Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!
Carti online gratuite (nou)

Notatie psaltica.

Anastasimatarul este o Antologie de cantari ale Marii Sarbatori a Invierii Domnului, ce cuprinde imnurile de la Vecernie si Utrenie, pe cele opt glasuri. Anastasimatarul de fata cuprinde: Anastasimatarul stihiraric - cu cantari usor melismatice, intr-un tempo/miscare mai lenta; Anastasimatarul irmologic - cu cantari intr-un stil simplu, concis, silabic, ce folosesc un tempo/miscare vioaie, mai repede; Svetilnele Invierii, imnuri ce se canta la sfarsitul Utreniei, intre Canoane si Laude, impreuna cu Voscresnele, ce se canta la Utrenia Duminicilor, intre Laude si Doxologie. Compozitorii cuprinsi in acest Anastasimatar sunt in exclusivitate romani, de la Macarie Ieromonahul si Dimitrie Suceveanu (sec. XIX-XX), si Protosinghelul de la Manastirea Neamt - Victor Ojog (sec. XX), Schimonahul aghiorit Nectarie Vlahul - Prodromitul si Ierodiaconul Ioan Butnaru, codicograful acestei Antologii, cantarile fiind alcatuite dupa modelul traditional elin. Notatie psaltica.

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu si al Maicii Domnului am adunat din nou cateva lucrui minunate din viata de zi cu zi pe care le daruiesc cititorilor in cel de-al doilea volum al Povestirilor duhovnicesti. Ele sunt menite sa ne intareasca credinta si sa ne apropie mai mult de Dumnezeu. Fiindca bunatatea lui Dumnezeu nu se opreste aici, speram si noi sa mai scoatem si alte volume, care sa fie spre slava lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a sfintilor care ne sunt alaturi prin mijlocirile lor. Monah Pimen Vlad

Și părtaș obiceiurilor, și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând, și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Tropar Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite! Condac Sfinte Ciprian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Aceasta lucrare pune in ordine toate evenimentele legate de devenirea harismatica a Sfantului Cuvios Iosif Isihastul si doreste sa surprinda unitar bogata sa invatatura duhovniceasca, precum si influenta exercitata de acesta si gradul de receptare in mediul ortodox.

Parintele Marcu Toma nu a fost un teolog academician sau de profesie, ci a fost un veritabil "teolog al rugaciunii", pentru ca el a cunoscut in profunzime atat problematica teoretica a rugaciunii, cat si experimentarea ei practica, intensa. Desi isi considera cartea, modest, "o compilatie", parintele a reusit sa scrie, totusi, o lucrare sistematica importanta, care prezinta "tainele Rugaciunii lui Iisus" cu competenta atat in ceea ce priveste latura teologica, teoretica, a acestei probleme, cat si latura ei practica, experimentala. Pr. Prof. Dr. Adrian Niculcea

Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare. Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie. Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti. Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi. Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?

O interpretare pe intelesul copiilor si nu numai. Aceasta Biblie ilustrata se adreseaza tuturor celor ce vor sa inteleaga, intr-o maniera placuta scrierile biblice. Varsta recomandata: de la cel mai mic la cel mai mare.

(lipsa text)

Prezentul volum contine douazeci si patru de biografii ale unor asceti in lume. Printre ei se numara un episcop, un ieromonah, patru preoti casatoriti, doi monahi care au trait in lume si la sfarsitul vietii s-au invrednicit sa primeasca schima ingereasca si cincisprezece mireni(barbati si femei). Biografiile au fost asezate in ordine cronologica, in functie de data adormirii lor. Fiecare a mers pe calea sa, insa toti au avut un scop comun: pazirea poruncilor lui Dumnezeu si unirea lor cu Dumnezeu. Ramai uimit vazand rabdarea lor, lepadarea de sine si puterea rugaciunii prin care au depasit toate greutatile. Insa mai ales te uimeste simplitatea cu care au primit harul si intamplarile mai presus de fire, fara iscodire si cu smerenie, fara sa-si inchipuie ca sunt ceva sau ca au ceva.

