Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur a fost alcatuita de el insusi, folosind, ca si Sfantul Vasile cel Mare, anumite rugaciuni liturgice vechi.  Insa, o parte de rugaciuni au fost scrise din inceput de catre Sfant.

Textul liturgic al acestei editii este cel folosit de manastirile din Sfantul Munte Athos, pe care il punem la indemana evlaviosilor ieromonahi romani ce vietuiesc in Sfantul Munte.

Editie bilingva: romana - greaca

Primiti cu bucurie, dreptcredinciosilor, aceasta carte si va indeltniciti intru citirea ei.  Ca daca toti Sfintii, Apostolii, Mucenicii si Cuviosii, care au rabdat multe feluri de chinuri si de necazuri pentru Domnul, au catre Dansul multa indrazneala, ca niste slugi ale Lui, cu cat mai vartos mult milostiva Lui Maica, ceea ce stapaneste toata zidirea, are mai multa indrazneala decat toti Sfintii sa mijloceasca catre Dansul, asa cum s-a aratat in diferite timpuri, mai inainte de a se face Judecata cea a toata lumea, caci a izbavit multe suflete din cursele diavolului, dupa cum se arata in multe carti.

Colecția Materikon

Prin firea lor, femeile sunt chemate să oglindească duhul nelumesc în lumea aceasta vremelnică. Deși adeseori ascunse de privirea obișnuită, prin virtutea smereniei lor, sfintele și dreptele femei au luminat duhovnicește calea către tărâmul ceresc în toate timpurile. Între ele strălucește chipul acestei eroine din zilele noastre, Fericita Eufemia de la Ravanița (Serbia), așa cum este înfățișată în biografia de față, scrisă cu dragoste de credincioasele ei fiice duhovnicești.
Maica Eufemia a avut un minunat farmec și tărie a duhului. Înfățișarea sa din afară era oglin­direa înclinației sale spre rugăciune. Lucra­rea sa din afară nu avea limite. Ca tânără ne­voi­toare mireană ea a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu din sat în sat; a călăuzit marea ei obște și sute de mireni printre primejdiile trupești și duhovnicești ale celor Două Războaie Mon­dia­le și sub jugul comunist; a întemeiat orfe­li­na­te, a educat tineri și a tradus scrieri patristice pen­tru învățătura duhovnicească a poporului său.
Lăuntric, stareța Eufemia a trăit în duhul vechilor Părinți ai pustiei: în post, în priveghere de toată noaptea și dormind doar așezată. Pentru aceasta Dumnezeu i‑a dăruit darul înainte‑vederii și al tămăduirii.
Înnoitoare a șase mănăstiri, ea a reîntemeiat viața mo­nahală chi­no­vială în țara sa în așa măsură, încât rânduiala monahală așezată de ea s‑a folosit în mănăstirile de maici din întrea­ga Serbie.

Ediția de față reprezintă reeditarea volumului "Fericita Eufemia a Serbiei. Viata unei starete apostolice" apărut la Editura Sophia în 2010.

Doi băieţandri, de câte 12 ani, se plimbau împreună la ţară. În marginea unui ogor, un biet ţăran, aproape bătrân, curbat pe glie, săpa din greu. e o muncă grea săpatul, mai ales când ţine ceasuri întregi. Pământul e aşa de jos, că trebuie să stai tot aplecat.
Muncitorul îşi puse opincile în marginea ogorului. Trecând pe lângă ele, unuia dintre băieţaşi îi trecu prin minte să îi facă o poznă ţăranului,ascunzându-i opincile.
- Ne vom ascunde undeva şi vom face haz, văzându-l cum le caută....

Sfantul Efrem s-a nascut in orasul Trikala in anul 1384.  Din anul 1393 aceasta localitate a cazut in mana turcilor lui Baiazid I, care stapanea atunci intreaga regiune a Tessaliei.  Din 1395 in Tesalonic a inceput rapirea copiilor de catre turci.  Se furau copii si adolescenti, cu varste intre paisprezece si douazeci de ani, dar si mai mici.

