Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

Cartea de fata doreste sa aduca marturie scrisa despre o mica parte dintre Sfintii care au stralucit in lume de la Pogorarea Duhului Sfant si pana in zilele noastre. Sunt cuprinse aici multe fapte pilduitoare si minuni ale lui Dumnezeu, ale Maicii Domnului si ale multora dintre Sfinti.

Toate istorisirile au fost invesmantate cu una sau mai multe ilustratii ale faptelor. In zilele pe care le traim, cand multe din cele ce ne incaonjoara ne vatama si vederea si mintea, ilustratiile acestei carti vor putea mijloci cititorilor-privitorilor o oarecare luminare launtrica si o samanta de arvuna duhovniceasca.

Cuvintele si faptele ce alcatuies aceasta carte au fost culese din multimea cartilor de suflet folositoare ale Bisericii. Pe alocuri istorisirile au fost indreptate in asa fel incat sa fie mai pe intelesul si la indemana copiilor.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufletești” de­spre care vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul și care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovnicești cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la Sfinții Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de față vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate și asupra medicamentelor duhovnicești pe care le propune împotriva ei Tradiția Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Cartea cuprinde Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si Paraclisul  Sfintei Ana.

Avem in fata o carte care a cuprins in sine, din plin, invatatura mantuitoare a staretilor purtatori de har ai Optinei.  In ea au fost adunate sfaturi si povete spicuite din vietile, invataturile si din mai mult de trei sute de scrisori nepublicate ale acestora.  Povetele sunt randuite in ordine alfabetica si raspund multor intrebari si probleme duhovnicesti, astfel incat aceasta carte poate sluji drept calauza de neinlocuit tuturor celor ce urmeaza caile poruncilor evanghelice, tuturor celor ce inseteaza de mantuire.

"Eu, chiar cand voi fi plecat, voi continua sa va vorbesc. Oare voi ma veti auzi?" Parintele Porfirie Capsocalivitul. Nu trecuse mult timp din ziua adormirii parintelui Porfirie cand un nepot de-al sau, de meserie educator, a vazut in vis o biserica uriasa, scaldata in lumina, aflata in inaltul cerului, ce fusese ridicata in cinstea parintelui Pofirie si in mijlocul careia sedea insusi Parintele Porfirie.

Totodata a vazut cum numerosi oameni ai lui Dumnezeu, imbracati in straie de lumina si purtand cununi stralucitoare, se adunasera inauntrul dar si in afara bisericii si cantau cu glasuri melodioase un tropar al carui text si a carui muzica erau inchinate parintelui Porfirie! Nepotul parintelui a auzit de atatea ori in vis acest tropar, incat l-a invatat pe de rost si, indata ce s-a trezit, aducandu-si-l bine aminte, l-a scris si l-a inregistrat! Acesta este troparul: Dupa cum pe pamant fiind te rugai pentru tamaduirea neputintelor si pentru iertarea pacatelor noastre, tot astfel si acum roaga-te in ceruri, Parinte Porfirie, si roaga-L pe Hristos Dumnezeul nostru sa mantuiasca sufletele noastre.

Bolile si suferintele sunt legate direct ori indirect de pacat.  Chipul vietuirii noastre pacatoase se oglindeste in starea sufletului.  Cata vreme sufletul este unit cu trupul, trupul traieste, dar sufletul pacatos nu poate sa in­sufleteasca in mod firesc trupul.  Nu sanatatea trupeasca e cea care face sufletul sanatos.  In Rai, trupul lui Adam si cel al Evei au fost sanatoase, insa pacatul a tulburat grav nu doar apropierea de Dumnezeu, ci si armonia și unitatea dintre trup si suflet.  In acest chip, boala si moartea sunt legate de pacat chiar dintru inceput – o legatura nespus de complexa, cum este si cea dintre suflet si trup.

Sanatatea noastra sufleteasca si trupeasca este tema acestui folositor Abc al tamaduirii crestinului de astazi.  O tema tot mai actuala, care ar trebui sa ne preocupe indeaproape, intr‑o lume aflata intr‑o adanca suferinta, instrainata de Dumnezeu si tot mai departe de calea mantuirii.