Dragii mei, vin in intampinare cu aceasta carte de bucate lacto-vegetariene intru pregatirea trupului pentru posturile de peste an, iar pentru cei care deja se bucura de alimentele vegetale - adevarate daruri de la bunul Dumnezeu -, aduc aici o colectie bogata de retete culinare pentru cele mai diverse gusturi. Mariana Rabinca

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului și bunica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, este considerată ocrotitoarea copiilor și a maternității. Nenumărate sunt istorisirile despre soții care pierduseră orice nădejde de a naște prunci, dar cu ajutorul Sfintei Ana au devenit părinți, atunci când cu evlavie și credință i-au cerut ajutorul. Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine! Tropar Sfântă Ana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Format: 11x20 cm
ISBN: 978-606-607-193-2
Status: in stoc

Sfantul Serafim de Sarov. Convorbirea cu Motovilov

Colectia: Alte carti
Autor: Garainoff, Irina
Editura: Renasterea
Numar de pagini: 72

Sfântul Serafim, prin exemplu şi prin cuvânt, ne-a învăţat un lucru important: scopul vieţii omului pe pământ este să primească harul Sfântului Duh. Dacă la harul Sfântului Duh, lucrător în Biserică prin Sfintele Taine, adăugăm şi noi credinţa şi faptele bune, ne mântuim.
De aceea ne-am gândit că este bine să traducem din lucrarea Irinei Gorainoff, Sfântul Serafin de Sarov, capitolul în care Motovilov, un om zbuciumat ce căuta sens vieţii, află din experienţa acestui mare duhovnic rostul înalt al vieţii. Socotim că experienţa lui va fi de mare folos şi altora.

Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit

Pret: 10.00 LEI

Scrieti o recenzie

Carti similare

- Odata cu primirea sfantului botez, Pantelimon a dobandit de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, chiar si pe cele incurabile, precum si darul de a alina suferintele trupesti si sufletesti ale oamenilor. Pentru toate vindecarile pe care le facea, el nu accepta nici un fel de plata, ba mai mult, dupa moartea tatalui, toata averea sa a impartit-o saracilor. Aceste fapte ale sale i-au adus numele de doctor fara de arginti.

Viata si Paraclisul Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon - Garainoff, Irina

Renasterea

- Cateheza este o lectie de religie pe care dascalul o expune sistematic elevilor sai. Deseori ea se prezinta ca un dialog, fie din dorinta elevilor de a invata mai mult si mai deslusit, fie din aceea a dascalului de a controla si completa cunostintele elevilor.
  
  In fapt, toata invatatura Mantuitorului Iisus, cuprinsa in cele patru Evanghelii, e o suita de cateheze. De aceea El Se numea si era numit Invatatorul, iar cei ce-L ascultau se numeau si erau numiti invatacei, adica ucenici, elevi. Numarul ucenicilor depasea cu mult pe al celor doisprezece, dar acestia au fost primii si cei mai apropiati beneficiari ai catehezelor rostite de Domnul.

Catehism. Invatatura de credinta ortodoxa - Garainoff, Irina

Renasterea

- Colecţie de cuvinte duhovnicesti şi sfaturi referitoare la viaţa interioară, la bunul mers al despătimirii, la buna înţelegere a celor sfinte.
  
  Din cuprins:
  Sfaturi pentru viata duhovniceasca a calugarilor.

Faramiturile ospatului - Garainoff, Irina

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica 1 - Garainoff, Irina

Renasterea

- (lipsa text)

Teologia dogmatica si simbolica 2 - Garainoff, Irina

Renasterea

- Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Virtute si vietuire crestina - Garainoff, Irina

Renasterea

Volume apartinand de la aceeasi editura

- In grija noastra de a va pregati teologic si practic pentru preotie, va suntem datori cu infatisarea ei sub toate aspectele, cu toate sarcinile, greutatile, durerile, satisfactiile si bucuriile ei, cu folosul si cu paguba ce poate avea pentru dumneavoastra, pentru noi si pentru Biserica, preotia Dumneavoastra, dupa vrednicia noastra si a dumneavoastra.
  Preotia este sfanta si sublima slujire a lui Hristos, in scopul mantuirii oamenilor...

