Duhul desertaciunii si pecetea interioara

Format: 15x21cm
ISBN: 978-606-529-232-1
Status: momentan indisponibil

Duhul desertaciunii si pecetea interioara

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Cartea Ortodoxa
Numar de pagini: 138

De nu cunosti duhul cel ucigator, nu vei cunoaste nici Duhul cel datator de viata, spune Sfantul Ioan de Kronstadt.  Aceasta poate fi considerata si ideea principala a cartii de fata.

Daca putem face mult sau putin din cele scrise e putin important, pentru moment.  Important este sa stim directia de urmat.

Cartea este de folos fie si numai pentru pregatirea zilelor de duminica si sarbatori si primirea Sfintelor Taine.

Chiar daca viata unui ortodox din lume si a unui calugar difera, totusi trecerea in vesnicie trebuie sa fie oarecum similara, pentru ca locul in care vor sa intre este acelasi: Imparatia cerurilor.

Pentru un crestin folosul poate sa fie, intr-o prima faza, schimbarea atitudinii fata de bunuri si de lume.  Ai aceleasi bunuri dar te atasezi tot mai putin de ele.  Apoi ar urma sa iesim din acest suvoi al innoirilor continue a bunurilor, uneori fara sa fie nevoie si sa aiba vreun sens, doar pentru ca a aparut o noua versiune sau un model noi caruia i se face intens reclama.

Pret: 8.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor

    • Pe timpul Imparatiei lui Adrian (117-138), împăratul rău-credincios al romanilor, era în Roma o văduvă de neam italian, anume Sofia, al cărei nume se tâlcuieşte „înţelepciune”. Aceasta, după numele său, petrecea viaţa în credinţă creştinească, cu înţelepciune; o astfel de înţelepciune o laudă apostolul Iacov zicând: „Înţelepciunea cea de sus întâi era curată, apoi paşnică, blânda, bineplăcută, plină de milă şi de roade bune” (3,17). Această înţeleaptă Sofia, când trăia în însoţire legiuită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele celor trei virtuţi evanghelice: pe cea dintâi a numit-o Pistis (Credinta), pe a doua Elpis (Nădejdea), pe a treia Agapi (Dragostea). Că ce altceva avea să nască înţelepciunea cea creştinească, dacă nu bunătăţile cele plăcute lui Dumnezeu? Dar, după naşterea acestor trei fiice a rămas văduvă în curând, şi vieţuia cu dreaptă credinţă, plăcând lui Dumnezeu, îndeletnicindu-se cu rugăciunea, cu postul şi cu milostenia înconjurată de cele trei fiice ale sale. Pe acestea le creştea într-o astfel de învăţătură, pe care ar fi putut să le-o dea numai o mamă aşa înţeleaptă, că purtând numele bunătăţilor celor mari evanghelişti, nu trebuia mai mult decât să le deprindă pe fiecare din ele cu practica virtuţii al cărei nume îl purta, ceea ce s-a şi făcut. Crescând ele cu anii, creşteau într-însele şi bunătăţile; şi au învăţat bine cărţile prorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la cuvintele învăţăturilor şi se nevoiau la citire, la rugăciune şi la osteneli casnice, supunându-se sfintei, de Dumnezeu înţelepţitei lor mame, sporind şi înaintând de la o faptă bună la alta şi mai bună şi se suiau din ce în ce mai sus pe treptele scării morale.

watch series