Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cuviosul Selafiil, Bunelul meu din veșnicie
Scrisori din Siberia

ediție integrală

Scrisoarea Sfântului Luca al Crimeii către părintele Selafiil
„Întâlnirea cu frăţia ta mi‑a pricinuit nespusă bucurie întrucât mi‑a arătat că în aceste vremuri crunte, ateiste, când cuvântul lui Dumnezeu, deși se caută a fi înăbuşit şi strivit în piepturile oamenilor, rodeşte şi aduce roadă multă în inimile cele pregătite a‑l primi... Tu trebuie să cauţi să te apropii de Domnul cât mai mult prin rugăciune şi prin osteneli. Ţine‑ţi pravila pe care o ai – dată de duhovnic – şi încearcă să‑L simţi pe Dumnezeu. Fă orice ca să trăieşti în El și El să trăiască în tine, să‑L aşezi în inima ta. Inima să ți se înmoaie la atingerea harului în fiece clipă când te gândeşti la cât de mult te iubeşte Domnul şi cât te‑a ferit de moarte. Nu numai de moartea trupului, ci mai cu seamă de moartea sufletului, păzindu‑te de necurățiile şi nenorocirile aduse de demoni în minţile oamenilor... Preadulcele Iisus să‑ți fie necontenit în gânduri – ­limanul la care te întorci iarăşi şi iarăşi... Pe Preasfânta Lui Maică, de asemenea, nu pregeta a o chema în ajutor şi a‑i pomeni numele la necaz şi nu numai. Mergi pe drumul acesta cu curaj, cu mult curaj. Dăruiește‑ți inima Domnului, şi El va picura în ea toate vitaminele şi toată energia de care ai nevoie pentru a nu te prăbuşi. Niciodată să nu‑ţi pară greu. Curaj, curaj, iubite frate, privirea sus şi vei vedea pe Domnul când vei plânge, când Îl vei căuta înfrigurat, când vei sângera poate, Îl vei vedea pe El cum îţi întinde cununile Sale cu mîna‑I iubitoare şi mângâietoare...”
***
„Iubiţii mei fii, să ştiţi că viaţa duhovnicească e o lucrare tainică ce se sprijină pe doi stâlpi: «Doamne Iisuse» – sub aripa ocrotitoare a duhovnicului – şi rucodelia. Aveţi răbdare! Nu vă grăbiţi prea tare! Oriunde v-ați afla, trăiți cu bucurie, cu bucurie, cu bucurie. Aveţi Filo­caliile, aveţi metaniile, îl aveţi pe duhovnic. Domnul vă va arăta, la timpul potrivit, cum şi ce veți avea de făcut.”
Bunelul vostru Selafiil

Tatal nostru este o rugaciune de capatai a crestinilor.  Data Bisericii de Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, ea s‑a facut punte spre Dumnezeu, de doua milenii, carturarilor si celor fara stiinta de carte, bogatilor si saracilor, celor puternici si celor slabi deopotriva, indreptand de la grijile lumii la singurul lucru de trebuinta, spre viata vesnica si vesnica bucurie.

In aceasta carte, Mitropolitul Antonie ­Plamadeala – despre care parintele Nicolae Steinhardt spunea: „O figura formidabila... Stralucit de inteligent, harnic la culme, carturar.  Talentat, nobil... Ce aduce in plus?  Ceva fara pret: caldura crestina, marinimia crestina.  Suflul moral.  E un crestin adevsrat: inteligent foc, deschis, neinchistat in maruntisuri...  Aceasta il inalta si‑l deosebeste: o viziune crestina larga, care innobileaza, care dintr‑odata schimba atmosfera, o salta (sus de tot), deasupra simplei eruditii si chiar deasupra fluentei naratiunii si puterii de sintetizare a evenimentelor” – ne insoteste si ne indruma, la fel ca atunci cand era alaturi de noi in aceasta lume, pe calea atat de veche si pururi noua a Rugaciunii Domnesti.

