G - Editura Evanghelismos

Volumul al treilea cuprinde subiecte care il pot ajuta pe omul chinuit de pacat sa dobandeasca nelinistea cea buna si sa se nevoiasca duhovniceste pentru a se elibera de legaturile pacatului. Traind pocainta crestinul se va putea dezbraca de omul sau cel vechi care, precum spune undeva Staretul, este "un chirias rau inlauntrul nostru si, ca sa plece, trebuie sa-i daramam casa si sa incepem sa zidim cladirea cea noua, adica pe omul cel nou". In prima parte a acestui volum au fost cuprinse cu precadere unele cuvinte din cele pe care ni le-a spus Staretul referitoare la ganduri. Partea a doua se refera la marea binecuvantare pe care o primeste omul de la Dumnezeu atunci cand este nedreptatit si infrunta duhovniceste nedreptatea. Partea a treia face referire la pacat, care transforma in iad viata pamanteasca; viata care poate deveni, insa, Rai prin nevointa duhovniceasca. In partea a patra se arata felul in care puterile intunericului, care actioneaza prin uneltele lor, vrajitorii, inselatii etc., desi sunt cu adevarat foarte slabe, pot deveni tari atunci cand omul le da drepturi asupra sa printr-un oarecare pacat greu, prin care si primeste influenta diavoleasca. In sfarsit, in partea a cincea se accentueaza ca Taina Marturisirii este absolut necesara pentru iertarea pacatelor si ca tot crestinul care voieste sa umble cu siguranta in viata duhovniceasca trebuie sa aiba un povatuitor duhovnicesc.

Toti cei care au adormit si toti cei care traim in aceasta lume ne aflam intr-o tainica si mai presus de fire comuniune de viata, rugaciune si dragoste frateasca. Prin aceasta legatura cei vii ii vor ajuta pe cei morti. Astfel a randuit dragostea lui Dumnezeu, voind ca unul sa de mantuiasca prin celalalt. Pe aceasta legatura se intemeiaza parastasele Bisericii noastre, care dintru inceput le savarsea si se ruga pentru cei adormiti. Daca parastasele nu ar fi folosit pe cei morti, Biserica nu le-ar fi savarsit si nu s-ar fi rugat pentru ei.

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărții sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, așa cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, și nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată. Pr. Prof. Adrian Niculcea

Adunand la un loc Stihirile Vecerniilor, ale Stihoavnelor si ale Laudelor celor mai importante sarbatori de peste an, pe care le ordoneaza dupa calendarul bisericesc, Stihirarul devine o carte de mare utilitate atat pentru strana manastireasca, cat si pentru cea a catedrelor mitropolitane si episcopale, precum si pentru bisericile de mir care aspira la reintroducerea traditiilor celei mai autentice cantari liturgice. Cum era si firesc, cartea cuprinde si Stihirile unor Sfinti mai importanti pentru spiritualitatea romaneasca, cum ar fi Sfantul Apostol Andrei, dar si pentru comunitatile monahale ortodoxe din toata lumea, ca Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Teodosie Chinoviarhul, Sfantul Mucenic Ipatie, Sfantul Athanasie Athonitul si ceilalti Cuviosi Parinti Athoniti. Notatie psaltica.

(lipsa text)

Inflacaratul Staret si-a intemeiat casa duhovniceasca pe piatra credintei si a smereniei. Vorbea putin si lucra mult. Manca si se odihnea cu multa infranare. Era vrajmas al iubirii de placeri lumesti, care, sub aparenta inselatoare a desfatarii, ii inseala pe cei insetati de ea. Si-a ales calea cea stramta a virtutii care duce la fericita si vesnica odihna, la inceput de nevoie, iar apoi de buna voie. Prin asceza L-a primit pe Dumnezeu intru sine, dupa ce a aratat mai intai prin eroismul sau ca intr-adevar L-a dorit si apoi prin barbatia sa ca Il poate pastra in sine. Prin neagoniseala a dobandit aripi de vultur care zboara la inaltime. Prin culcarea pe jos, prin statul indelung in picioare si prin priveghere si-a inceput nevointa de omorare a patimilor. Trupul, materia, somnului i s-au supus. Odihna trupeasca i-a devenit un vrajmas inca din tinerete.

