Editura Evanghelismos - Libraria ta virtuala!

Carti online gratuite (nou)

In aceasta carte am distins trei izvoare vindecatoare, trei creste de intelepciune, har si cunoastere, care purced de la cuviosul parinte Porfirie si care pot racori sufletul nostru inabusit de pacat.

Primul izvor duhovnicesc este drumul lui duhovnicesc, modul in care i‑a razboit si i‑a biruit pe cei trei vrajmasi. Primul, in razboiul tainic si nevazut. Al doilea izvor este teologia lui, cuvintele sale datatoare de har, povetele lui insuflate de Dumnezeu. Al treilea izvor este cuvioasa lui personalitate, alcatuita din toate virtutile placute lui Dumnezeu si
din harismele daruite de Acela.

Band din aceste trei izvoare prin care curge „apa vietii”, putem sa udam „pamantul secetos” al fiintei noastre si sa primim invatatura vindecatoare pentru sufletele noastre pline de boli duhovnicesti.

Ieromonah Sava Aghioritul

Scopul acestei cărți este abordarea unei problematici a vieții spirituale, adesea trecută cu vederea: cum experiențele dureroase sau traumatice din trecut ne pot afecta ființa și creșterea duhovni­cească. Nădăjduim că această carte va ajuta la adân­­cirea în­­țe­legerii și autocunoașterii, astfel încât să ne putem sluji de aceste instrumente pentru a spori duhovnicește, pentru a învăța cum să îndurăm suferințele și să du­­cem o viață mai plăcută lui Dumnezeu.

Aceasta nu este o carte de psihologie, ci mai curând despre ceea ce Evagrie Ponticul numea „știința sufletului”, fiindcă multe dintre ideile și practicile vehiculate de psihologie au fost concepute cu mult timp înaintea acesteia de către Părinții pustiei.
Este o carte ce le va oferi tuturor un mijloc minunat de a lucra pentru mântuirea lor, în timp ce preoților le va fi de folos în îndrumarea duhovnicească.

„Cine se cunoaște pe sine însuși, Îl cunoaște pe Dumnezeu, iar cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu este vrednic să Îi slujească cum se cuvine. De aceea, iubiții mei întru Domnul, cunoașteți‑vă pe voi înșivă.”

Sfântul Antonie cel Mare

Aceasta carte este, dupa cum sugereaza si titlul, o lucrare stiintifica.  Ea este rezultatul cercetarilor controversatei probleme a oamenilor demonizati si a vindecarii lor, avand ca suport bibliografia aparuta pana astazi in domeniile teologiei, medicinii si psihologiei.  Cercetarea a fost inceputa cu vindecarile demonizatilor din Evanghelie, atat din punct de vedere teologic, cat si medical-psihologic.  A urmat o trecere in revista a bibliografiei universale referitoare la aceasta tema si evaluarea concluziilor ei in corelatie cu opiniile stiintei contemporane.

In aceasta carte , autoarea povesteste despre realitatile vietii unor oameni din vremurile noastre deloc usoare, sugerandu-ne sa ne bucuram de tot ceea ce ni se intampla in viata, sa traim frumos, conform poruncilor lui Dumnezeu, in armonie cu semenii nostri si cu noi insine.

(lipsa text)

Paradoxal, acest roman reușește să dea mai multe sfaturi omului contemporan decât multe dintre viețile sfinților cuvioși. Și aceasta pentru că eroul principal se lovește de problemele noastre, dar găsește alte soluții, cu adevărat de Pateric, acolo unde noi ne-am mulțumi cu jumătăți de măsură, cu atitudini fricoase. La sfârșitul cărții, cititorii rămân cu dorința de a se întâlni în viața de zi cu zi cu astfel de eroi, a căror nebunie pentru Hristos se manifestă tocmai prin normalitate (pentru că într-o lume întoarsă pe dos, cum e cea în care trăim noi, cea mai mare nebunie este să fii firesc, să fii normal).
După cum putem citi în carte, "premizele simple ale întregii povești nepovești, dar de mulți, actualmente neacceptate, sau acceptate parțial, sunt că există Dumnezeu, și omul, și diavolul, și lumea.(...) Ambiția (o vocabulă necreștină!) acestui proiect este de a împărți, cu oricine va avea răbdarea de a citi, măcar o fărâmă și măcar într-un mod palid, din marea frumusețe a unei astfel de lumi. De a aduce, adică, mai aproape de dumnevoastră, cititorii, atmosfera frumoasă și caldă a bucuriei de Dumnezeu, la fel de posibilă, actualmente, precum odinioară și precum de aici înainte. Aceasta nu este o lume ideală, și nici un univers ireal, iar cartea de față este, după cum s-a mai promunțat deja, cu câteva rânduri mai sus, o poveste nepoveste, despre oameni ca toți oamenii, care au, însă, în ei, o comoară - credința. Toate ideile, concepțiile și reacțiile sunt autentice, deși plasate într-un cadru lucrat scriitoricește. Prin mijlocul cascadei de întâmplări (unele dure, sau aproape vulgare) și oameni (la fel), Binele învinge și este mereu cu cei care-L iubesc și Il urmează."

