, ne putem întâlni cu Dumnezeu, odihnindu-ne mintea și trupul.

„Înaltpreasfințitul Părinte Calinic ne oferă o interpretare a parabolelor evanghelice dintr-o perspectivă eminamente pastorală și misionară, bazată în special pe interpretările patristice și tradițional-ortodoxe și adresată prioritar preoților și credincioșilor Bisericii noastre. Pe de altă parte, cartea reflectă preocuparea de bază a autorului, adică lucrarea sa ca arhipăstor, cu toate aspectele pe care aceasta le implică (păstorirea și călăuzirea responsabilă a preoților și a credincioșilor și instruirea lor stăruitoare prin predică, cateheză, sfătuire duhovnicească etc.), vizând o îndrumare stăruitoare a persoanelor și a comunităților de credincioși pe calea sigură a învățăturii lui Hristos și a Bisericii Sale”. 

Aceasta carte se adresează copiilor cu vârste între 3 și 6 ani ajutându-i să deprindă alfabetul, să-și formeze primele abilități matematice și să-și dezvolte motricitatea. Activitățile din paginile acestei cărți îi învață pe cei mici să devină încrezători în propriile lor forțe.

Aceste minunate povestiri din fondul clasic al literaturii ruse şi universale îl fac părtaş pe cititor la bucuria Paştelui şi la iubirea de oameni a Celui înviat.

Aflate sub semnul Învierii Domnului, textele din această antologie nu sunt doar purtătoare ale strălucitoarei bucurii ­pascale, ci şi aducere-aminte de suferinţa oamenilor, pentru care Domnul S-a întrupat, a pătimit şi a înviat.

Sfântul Sfințit Mucenic Pangratie Viata acatist canonPărinţii acestui de trei ori fericit au fost din hotarele Antiohiei. Ei au trăit pe vremea în care Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a pogorât la neamul omenesc şi Iubitorul de oameni S-a făcut om pentru oameni. Şi auzind ei de minunile cele prea luminate pe care le făcea în Ierusalim Stăpânul Hristos, s-au dus acolo împreună cu fiul lor, Pangratie, şi auzind învăţătura preadulce a Mântuitorului, au crezut în El şi s-au botezat în numele Preasfintei Treimi, apoi s-au întors la casa lor, lăudând pe Domnul. Şi au trăit multă vreme cu cinstire de Dumnezeu şi apoi s-au săvârşit, iar Pangratie a rămas în casa lor, sporind în înţelepciune şi pricepere, în cugetarea şi citirea dumnezeieştilor Scripturi.
 După Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, apostolul Petru, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în cetăţi şi în laturi, a venit şi în părţile Pontului. Şi aflând acolo pe Pangratie, acesta l-a primit cu dragoste, ca pe un apostol al Mântuitorului Hristos, şi l-a odihnit de ajuns cu toţi ai casei lui. Şi spunându-le Petru cuvânt de învăţătură, mulţi au crezut şi i-a botezat împreună cu toţi robii lui Pangratie, apoi le-a hirotonisit episcop, un bărbat preaînţelept şi ucenic, cu numele Maximin.
 Iar Pangratie şi-a dat toată averea sa ca milostenie săracilor şi ce îi mai rămăsese a dăruit-o robilor săi, zicând:
 „Iată, vă dau libertate şi toate lucrurile ce se află în casa mea: aur, argint, pietre scumpe, haine şi toate averile mele, vii şi ţarini. Deci Stăpânul nostru Hristos să vă întărească în frica Sa, că eu mă duc cu apostolul, să propovăduiesc Sfânta Evanghelie”. Acestea aşezându-le bine preaînţeleptul Pangratie, a căzut la picioarele Sfântului
 Petru, zicând: „Mă dau în mâinile lui Dumnezeu şi sufletului tău, apostole al lui Hristos”