Adolescenta - poemul iubirii curate

Un poem-preludiu dedicat bunului simţ al tinerei generaţii. Într-o lume în care moralitatea şi-a lăsat pragurile călcate de ideologii împrumutate, poemul iubirii curate s-a transformat într-o atitudine precoce de acceptare a tot ce este nou şi de prost gust, dar care se raliază modelelor occidentale. Iubirea a căpătat un înţeles mai mult sexual decât sufletesc, gesturile şi gândurile s-au bagatelizat, orice atitudine morala este desuetă. Părintele Ilie Moldovan reînvie poemul iubirii curate, al curăţeniei sufleteşti, al păstrării fecioriei, al luptei cu patimile tinereţii şi al acceptării celuilalt ca fiinţă, iar nu ca obiect de satisfăcut plăceri şi aventuri. Stabilitatea spirituală şi viaţa în sânul Bisericii pot aduce pace interioară şi cuminţenie, chiar dacă tinereţea îşi cere la modul cel mai imperios drepturile.

ÎPS Andrei împarte şi analizează fiecare virtute a dragostei, rezultând astfel o frumoasă pledoarie pentru iubirea curată şi nepătimitoare.

Simplitatea cuvintelor este simplitatea iubirii. Sfântul Apostol Pavel, la 1 Corinteni 13, ne prezintă dragostea într-o lumină necunoscută în lumea antică. Cuvintele Mântuitorului se concretizează - iată - într-un imn extraordinar.

Dupa o calatorie indelungata, 2000 de protestanti evanghelici istoviti si-au gasit in final drumul spre casa.  Copertile cartii inchid intre ele istoria catorva oameni curajosi si a congregatiilor lor, care si-au riscat ocupatiile stabile, siguranta si aprobarea prietenilor de o viata pentru a raspunde afirmativ chemarii lui Dumnezeu.  Este, de asemenea, povestea fiecarui credincios care este in cautarea Bisericii celei adevarate, acolo unde Hristos este Domnul si unde se vorbeste despre sfintenie, responsabilitate si puterea lui Dumnezeu, unde iubirea de aproapele este mai mult decat un act de complezenta si unde mofturile si fasoanele sunt lepadate in favoarea invataturii si slujirii apostolice.  Experienta descrisa in carte indeamna la misiune si, paralel, dezvolta indemnul Eccleziastului: „Pana la moarte lupta-te pentru adevar si Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine”.  Este o carte care se adreseaza crestinilor aflati in cautarea innoirii vietii in propriile lor Biserici, o carte pentru cei nesatisfacuti si insetati in propria lor cautare si pentru toti crestinii ortodocsi dornici de revitalizarea vietii lor duhovnicesti.

Acest volum surprinde calaoria spirituala a lui Frank Schaeffer spre ortodoxie, pelerinaj inceput in 1976.  A pornit in aceasta cautare, dupa cum el insusi scrie: "datorita nevoii mele stringente de a afla raspunsuri la intrebarile care ma framantau si de a creste intru Hristos, nu departe de El."

Convertirea la ortodoxie este, fara indoiala, un act ce divulga putere spirituala si curaj din partea oricarui prozelit.  Decizia lui Frank Schaeffer a fost cu atat mai curajoasa cu cat el este fiul unui autor si predicator protestant renumit si respectat in intreaga lume.

Orice incercare de a-i asimila pe cei doi(guru si duhovnicul) este imposibila.  Diferentele sunt prea mari si pleaca de la finalitatea urmarita in soteriologie: mantuire in comuniunea dialog cu Dumnezeu sau dezagregare in neantul divin.  De aceea, orice similitudine intre guru si duhovnic, pe care unii maestri o prezinta ucenicilor proveniti din spatiul crestin, sunt vorbe in vant, frumoase, dar goale.  Sunt sofisme prin care omul simplu pierde sensul adevaratei revelatii si a caii catre Dumnezeu, alergand pe falsele poteci ale oamenilor, care duc doar la oameni si nu mai sus.  Ramane la latitudinea cuminteniei romanesti daca mesajul cartii va redestepta sensul adevaratei vieti crestine in duhul unei Ortodoxii, care candva era nu o religie intre alte religii, ci viata romanului de fiecare zi.

O carte de predici folositoare atât preoţilor, în vederea pregătirii lor pentru predică, cât şi credincioşilor pentru folosul lor duhovnicesc. Este un cuvânt de credinţă fără preget şi de încredere, pe care îl punem ca pecetluire a celor scrise în Sfânta Evanghelie. Găsim aici comentarii la minunile Domnului: asupra firii Sale, asupra oamenilor, vindecări de boli mortale, de boli cronice, de boli organice, de îndrăciţi, Învieri din morţi. Este o lucrare excepţională, cu valenţe duhovniceşti deosebite.