Indrumari pentru preoti - Garainoff, Irina

Renasterea

- “Pledoarie pentru o viaţă morală curată”. Într-o lume în care păcatul este afişat peste tot şi chiar lăudat, viaţa morală trebuie să fie cea care să ne integreze pe drumul lui Hristos. Cartea Î.P.S. Andrei pleacă de la analiza lucrurilor bune şi rele, ca fiind premergatoare faptelor noastre. Rănile fiinţei omeneşti, cum sunt toxi-comaniile, homosexualitatea, desfraul, alcoolismul, au ca mijloace de vindecare dragostea, rugăciunea, paza minţii, culminând cu spovedania şi împărtăşania cu Trupul şi Sângele lui Hristos.

Mai putem trai frumos - Garainoff, Irina

Renasterea

- Părintele Ierodiacon Justinian Stoica s-a născut la 24 aprilie 1938, în duminica Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din părinții Stelian și Maria, în comuna Aninoasa, județul Argeș. Născându-se pirpiriu, părinții lui, crzând că nu va trăi, în aceeași zi l-au botezat, punându-i numele Ion.
  - a făcut 7 clase elementare în comuna natală și 2 ani școală profesională metalurgică la Câmpulung Muscel;
  - între anii 1954-1956 a lucrat la mina de cărbuni de la Berevoiești, județul Argeș, ca forjor și mecanic trolist;
  - în septembrie 1956 a mers în Moldova și s-a închinoviat în obștea mănăstirii Slatina, județul Suceava, unde a viețuit până în mai 1959 când a fost alungat din cinul monahal cu decretul comuniștilor 410/1959;
  - a făcut 10 luni armată la munci agricole și la construcții;
  - 10 ani a fost salariatul Patriarhiei Române la mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia și Sinaia. La Curtea de Argeș a făcut Liceul seral;
  - din august 1970 și până în martie 1981 a viețuit în obștea mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județui Brașov, timp în care, 1970-1974 a făcut, la zi, Facultatea de Teologie de la SIbiu;
  - la 15 august 1974 a fost hirotonit diacon celib, iar la 6 august 1975 a fost făcut călugăr, primind numele Justinian;
  - în martie 1981 a mers ca turist în Israel și Grecia. Ajuns în Muntele Athos, la Schitul românesc Prodromu pe 12 mai 1981, când avea 43 ani, nu s-a mai întors în țară;
  - după 40 ani viețuiți în Muntele Athos, la sfârșitul lunii mai 2021, a revenit în țară, când ajunsese la 83 ani.

Cum a lucrat Dumnezeu in viata mea - Garainoff, Irina

Renasterea

- Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă stă scris în Evanghelie (Mt. 10, 23). Supunându-se acestei porunci divine, sute de mii de ruși și-au părăsit, în 1917, casele părintești și s-au răspândit în toată lumea, din Extremul Orient, trecând prin Europa , până în America de Sud. Câțiva ani mai târziu, grecii din Asia Mică au avut parte de aceeași soartă. După Al Doilea Război Mondial, un alt val de emigranți din Rusia, Serbia, România, Bulgaria, s-a adăugat celui precedent. Pronia cerească nu i-a abandonat pe acești nefericiți, dându-le îndrumători spirituali, un fel de Moise. Printre aceștia a fost arhiepiscopul Ioan Maximovici, canonizat în 1994. După ce a părăsit Rusia, a poposit la Constantinopol, apoi s-a stabilit în Iugoslavia, unde a primit preoția. Numit episcop de Shanghai, unde exista o importantă colonie rusă, mai apoi și-a însoțit turma de refugiați în Filipine. De acolo, a poposit pentru scurtă vreme în Statele Unite, apoi a plecat în Franța unde a rămas timp de zece ani, pentru ca, în final, să-și regăsească credincioșii din Shanghai la San Francisco. Acolo și-a petrecut ultimii ani ai episcopatului. Trăind ortodoxia la dimensiunea sa universală, arhiepiscopul Ioan, cutoae că era profund atașat de pământul rusesc, a fost păstorul tuturor popoarelor printre care a locuit: sârbii în Iugoslavia și diaspora, grecii în Bitola și Shanghai, chinezii în Shanghai și San Fancisco, români, francezi, olandezi, americani... Om al rugăciunii, care și-a dăruit viața turmei sale, a avut darul faerii de minuni. Bazată pe numeroase documente și mărturii ale fiilor săi sufletești, prezenta biografie este departe de o hagiografie. Să lăsăm timpului și în seama altora grija de a desavârși această icoană.