In chilia Cinstitei Cruci a mănăstirii Stavronikita, în ultimii ani ai vieţii sale, stareţul Tihon primea monahi de pe întregul Munte Athos, printre ei – şi pe viitorul sfânt Paisie Aghioritul. Înainte de a muri, stareţul Tihon i-a lăsat moştenire Cuviosului Paisie chilia sa, promiţându-i că „va veni să se vadă cu el”. Cuviosul Paisie îşi amintea mai târziu: „Era 10 septembrie 1971, miezul nopţii. Eu mă rugam şi deodată am văzut cum intră în chilie Stareţul meu! Am sărit, i-am prins picioarele şi le-am sărutat cu evlavie. Nu am înţeles cum s-a desprins din mâinile mele, a intrat în biserică şi a dispărut. Desigur, nimeni nu înţelege cum se petrec asemenea întâmplări. Şi acestea nu se pot explica logic, de aceea se şi numesc minuni. Am aprins îndată o lumânare (în timpul în care s-a întâmplat aceasta, ardea doar candela), pentru a însemna în calendar ziua în care mi s-a arătat Stareţul, ca să nu uit. Când am văzut că aceea era ziua adormirii lui (10 septembrie), m-am întristat foarte tare că această zi trecuse pe neobservate pentru mine. Mă gândesc că bunul părinte mă va ierta, pentru că în ziua aceea, de la răsărit până la apus, am avut mulţi vizitatori, obosisem mult, eram la capătul puterilor şi uitasem absolut de toate. Altfel, aş fi înfăptuit ceva, ca să-mi aduc şi mie folos, şi pe stareţ să-l bucur cu o priveghere de noapte”.

Lucrarea Prietenii ortogramelor se adresează cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor:

• cadrelor didactice, suport pentru diferenţierea demersului didactic necesar îmbogăţirii orizontului lingvistic al elevilor;

• şcolarilor dornici de a-şi îmbogăţi, consolida, corecta, transforma experienţa cognitivă, algoritmul de lucru utilizat fiind adecvat orizontului de aşteptare al acestora;

• părinţilor, ghid în preocuparea de a-şi ajuta copiii în însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor de scriere ortografică, în pregătirea eficientă şi competitivă a concursurilor şcolare, a evaluărilor naţionale specifice claselor a ll-a şi a IV-a ori a admiterii în clasa a V-a.

Conţinuturile învăţării sunt prezentate prin intermediul unui bogat material ilustrativ, specific universului referenţial al copilului. O paletă variată de situaţii şi activităţi de învăţare, grupate sub generice precum: „Observăm"/ „Descoperim"/ „Reţinem"/„Exersăm, ortograme învă¬ţăm"/ „Aplicăm, ortograme repetăm"/„Să ne imaginăm..." etc., invită învăţăceii să-şi însuşească mecanismele corecte ale limbii. Situaţii-pretext introduse de personaje îndrăgite din literatura pentru copii transformă tărâmul ortogramelor într-un spaţiu familiar, prietenos, în care elevii învaţă jucându-se, se joacă învăţând. Ludicul este omniprezent: „Ne jucăm, ortograme repetăm!"/„Ortograme şi... umor!"/ „Ortograme colorate şi-n benzi desenate"/ „Ortograme pline de culoare, în expresii literare"/ „Ortograme zglobii în cântece hazlii"/ „Jocul orto¬gramelor"/ „Ghicitori şi... ortograme"/ „Spune repede şi bine ortograme după mine!" etc. Elemente ale dialogului intercultural: „Festivalul primăverii" (India – Holi), „Festivalul florilor de cireş" (Japonia), „Vreau să ştiu!" etc., conexiuni inter-, intra- ori transdisciplinare: „File de istorie"/ „Copii-eroi"/ „Luna pădurii"/ „Audiţie muzicală" etc., valorifică experienţa cognitivă a elevilor. Lucrarea conţine şi texte pentru dictare, fişa greşelilor tipice, module de evaluare sumativă cu itemi preponderent obiectivi şi semiobiectivi, însoţiţi de grile de evaluare/ autoevaluare uşor de utilizat. Prietenii ortogramelor constituie o nouă invitaţie în spaţiul sacru al limbii române adresată copiilor, muguri ce vor potopi zarea gândului cu ninsorile de flori ale binelui, frumosului, speranţei, împodobind Dimineaţa Cuvântului.