Am inceput sa lucrez pentru serviciile secrete comuniste din data de 23 august 1944.  Ziua ocuparii tarii mele de catre Armata Rosie.  O data usor de retinut, ziua ocupatiei fiind decretata sarbatoare nationala a Romaniei, ce se celebreaza, obligatoriu, pe intreg teritoriul tarii.  Sefi de state din lumea intreaga trimit la aceasta data lungi telegrame la Bucuresti, felicitandu-i calduros pe romani pentru ca au fost ocupati de Armata Roșie.  La Paris, la Londra, la Bonn, la New York, in toate capitalele lumii, sefi de guvern si ministri participa la receptii somptuoase, organizate de ambasadele Romaniei.  Cu paharul de sampanie in mana, isi exprima profunda lor satis­factie pentru ocuparea Romaniei.

Am inceput, prin urmare, sa lucrez efectiv si full-time pentru servici­ile secrete comuniste din data de 23 august 1944...  Afacerea a iesit la ivea­la din cauza unui tovaras si prieten, interpret al Po­­litiei Germane.  Totul a pornit din noaptea de 10 spre 11 mai, de la Heidelberg.  In acea noapte, a fost comisa o crima…

Constantin Virgil Gheorghiu 

Daca m-ar intreba cineva: "Ce-ti doresti tu de la Dumnezeu mai mult, care dar?", as raspunde: "Darul smereniei, care, mai mult decat orice altceva, este bineplacut Domnului".  Smerenia este lumina intru care noi putem vedea Lumina: pe Dumnezeu Insusi.  Fiindca nu celui indestulat i se arata Dumnezeu, ci sufletului smerit.

Sufletul omului smerit este asemenea marii: daca aruncam o piatra in mare, aceasta tulbura pentru o clipa suprafata apei, apoi cade in adancuri.  In felul acesta sunt inghitite necazurile in sufletul omului smerit, caci este cu el puterea lui Dumnezeu.  Doamne, da-ne noua darul sfintei Tale smerenii.

Sfantul Siluan Athonitul

Această carte adună în sine cuvinte, poveţe şi vieţi pilduitoare ale unor mari Bătrâni din Grecia, care au trăit şi au adormit în Domnul de‑a lungul veacului al XX‑lea. Scopul nostru a fost să înfăţişăm nişte modele reprezentative ale bogăţiilor duhovniceşti care, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au fost cultivate şi păstrate chiar şi în vremurile noastre de necredinţă şi de decădere duhovnicească. Acestea sunt menite să aşeze într‑un context concret şi să dea mărturie veridică despre ceea ce multora le‑ar putea părea a fi povestiri de domeniul fantasticului şi învăţături care bulversează gândirea lumească a omului contemporan, aducându‑le cititorilor suflul vieţii înnoite, care îl ridică pe om deasupra grijilor lumeşti şi stresului zilnic, împrospătându‑l şi întărindu‑l cu suflarea de viaţă dătătoare a Împărăţiei lui Dumnezeu.
Părintele Amfilohie
Părintele Epifanie
Părintele Iacov
Părintele Iosif
Părintele Gheorghe
Părintele Filoteu
Părintele Porfirie
Părintele Paisie

Bobby Allonby e un băiețel de aproape cinci ani, orfan de mamă. Locuiește cu bunica, mătușa și unchiul lui – oameni ocupați, austeri, pentru care prezența unui copil nu e decât sâcâitoare. Educația lui este lăsată pe mâna unei dădace, care are grijă ca cel mic să nu-i deranjeze prea des. 
Bobby așteaptă în fiecare zi, cu multă încredere, în­toar­cerea tatălui său, împărtășindu-și visele și secre­tele celui mai bun prieten – nu un câine sau un urs împăiat, ci un baston cu un cap de fildeș, pe care Bobby l-a numit Nobbles și de care nu se desparte zi și noapte. 
Romanul surprinde viața deloc simplă a băie­țe­lului, plină de aven­turi copilărești, relațiile cu puținii prieteni și familia, dar, mai ales, căutarea Raiului și a mântuirii prin des­coperirea credinței. Este o poveste de­spre durere, iertare și, mai cu seamă, despre adevărata dragoste.