Sfantul Ioan de Shanghai 1896-1966 si vremea sa - Garainoff, Irina

Renasterea

- CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I ‒ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II ‒ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III ‒ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewac῾i... 197
  2. Nersēs Lambronac῾i... 197
  3. Yovhannēs Arčišec῾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV ‒ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a Qundāq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V ‒ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a Qundāqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI ‒ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363CUPRINS
  Prefata (Edward G. Farrugia, S. J.)... 13
  Cateva date despre viata sa si despre pasiunea sa covarsitoare... 14
  Preocuparea majora si diversele sale aplicatii... 21
  Cai si modalitati de exprimare a unei opinii... 25
  Vocatie si activitati secundare... 30
  Concluzii... 33
  PrefaTa la ediTia a doua (Edward G. Farrugia, S. J.)... 35
  Despre autenticitatea Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur... 39
  Magnum Opus... 41
  Refl ectii asupra metodei lui Taft... 43
  O modifi care a metodei lui Taft: dinspre centru spre periferie... 45
  Studii in alte domenii... 47
  Medalion comemorativ... 48
  Bibliografi a autorului... 51
  Abrevierile si lucrarile citate in forma abreviata... 101
  Multumiri... 111
  Introducere... 113
  Obiectivul si scopul studiului... 115
  Geneza studiului... 117
  Liturgica comparata audiata: o nota privind metoda... 119
  Izvoarele... 121
  Precizare privind nomenclatura... 121
  6 Cuprins
  Cap. I ‒ Dipticele: natura, denumire Si scop... 123
  A. Diptice, mijlociri, aclamatii... 123
  B. Nomenclatura... 129
  C. Practica liturgica bizantina actuala... 131
  I. Dipticele celor morti... 131
  1. Ecfonisul proestosului... 131
  2. Dipticele diaconale... 132
  II. Dipticele celor vii... 133
  1. Ecfonisul proestosului... 134
  2. Dipticele diaconale... 135
  III. Dipticele celor vii la Liturghia arhiereasca... 136
  1. Manuscrisele medievale... 136
  2. Un text modern de la Ierusalim... 137
  3. Practica actuala... 140
  a. Liturghia patriarhala... 140
  b. Liturghia episcopala... 140
  IV. Exclamatia Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 142
  Concluzii... 143
  Cap. II ‒ Fundalul: Dipticele liturgice rasaritene
  in izvoarele timpurii... 147
  A. Prezentarea aspectului analizat... 147
  I. Rugaciuni, mijlociri, diptice... 147
  II. Locul originar al dipticelor... 151
  III. Prin ce difera mijlocirile anaforale de dipticele?... 154
  B. Nomina in izvoarele timpurii... 157
  1. Ignatie al Antiohiei... 157
  2. Ciprian al Cartaginei... 158
  C. Izvoarele antichitatii tarzii... 158
  I. Egipt... 158
  1. Evhologhionul lui Serapion... 158
  Cuprins 7
  2. Papirusul Strasbourg... 160
  3. Didascalia Arabica... 161
  II. Palestina... 162
  1. Chiril (Ioan II) al Ierusalimului... 162
  2. Ieronim... 163
  3. Testamentum Domini... 164