Stareta Macrina a fost un om cu multe incercari inca din varsta copilariei. Am cunoscut-o inca din lume, caci avea o legatura duhovniceasca deosebita cu mama mea, care o sprijinea in felurite chipuri pentru ca era orfana. Era un suflet virtuos si se distingea prin smerenia ei, prin blandete, prin atentia ei si prin neincetata rugaciune. Avea o minte foarte curata. O cugetare atat de "curata" nu am intalnit la nici un alt om. Ca monahie avea o ascultare oarba si multa acrivie in indatoririle ei monahale. Frica lui Dumnezeu, pomenirea mortii si menirea dumnezeiasca a omului au fost cultivate inca din copilarie in sufletul ei, care apoi au devenit adevarate trairi. Nemarginita ei rabdare, dragostea ei si neadormitul ei interes pentru mantuirea obstii o stapaneau necontenit. Problemele oamenilor care veneau la ea le facea ale ei si se straduia, prin rugaciunea si cuvantul ei, sa ajute la rezolvarea lor. Manastirea aceasta, prin contributia Staretei, a constituit o metropola si pentru alte manastiri care au fost intemeiate cu binecuvantarea lui Dumnezeu, atat in Grecia, cat si in strainatate, in America si Canada. Acum sufletul ei se odihneste - asa cum m-a odihnit si pe mine - si se veseleste vesnic in Rai impreuna cu ceata Cuvioaselor Fecioare. Staretul Efrem Filotheitul

Sfantul Arsenie Capadocianul este unul din sfintii zilelor noastre (a trecut la Domnul in anul 1924) care a propovaduit Ortodoxia prin insasi viata si trairea sa. A savarsit nenumarate minuni atat in timpul vietii, cat si dupa mutarea sa la Domnul, vindecand multi credinciosi, dar si necredinciosi. Desi chilia lui se afla in mijlocul lumii, a resusit sa traisca afara de lume. La aceasta, precum si la savarsirea minunilor mult l-au ajutat cele doua zile pe saptamana in care statea inchis in chilia sa si se ruga.

Pentru Staretul Paisie rugaciunea este marea posibilitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu sa comunicam cu El, sa-I cerem ajutorul. Pe Staret il durea cand ii vedea pe oameni ca se chinuiesc, nevoindu-se "cu prea putinele lor puteri omenesti", in timp ce ar fi putut sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, Care "poate trimite nu numai puterea dumnezeiasca, ci multime de puteri dumnezeiesti. Si atunci ajutorul Lui nu se va numi numai ajutor dumnezeiesc, ci minune a lui Dumnezeu". De aceea insista ca trebuie sa simtim rugaciunea ca pe o necesitate si se straduia sa-i ajute pe cei care inca nu stiau sa se roage, "sa puna inceput bun si inima lor sa porneasca lucrand rugaciunea". Pe cei care dobandisera obisnuinta buna a rugaciunii, ii intarea sa se roage cu mai multa marinimie si cu mai multa caldura. Insa tuturor le recomanda pocainta si smerenia, ca principale conditii pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Cu ajutorul bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului, m-am silit eu, nevrednicul, sa astern pe hartie cateva fapte si minuni traite personal sau auzite de la oameni vrednici de crezare. Am cautat prin ele sa arat dragostea si bunatate lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor fata de noi, oamenii, care suntem atat de slabi si neputiinciosi in fata ispitelor. Poate veti observa ca cele mai multe minuni sunt facute prin mijlocirea Maicii Domnului. De aceea, sa nu deznadajduim niciodata si la orice necaza sau ispita sa ne rugam eicu dragoste si evlavie si vom vedea minuni preaslavite. Monah Pimen Vlad

Notatie psaltica.

A trecut timpul si cu ajutorul Sfintilor Rafail. Nicolae, Irina si Olimpia am scris si aceasta a doua carte despre lucrurile minunate pe care le fac ei pentru noi. Minunile sunt din ce in ce mai multe. Sfintii asteapta sa le cerem ajutorul, sa-i strigam in nevoile si suferintele noastre. Si ei, ca niste grabnici ajutatori, vor alerga numaidecat sa ne mangaie, sa ne aline si sa ne vindece durerile. Daca doctorii va spun ca nu mai aveti scapare, alergati imediat la Sfinti si veti vedea puterea lui Dumnezeu. Multumesc Sfintilor pentru ajutor si va doresc tuturor sa va folositi duhovniceste si sa va intariti credinta prin citirea acestor randuri asternute pe hartie cu multa dragoste si cu mai multa recunostinta pentru Sfintii Parinti. Monah Pimen Vlad