Ușile închise ale vieții! Cu întârziere, dar am înțeles. Dragostea lui Dumnezeu pe unele uși le deschide, iar pe altele le închide. Când îți deschide, mulțumește, dă slavă lui Dumnezeu și mergi mai departe. Când afli o ușă închisă, nu lua barosul voii tale ca s‑o spargi, s‑o dărâmi. Acolo nu‑i pentru tine, nu înțelegi? Spargem uși, intrăm într‑un iad și ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu Care a încercat să ne împiedice. Câți oameni își pierd viața în fața unei uși, încercând s‑o deschidă, în vreme ce Dumnezeu le‑a deschis ușa și calea potrivite lor! Tot ceea ce rânduiește Dumnezeu este potrivit pentru om. Când am venit în Sfântul Munte, am înțeles că Dumnezeu nu mi‑a dat un lucru dintre cele cerute atunci, ci mi le‑a dat pe toate. Da, pe toate!!! Îi ceri ceva, și ți le dă pe toate. Dumnezeu este nobil. 
Aici am devenit și poștaș, căci monahul trimite scrisori prin rugăciune. Și jandarm am devenit, fiindcă monahul își păzește simțurile, prinde mintea și închide în inima sa harul. Și pilot m‑am făcut, căci monahul „cugetă cele de sus”, și pentru acestea trăiește și se luptă. Pe toate ni le dă iubirea Lui. Slavă Ție, Doamne! 
Sfântul Efrem Katounakiotul 

Incapacitatea de a te bucura este izvor al unei credinte false sau, mai curănd, tăgăduire a bucuriei, în vreme ce bucuria este absolut esențială în credința, deoarece, fără îndoială, ea reprezintă rodul prezenței lui Dumnezeu. Nu se poate ca cineva sa stie ca exista Dumnezeu și să nu se bucure. Numai legate cu bucuria, frica de Dumnezeu- și smerenia!- sunt corecte, autentice și roditoare. În afara bucuriei toate devin demmonice, o foarte adâncă denaturare a oricărei experiențe religioase. O religie a fricii. O religie a falsei smerenii. O religie a vinovăției: toate sunt ispite si curse- cu adevarat foarte puternice, nu numai in lume, ci si inlauntrul Bisericii. Oamenii "religiosi", intr-un anumit mod, privesc bucuria cu suspiciu

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

Intr-adevar, ce oboseala este sa ierti pe cel ce te-a suparat?  Obosela este sa nu ierti, ci sa tii mai departe ura si dusmania!  Alunga din sufletul tau mania ce o ai impotriva dusmanului tau si vei vedea cata liniste ti se pogoara in suflet!  Este foarte usor; de ajuns numai sa vrei.

Hristos, Stapanul vietii si al mortii ne spune ca pe cei ce nu iarta pe aproapele lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la Judecata cea de apoi, ci ii va arunca in chinurile iadului pentru vecii vecilor.  Ca daca in aceasta viata nu ne pocaim, nici nu iertam, nici nu facem milostenie si murim asa, nu vom avea iertare niciodata si nimeni nu ne va mai scoate din vesnica osanda.

Insa de multe ori pentru crestini nimic nu pare mai greu decat sa ierte pe cei care i-au jignit, defaimat sau pagubit.

Sfantul Ioan Gura de Aur