Scopul vietii pamantesti a omului este dobandirea sfinteniei daruita de catre Dumnezeu celor smeriti.  Avand in vedere acest aspect al dobandirii sfinteniei, ne dorim ca paginile prezentului Sinaxar sa primeasca adaosuri continue.  Cartea a fost pusa in circulatie ca o provocare si ca un indemn vrednic de urmat al vietii sfintilor consemnati.  Fie ca, prin rugaciunile sfintilor, Sinaxarele sa constituie o pricina de pocainta, un imbold spre indumnezeire, un model de schimbare, de mantuire si de sfintire.

Prezentul volum cuprinde vietile sfintilor cunoscuti din secolele XIX-XX (1800-2000) ale Bisericilor locale recunoscute.

Ca izvoare au fost folosite Sinaxarele existente, internetul, brosuri cu slujbele sfintilor si alte materiale auxiliare.

De cateva decenii embrionul este in inima actualitatii si a dezbaterilor contemporane.  De secole dreptul la viata, atat inainte, cat si dupa nastere, parea un fapt castigat.  Legalizarea avortului a readu in discutie acest drept la viata inainte de nastere, facand sa para ca embrionul are un statut diferit inainte si dupa data de la care nu se mai poate practica avortul.

Ce anume diferentiaza un embrion de un conglomerat de celule?  Trebuie oare sa consideram ovulul uman fecundat drept un animal (experimentarea pe un animal nepunand aceleasi probleme etice), sau chiar drept o planta?  Ce anume este o fiinta umana?  Din care moment anume trebuie ea considerata ca atare?  Exista criterii observabile ale unei schimbari de statut intre conceptie si nastere?  Iata intrebari foarte actuale.

Daca privim la ceea ce se spunea despre aceasta chestiune in primele secole ale istoriei crestinismului, ne dam seama ca se puneau exact aceleasi intrebari.  Or in acea epoca oamenii reflectau deja cel putin de cateva sute de ani asupra acestor intrebari, ceea ce insumeaza cel putin doua mii sase sute de ani de reflectie asupra embrionului.

Merita deci osteneala sa vedem cum anume au pus primii crestini aceste intrebari, seculare deja pe vremea lor, si sa vedem in ce masura crestinismul a dat raspunsuri specifice si daca aceste raspunsuri ne pot ajuta in dezbaterea actuala.

Marie-Helene Congourdeau

Reproducere dupa editia de la 1861.

Cititorul va afla in aceasta monografie scrierile pastorale ale Sfantului Nectarie catre ucenicele si fiicele sale duhovnicesti de la Manastirea Sfanta Treime din Egina, precum si alte scrisori, fragmente de predici si de scrieri, aparute pentru prima data in limba romana.

Aceste volume reprezinta o idee indrazneata concretizata in timp si spatiu de o persoana minunata, plina de credinta in Dumnezeu, de dragoste si respect fata de Biserica si neamul romanesc si traditia lui cultural-spirituala,din care se adapa necontenit si care, din fericire, nu este numai o buna cunoscatoare a etnografiei si folclorului romanesc, ca cercetatoare, ci si o buna cunoscatoare a teologiei ortodoxe din care isi alimenteaza credinta si pe care isi sprijina convingerile religioase personale.

Trebuie precizat ca nu este o carte de pura specialitate teologica, ca nu cumva sa trezeasca reactii adverse in randul specialistilor sau al cunoscatorilor in domeniu, interesati numai de ortodoxia si heterodoxia credintei, ci o carte de popularizare a folclorului in randul misionarilor crestini, care atrage atentia asupra bogatiei lui inestimabile, evidentiind dimensiunea populara a crestinismului romanesc.

Fericitul Parinte Sofronie a fost omul care si-a asumat "suprema responsabilitate" pe care Dumnezeu o asteapta de la crestini, dandu-se pe sine "iadului pocaintei", precum arata scrierile sale, pentru a se face astfel asemenea lui Hristos, Care S-a pogorat in "iadul dragostei" Sale. Prin urmare, inalta teologie a Parintelui Sofronie, prin care mult L-a slavit pe Dumnezeu, nu este rodul unor studii acdemice, nic al unei preocupari intelectuale de nivel superior. Este, cu adevarat, raza ivita din inima sa luminata de stralucirea Dumnezeiestii Lumini nezidite, inima mai inainte curatita prin pocainta, ajunsa la deplina uiare de sine si la mantuitoarea ura de sine insusi.