Cartea cuprinde Acatistul Bunei-vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal, prin care, din Crucea lui Hristos se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalni niciun mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.

(lipsa text)

Liturghia este piramida uriasa pe care a inaltat-o candva spiritul omenesc, piramida al carei fundament este pe pamant, iar cu varful strapunge cerul si trece dincolo de el, oprindu-se in sanul Dumnezeirii. Ea este rugaciunea cea mai inalta si cultul suprem datorat lui Dumnezeu. Este, daca vrei, o infatisare si o sarutare a Cerului cu pamantul. Totul este prezent in ea: om, Sfinti, Ingeri, Heruvimi, Serafimi, Dumnezeu.

Prin ea, cei vii sunt uniti cu cei adormiti in Domnul. Prin ea omul dispare in Dumnezeu si Dumnezeu coboara la om.

Mai mult ca orice slujire sfanta, Liturghia coboara Cerul pe pamant intre oameni, in inimi.

In viata mistica a Bisericii, exista o permanenta interactiune intre Vesnicie si temporalitate. Unirea cu Dumnezeu (theosis), intru care omul ajunge pe cea mai inalta treapta a desavarsirii pe pamant, fiind inca in trup, dar totusi curatit de patimi, se sprijina pe aceasta permanenta interactiune a lumii celei din vesnicie cu lumea supusa mortii. Facandu-se partasi la cele dumnezeiesti, intr-u comuniune nedesavarsita cu cele desavarsite, Sfintii nostri Parinti si toti sfintii, care prin har stralucesc chiar si in vremea noastra - desi intr-un numar tot mai mic -, ne descopera prin viata lor o realitate spirituala care il leaga pe orice crestin ortodox cu Vesnicia.

Arhim. Hrisostom

Acest loc ales si placut are sa fie al Meu, dupa sortul ce Mi-a cazut aici, fiindca imi este dat Mie de Fiul si Dumnezeul Meu!... Darul lui Dumnezeu sa fie peste locul aceste si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta, cu evlavie si cu dragoste, pazind poruncile Fiului si Dumnezeului Meu. Si toate cele trebuincioase vietii pamantesti le vor avea cu indestulare si putine osteneli vietuitorii piosi ai acestui loc; viata cereasca li se va darui si mila Fiului Meu nu se va ridica de la dansii pana la sfarsitul veacurilor. Locului acestuia Eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare catre Dumnezeu si pentru cei ce vor petrece aici, dupa voia si placerea Fiului Meu Hristos, Dumnezeu-Cuvantul.

Mirul simtit al Izvoratorului de Mir, care poate fi pipait si care curge de veacuri intregi ca o minune vadita a lui Dumnezeu si ca o dovada a rasplatirii Lui, a fost arma preaputernica impotriva patimilor, sageata necrutatoare impotriva nevazutilor vrajmasi, alungator al intristarilor, leac al bolilor si scut nebiruit impotriva dusmanilor, care de multe ori au incercuit cetatea, voind sa o cucereasca.

Dar atunci cand vazutii si nevazutii vrajmasi simteau mirosul placut al mirului sau vedeau armele de arama ale lui Dimitrie, sangele si mirul, o luau la fuga si nu se mai intorceau rupand astfel stransoarea pricinuita de asediu.  Asa a supravietuit Tesalonicul si va trai in veci, in ciuda multor "admiratori" ai lui.

Ana Nuta, autoarea acestei carti, este o copila de 17 ani din Craiova, care viziteaza manastirea noastra in fiecare an. Intr-o vacanta a stat intr-o manastire de maici, iar trairile pe care le-a avut acolo le-a asternut in paginile unui jurnal.

Lasand la o parte viata noastra, sa ne lasam condusi de elanul tineresc al Anei Nuta prin universul Sfintilor, readus in viata cotidiana de cei de astazi. Este util un asemenea periplu pentru ca, urmarind framantarile ei, vom intelege mai bine ascunzisurile propriei noastre firi. In universul sau interior fiecare il cauta pe Dumnezeu, constient sau inconstient. Pe cat de mult avem nevoie sa ne intalnim cu Dumnezeu, pe atat de greu ne este sa ne smerim. Cine altcineva ne-ar putea explica mai usor o asemenea invatatura decat un copil?

Arhimandrit Ioan Larion Neagoe

Manastirea Sihastria Rarau