La varsta de numai paisprezece ani, Sfantul Efrem, pe numele sau de botez Constantinos Morfis, a fost nevoit sa paraseasca casa parinteasca, pe mama sa vaduva si pe cei sapte frati.  Aceasta a facut-o pentru a nu fi inregimentat cu forta in armata turceasca ca ienicer.  A imbratisat cu mult zel viata monahala in Manastirea Buneivestiri din "Muntele celor neprihaniti"din Atica.  In anul 1416 turcii au pradat peninsula Atica si l-au silit pe guvernatorul Atenei, Antonie Atzaghioli, sa se declare vasal al sultanului.  In anul 1424 otomanii au intrat cu forta in Manastirea Buneivestiri si au trecut prin taisul sabiei pe parintii de acolo.  Sfantul lipsea, fiind atunci in pestera, sus in munte.  Intorcandu-se la manastire a gasit trupurile neinsufletite ale monahilor dupa care a plans indelung. In anul urmator, la 14 Septembrie, turcii s-au intors si, gasindu-l pe sfant, l-au supus caznelor cu o barbarie rar intalnita, timp de opt luni si jumatate, cum numai Sfintii Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie, Ecaterina, Varvara si altii au mai fost torturati.  La sfarsit l-au spanzurat cu capul in jos intr-un copac, in curtea manastirii.  Au legat lemne aprinse de trunchiul copacului si l-au pironit pe sfant cu cuie groase.  In mijlocul flacarilor sfantul se ruga staruitor.  A primit cununa muceniciei la 5 Mai 1426, trecand la Domnul in zorii acelei zile, la ora 9 dimineata.

Lucrările morții sunt acestea: Ia de la om tot ce are el în lumea aceasta: bogația, cinstea, slava, frumusețea, desfătarea tuturor bunătăților, deoarece când omul moare le lasă pe toate: "Nu se va pogorâ cu el slava lui" (Psalmul 48, 19-8). Desparte pe unul de altul, pe părinți de fii, pe stăpâni de slugi, și toată iubirea omenească și toată nădejdea celor vremelnice o curmă și o pierde. Deschide omului ușa veșniciei și o începe pe ea, oricum ar fi, bună sau rea. Dreptilor le deschide ușa veșniciei celei fericite, care este împarația cerească, iar păcătoșilor, celor ce mor fără pocăință, le deschide ușa veșniciei celei dureroase, care este în iad. Pentru că, în ce fel îi este aici această viață, în același fel îi va fi lui acolo și răsplătirea. 

Aceasta carte este prima încercare de traducere în limba română a câtorva dintre cele mai vechi și autentice texte hagiografice despre Sfântul Ioan de Rila.  Prin intermediul ei, cititorul român se apropie de simplitatea chipului Sfântului Ioan, luând puteri de viață dătătoare din puterea făcătoare de minuni, din înălțimea duhovnicească și din mijlocirea pentru noi a acestui bineplăcut cuvios al lui Dumnezeu. 
Moaștele întregi ale Preacuviosului Ioan se află și astăzi în Bulgaria, în Mănăstirea Rila.  Aici vin pe tot parcursul anului zeci de mii de pelerini, acesta fiind locul cel mai cinstit de către ortodocșii bulgari.  Multe minuni se întâmplă la racla sfântului: cei care se închină cu credință se tămăduiesc de bolile lor, află ajutor în necazuri și sporesc în dragostea de Hristos.

Din cele mai frumoase cantari ale "Praznicului praznicelor si Sarbatoare a sarbatorilor", neobositul parinte Ierodiacon Ioan, incurajat de staretul sau, parintele Stefan, de la Chilia "Buna-Vestire", din Schitul lacu - Sfantul Munte Athos, a ales o buna parte alcatuind si punand la dispozitia celor dornici sa cinsteasca si prin jertfa de cantare stralucita Zi a Invierii, un volum intitulat semnificativ SLUJBA INVIERII.

Ordonarea cantarilor este cea dupa criteriul liturgic, cartea deschizandu-se cu renumita cantare nascuta din chemarea celei mai luminoase slujbe din Biserica Ortodoxa "Veniti de luati Lumina", glasul 5, a Arhiereului Evghenie Humulescu si incheindu-se cu cele doua chinonice ale Maretei Sarbatori, al lui Daniil Protopsaltul si al lui Grigorie Protopsaltul, tradus de Arhiereul husean Nectarie Frimu, urmate de irmosul calofonic, glasul 5, al lui Petru Berechet - "O, dumnezeiescul, o iubitul...".

Notatie psaltica.