  III. Cipru... 165
  IV. Antiohia... 166
  1. Constitutiile Apostolice... 166
  2. Teodor al Mopsuestiei... 166
  3. Ioan Hrisostom... 166
  V. Cilicia... 172
  1. Teodor al Mopsuestiei... 172
  2. Dionisie Pseudo-Areopagitul... 173
  3. Sinodul de la Mopsuestia din 550... 174
  VI. Mesopotamia Vest-Siriana... 178
  1. Iacob de Sarug... 178
  2. Canoanele lui Marutas... 180
  VII. Mesopotamia Est-Siriana... 182
  1. Narsai... 182
  2. Gabriel de Basra... 183
  Concluzii... 184
  Cap. III ‒ Dipticele in afara BizanTului... 187
  A. Palestina... 187
  I. Dipticele aghiopolite din codicele Sinai Gr. 1040... 187
  II. Dipticele metrice din codicele Sava 153... 192
  III. Concluzia A: dipticele palestiniene ale
  Liturghiei Sf. Iacov... 193
  B. Dipticele armene... 193
  I. Pataragul... 193
  8 Cuprins
  II. Talcuitorii Liturghiei armene... 197
  1. Hosrov Anjewac῾i... 197
  2. Nersēs Lambronac῾i... 197
  3. Yovhannēs Arčišec῾i... 198
  III. Concluzia B: dipticele armene... 198
  C. Siria si Mesopotamia... 199
  I. Dipticele din Mesopotamia si Cartea Vietii... 199
  1. Talcuitorii... 199
  2. Izvoare mesopotamiene ulterioare... 200
  3. Šararul maronit... 201
  II. Dipticele siro-antiohiene... 202
  III. Concluzia C: dipticele in izvoarele siriace... 204
  D. Dipticele egiptene... 204
  I. Mijlocirile copte astazi... 205
  II. Dipticele etiopiene... 206
  III. Faclia din intuneric... 207
  IV. Fragmente dipticale... 208
  1. Papirusul Cairo 10395A... 210
  2. Papirusul Berlin 3602... 210
  3. Dipticul Luxor... 212
  4. Dipticul Boston... 215
  5. Papirusul Viena... 215
  6. Coptica Lovaniensia 28... 216
  7. Dipticele din Codicele British Library Add. 17195... 217
  8. Papirusul Londra 514... 218
  9. Papirusul Londra 513... 220
  10. Papirusul Londra 155... 221
  11. Papirusul Londra 971... 222
  V. Concluzia D: dipticele in Egipt... 222
  Cuprins 9
  Cap. IV ‒ Dipticele bizantine ale morTilor:
  istorie Si liturghie... 227
  A. Izvoarele istorice... 227
  I. Ioan Hrisostom... 227
  1. Omilia 21 la Faptele Apostolilor... 227
  2. Ioan Hrisostom si dipticele in perioada exilului
  si mortii sale... 229
  II. Izvoare ulterioare... 233
  1. Pomenirea Nascatoarei de Dumnezeu... 233
  2. Sinodul de la Constantinopol din anul 518... 235
  3. Maxim Marturisitorul... 236
  B. Izvoarele liturgice... 238
  I. Protheoria... 238
  II. Dipticele pastrate in izvoarele liturgice... 240
  1. Versiunea lui Leon Thuscus... 240
  2. Evhologhioanele si Diataxele manuscrise... 242
  III. Degenerarea dipticelor... 244
  1. Evhologhioanele si Diataxele... 244
  2. „Dipticul” lui Cozza-Luzi... 246
  IV. Un diptic italo-grecesc... 247
  V. Editia princeps a Qundāq-ului melchit... 249
  VI. Unde erau proclamate dipticele celor morti?... 251
  VII. Excurs: Irmosul Nascatoarei de Dumnezeu
  „Vrednic este cu adevarat…”... 251
  Concluzii... 253
  Cap. V ‒ Dipticele bizantine ale celor vii:
  istorie Si liturghie... 255
  A. Izvoarele istorice... 255
  I. Ierarhia 1: pomenirile intereclesiale dintre patriarhii... 255
  1. Controversa monofi zita timpurie... 255
  2. Schisma acachiana... 256
  10 Cuprins
  3. Cele trei capitole si Sinodul Constantinopol II... 258
  4. Izvoare ulterioare: relatiile cu Roma... 259
  5. O precizare: Unirea de la Florenta... 261
  II. Ierarhia 2: pomenirile intereparhiale
  in cadrul patriarhiilor... 265
  1. In Patriarhia Antiohiei... 265
  2. In Patriarhia Constantinopolului... 265
  III. Ierarhia 3: dipticele locale eparhiale... 267
  IV. Pomenirea suveranilor... 268
  B. Izvoarele liturgice... 269
  I. Ecfonisul initial al proestosului... 269
  1. Textul receptus... 269
  2. Particularitatea italo-greceasca... 273
  3. Locul ecfonisului... 274
  II. Dipticele diaconale... 274
  1. Evhologhioanele manuscrise... 274
  a. Grott aferrata Gb IV... 275
  b. Sinai Gr. 958... 276
  c. Oxford Bodleian Auct. E. 5. 13... 276
  d. Τextul receptus... 276
  2. Manuscrisele diaconiconului... 277
  a. Sinai Gr. 1040... 277
  b. Paris Gr. 2509... 279
  3. Versiunea latina a lui Leon Thuscus... 279
  4. Diataxele... 282
  a. Moscova Sinod Gr. 381 (275)... 282
  b. Vatican Gr. 573... 283
  c. Vatoped 133 (744)... 283
  5. Editia princeps a Qundāqului melchit... 283
  III. Rafi nari ulterioare ale dipticelor arhieresti... 285
  Cuprins 11
  1. Versiunea araba veche a Anaforalei Sf. Ioan Gura de Aur.. 285
  2. Arhieraticonul lui Ghemistos... 287
  3. Jurnalul arhidiaconului Paul din Alep... 288
  4. Proskinitarul lui Arsenie Suhanov... 289
  5. Diataxa patriarhului Atanasie III... 291
  6. Cinovnikul de la Holmogori... 292
  7. Cinovnikul de la Moscova... 292
  IV. Permisiunea data staretilor de a folosi
  anaforaua numelor... 293
  V. Variante ale exclamatiei:
  Si pe/pentru toti si pe/pentru toate... 293
  VI. Cand erau proclamate dipticele celor vii?... 294
  Concluzii... 296
  Excurs... 299
  Cap. VI ‒ Aspecte disputate privind dipticele bizantine:
  cine, unde Si in ce ordine?... 303
  A. Cine era pomenit cu numele in dipticele bizantine?... 303
  I. Dipticele celor vii... 305
  1. Demnitarii din ierarhie... 305
  2. Suveranii... 306
  II. Dipticele celor morti... 307
  1. Ierarhia... 307
  2. Suveranii... 309
  III. Includerea Sinoadelor in diptice... 310
  IV. Erau pomenite in diptice si alte persoane?... 310
  B. Locul originar si succesiunea dipticelor
  in Liturghia bizantina... 312
  I. Ioan Hrisostom... 312
  II. Maxim Marturisitorul... 315
  III. Sinodul de la Constantinopol din 518... 317
  12 Cuprins
  IV. Epistola adresata papei Hormisdas... 319
  V. Epistola lui Iacob al Edesei... 320
  Concluzii... 321
  Concluzii: o taxonomie a dipticelor... 325
  Localizare... 325
  Tipuri de diptice... 326
  1. Dipticele ierarhice... 328
  2. Dipticele de comuniune... 328
  3. Dipticele confesionale... 328
  4. Dipticele mixte... 329
  Caracteristici structurale... 330
  1. Antiohia... 330
  2. Ierusalim... 330
  3. Alexandria... 330
  De ce diptice?... 331
  Amplifi care si declin... 332
  Consideratii pastorale... 335
  Index de manuscrise... 339
  Index general... 343
  Postfata... 363