Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor.  Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor.  Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai.  Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.

In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze.  De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi.  Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.

Din cuprins:
Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

(lipsa text)

(lipsa text)

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Îţi scriu dis-de-dimineaţă! Elanul tău e bun şi sfânt, cât rămâi în bunătate şi sfinţenie! Dacă el te înrăieşte, poate fi periculos! De-aceea ţi-am cerut răbdare, cuminţenie şi "înţelepciune"! Părinţii, fraţii, locul şi timpul care ne însoţesc fiinţarea sunt alese de Dumnezeu, şi nu sunt la întâmplare. Însă nu ele rămân determinarea vieţii noastre pământeşti, ci Dumnezeu, Care ni le-a pus înainte, fără să le excludem, pentru că ele întregesc "Adamul" personal, parte integrantă din "Omul" mântuit!
Poate e greu cuvântul, dar mare e iubirea şi nu mă tem că nu voi fi înţele

Sfântul Serafim, prin exemplu şi prin cuvânt, ne-a învăţat un lucru important: scopul vieţii omului pe pământ este să primească harul Sfântului Duh. Dacă la harul Sfântului Duh, lucrător în Biserică prin Sfintele Taine, adăugăm şi noi credinţa şi faptele bune, ne mântuim.
De aceea ne-am gândit că este bine să traducem din lucrarea Irinei Gorainoff, Sfântul Serafin de Sarov, capitolul în care Motovilov, un om zbuciumat ce căuta sens vieţii, află din experienţa acestui mare duhovnic rostul înalt al vieţii. Socotim că experienţa lui va fi de mare folos şi altora.

Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit

Confession and Communion (Spovedanie si comuniune), IPS Andrei Andreicut - Editura Renasterea

The Holy Fathers talked about the Holy Trinity having salvation in their minds as the restauration of the communion. The teaching about the Holy Trinity „has no sense at all if we do not remember that its purpose is to sustain the Christological and pneumatological premises that are being debated. The Incarnated Logos and the Holy Spirit are not to be met and experienced at first as divine workers for salvation, only after that it is revealed that They are only one God.”

Titlul lucrării te fură cu gândul spre ideea unei monografii, a istoriei vieții unui om, subtitlul te duce în realul discursului istoric abordat de autor: o narațiune istorică (autopevestire) despre om, omul Bartolomeu Valeriu Anania; o reconstrucție documentară cu accente analitic critice cu privire la un destin exemplar; și apoi istoria ca viață povestită, făcută de priveliște lumii și sistematizată testamentar, o viață lăsată ca dar, iată elementele care te fac să observi și să afirmi că este depășit genul strict monografic, că ești în creuzetul unei istorii a istoriografiei lui Valeiu și al metanoiei mărturisitoare a lui Bart, undeva sub cerurile lumii.

Pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă